Analiză IPN: Unul din criteriile importante după care pot fi apreciate evenimentele din Republica Moldova în această perioadă este impactul pe care îl au acestea pentru parcursul european al ţării. Valeriu Vasilică aplică acest criteriu pentru cazurile raportului Comisiei parlamentare privind situaţia de la Banca de Economii şi prezentării echipei proiectului politic Partidul Popular European din Moldova.
---
Săptămâna trecută au avut loc două evenimente cu încărcătură suficient de mare pentru peisajul politic actual din Republica Moldova, posibil şi pentru cel viitor. Unul ţine de prezentarea raportului Comisiei parlamentare de anchetă cu referire la situaţia financiar-bancară şi al doilea – de prezentarea noului proiect politic al ex-premierului Iurie Leancă. Chiar dacă, aparent, fac parte din diferite domenii ale vieţii sociale, evenimentele respective au multe lucruri în comun şi pot avea impact comun şi serios, în ultimă instanţă, asupra procesului şi perspectivelor de integrare europeană a ţării.
Lucrurile comune ţin nu doar şi nu atât de faptul că Iurie Leancă personal este unul din actorii importanţi în ambele procese care au generat evenimentele: într-un caz în calitate de premier care a luat decizii şi a semnat documente, inclusiv secrete, legate de sectorul financiar-bancar, şi, în alt caz, în calitate de iniţiator şi forţă motrice ale unui nou partid cu suficient de multe şanse de afirmare şi capacitate de a contribui la modificarea spectrului politic din Republica Moldova. Evenimentele se află într-o interdependenţă suficient de strânsă, încât uneori se pare că unul nu ar exista fără altul sau, cel puţin, separat, ambele ar avea o rezonanţă socială mult mai mică. Aceasta pentru că fără „proiectul Leancă” nu am fi avut presiuni atât de mari şi informaţie atât de multă privind BEM şi sectorul financiar-bancar în ansamblu, iar fără cazul BEM ar fi fost mai greu de imaginat apariţia şi promovarea proiectului Leancă”.
Între secretul de stat şi informaţia nefurnizată
Dar, să le luăm pe rând. Comisia parlamentară de anchetă cu referire la situaţia financiar-bancară şi-a prezentat raportul. Pe de o parte, Comisia consideră că şi-a făcut treaba, pentru că a investigat, a anchetat, şi a elaborat documente, în care a dat aprecierile şi recomandările de rigoare. Însă documentul este unul secret, tot în secret s-a desfăşurat şi şedinţa Parlamentului la care a fost audiat şi aprobat raportul. În condiţii „normale şi într-o ţară „normală” poate că ar fi fost justificat şi acceptat de societate, pentru că, într-adevăr, domeniul este unul foarte sensibil şi anumită informaţie poate genera destabilizări mari în sistemul financiar-bancar, incomparabil mai serioase decât în alte domenii. Aşa se procedează în toată lumea.
Însă condiţiile de până la crearea Comisiei, în timpul activităţii ei şi după prezentarea raportului sunt departe de a fi din cele „normale”. Mai întâi, se pare că este vorba despre un furt de proporţii fără precedent, se spune, până la o treime sau o pătrime din toate mijloacele sistemului financiar-bancar al ţării. Respectiv, este pusă în real pericol stabilitatea financiară a statului. Mai apoi, pentru că sunt vehiculate intens informaţii despre o presupusă implicare, directă sau indirectă, a unor cercuri înalte din guvernarea veche şi cea nouă a statului. Iar aceasta generează o mare doză de revoltă şi nelinişte în societate. În al treilea rând, printre acuzatorii instituţiilor abilitate cu supravegherea situaţiei, dar şi a unor factori decizionali de la guvernare, s-a aflat şi se află nu doar opoziţia parlamentară socialistă şi liberală, ceea ce este absolut firesc, ci şi ex-premierul, deputatul Iurie Leancă, care este de presupus că ştie mai mult decât spune până la acest moment. Fie în beneficiul, fie în detrimentul său.
Transfer nefericit pentru cauza europeană
Mai este de presupus că această stare de spirit din societate se va menţine sau va lua proporţii şi mai mari până când documentul elaborat de Comisie va fi făcut public şi vor fi luate măsurile prevăzute de legislaţie, inclusiv pedepsirea vinovaţilor şi restituirea banilor. Chiar dacă aceasta se va întâmpla, ceea ce nu este obligatoriu că va fi anume aşa, ţinându-se cont de rezultatele activităţii altor comisii parlamentare de anchetă de până acum, ne putem imagina că va trece foarte mult timp, iar imaginea guvernării se va eroda şi mai mult. Iar cu odată cu ea şi imaginea opţiunii europene în dezvoltarea ţării, pentru simplul motiv că este promovată de către guvernarea pro-europeană. Putem spune că are loc un anumit fel de transfer de imagine, nefericit pentru cauza europeană.
