Discrepanţa dintre veniturile femeilor şi ale bărbaţilor, atât la nivelul salariilor, cât şi la nivelul pensiilor, este tot mai simţită în Republica Moldova. Potrivit unei note analitice a Centrului Parteneriate pentru Dezvoltare, există o tendinţă: cu cât într-un sector salariul este mai mare, cu atât diferenţele tind să crească, transmite IPN.
Analiza „Cum asigurăm plată egală pentru muncă egală în practică? Experienţa ţărilor uniunii europene” a fost realizată în cadrul proiectului „De la 87 la 100” cu sprijinul financiar al Programului Egalitate şi Participare Civică al Fundaţiei Soros-Moldova.
Autorii notei analitice menţionează că în Republica Moldova diferenţele salariale sunt subestimate. Diferenţa salarială implică pierderi financiare, în special pentru femei. În anul 2014, doar 6,37% din femeile salariate activau în domenii în care diferenţa salarială defavoriza bărbaţii. Astfel, pentru 93,63% din femeile angajate diferenţa salarială constituie o taxă invizibilă care ajunge la valoarea medie anuală de 7620 de lei (valoare calculată pentru anul 2014).
Deşi sunt puţine, analizele empirice ale efectului economic al reducerii diferenţelor salariale arată efecte pozitive destul de semnificative. O reajustare a salariilor şi a pensiilor medii ale femeilor la nivelul bărbaţilor ar duce la creşterea veniturilor familiilor; reducerea nivelului de sărăcie în rândul vârstnicilor; reducerea cheltuielilor pentru asistenţa socială dat fiind faptul că vor creşte veniturile directe ale pensionarilor şi familiilor monoparentale unde capul familiei este femeia; va creşte PIB-ul prin faptul că va creşte cererea agregată prin consumul gospodăriilor. Un studiu econometric estimează că reducerea diferenţelor salariale cu un procent ar duce la creşterea PIB-ului cu 0,5%, iar eliminarea totală a diferenţelor salariale ar duce la o creştere a PIB-ului cu 8,5%.
Din perspectiva politicilor publice, se impune o abordare comprehensivă, autorităţile trebuie să abordeze atât cauzele structurale ale pieţei muncii, cât şi cele atribuite angajatorilor. CPD insistă pe necesitatea introducerii în cadrul legal naţional a definiţiilor muncii egale şi a muncii de valoare egală; a unui sistem echitabil de evaluare a funcţiilor, a măsurilor de sporire a transparenţei în sistemul de salarizare; şi stabilirii mandatului clar pentru instituţiile de egalitate în