Desecretizarea necesară şi posibilă
De aici vine unica soluţie în această situaţie: desecretizarea urgentă a întregului raport, elaborat de Comisie sau cu mici excepţii inevitabile. Este o soluţie nu doar necesară din considerentele expuse mai sus, dar şi posibilă, pentru că guvernarea are în subordinea sa un Guvern care poate desecretiza ceea ce a secretizat Guvernul anterior, poate face demersurile de rigoare altor autorităţi abilitate, poate vota modificări legislative în Parlament etc. Este în interesul tuturor şi, în primul rând, al guvernării care va continua să piardă teren, inclusiv sub presiunea noului proiect politic al lui Iurie Leancă. Capacitatea guvernării de a gestiona mai bine această situaţie pe cât de complicată, pe atât de periculoasa, ar putea să devină şi următoarea piatră de încercare în relaţiile cu partenerii europeni, dacă deja nu este.
PPEM pe fundalul dezamăgirilor
Noul proiect politic al lui Iurie Leancă, cu denumirea Partidul Popular European din Moldova, vine pe fundalul unor dezamăgiri pronunţate ale electoratului în partidele pro-europene, aflate până acum la guvernare care, în scrutinul din 30 noiembrie, comparativ cu alegerile din anul 2010, au pierdut în total circa 250 mii de votanţi. Aceştia fie că nu au ieşit la alegeri, fie că au votat alte partide. Aceasta înseamnă că, la modul teoretic, deja poate pretinde la o bază socială care i-ar asigura în jur de 15-16 mandate, dacă reuşeşte să recupereze segmentul respectiv de electorat suficient de pregătit şi conştient. Ritmul cu care a colectat semnături de aderare în centrul Chişinăului în ultimele trei zile confirmă în anumită măsură aceste calcule. Partea bună a situaţiei generate de proiectul nou mai denotă că dezamăgirea populaţiei în partidele pro-europene, respectiv, în mesajul pe care îl promovează acestea, nu este totală şi irecuperabilă. Se cere doar mai multă onestitate, inteligenţă şi profesionalism în comunicarea cu oamenii, ceea ce membrii grupului de iniţiativă al noului proiect au demonstrat că posedă în măsură suficientă.
Mai multă corectitudine şi sinceritate politică
S-ar părea însă că proiectul înregistrează primele corigenţe la capitolele corectitudine şi sinceritate politică şi aceasta trezeşte anumite semne de îngrijorare. Votanţii opţiunii pro-europene sunt de regulă persoane pregătite, cu un nivel sporit de etică şi moralitate, care au respins şi chiar au sancţionat politica „spălării rufelor în public”, practicată până nu demult de către partidele pro-europene şi liderii acestora. Ei ar agrea mai degrabă opţiunea „pentru ceva” şi nu „împotriva cuiva” şi, în special, împotriva celor cu care pe viitor s-ar putea să fie nevoie să colaborezi. În câteva rânduri s-a arătat conştient de aceasta liderul noului proiect Iurie Leancă, dar o parte din membrii grupului pare să nu fie de acord cu el. Sau este vorba de o „sinceritate parţială”.
De exemplu, întrebat acum câteva zile despre relaţia sa cu fostul şef de partid, Vlad Filat, Iurie Leancă a spus: „Vreau ca între noi să rămână loc pentru salut”. În acelaşi timp, unii fruntaşi ai grupului de iniţiativă au declarat în mod univoc că PPEM şi PLDM vor fi partide adversare. Astfel de accente apar periodic în spaţiul public
De altfel, este un apel la sinceritate şi corectitudine adresat în egală măsură PPEM şi PLDM, dar şi altor formaţiuni pro-europene. Pentru că relaţiile ostile care au caracterizat în mare parte comunicarea dintre acestea conduce în mod demonstrat la dezamăgiri, la fărâmiţarea şi diminuarea reală a bazei sociale a ideii europene în Moldova. Anume aceste relaţii au împiedicat şi continuă să împiedice constituirea alianţei majoritare pro-europene, punând sub pericol real perspectiva europeană a ţării.
Dacă grupul de iniţiativă PPEM este, politic, pe deplin sincer şi corect, ar trebui să conştientizeze că chiar dacă va ajunge cândva în Parlament, nu poate conta şi nici nu trebuie, să repete, Doamne fereşte, performanţa de cândva a PCRM să devină unicul partid de guvernământ. Şi atunci va fi pus în situaţia să conlucreze, desigur, nu cu partide deschis anti-europene gen PSRM, despre care, de altfel nu se pronunţă la fel de tranşant, poate, nici cu PCRM, ci cu formaţiuni mai aproape ca ideologie şi opţiune geopolitică.
Încă un motiv pentru care noul PPEM ar fi încurajat să renunţe la stilul mai „moldovenesc” de a face politică ar ţine de viitoarea relaţie cu familia europeană a partidelor spre care se orientează – Partidul Popular European. Nu ar fi foarte real să spere acum că ar putea obţine retragerea statutului de membru al PPE pentru PLDM. Şi atunci nu-i rămâne decât soluţia de a colabora, civilizat, cu acesta şi la nivel european. Este din nou un considerent de care ar trebui să ţină cont şi PLDM, în egală măsură. În caz contrar, vor trebui să-şi asume, separat sau împreună, după caz, consecinţele nefaste ale pierderii de către Republica Moldova a sprijinului celui mai mare partid european cu cea mai mare pondere în structurile Uniunii Europene. După confuzia cu sprijinul acordat contra-candidatului lui Klaus Iohannis în prezidenţialele din România, PPE ar putea să nu înţeleagă o altă tensionare a situaţiei în cadrul propriei familii.
Valeriu Vasilică, IPN
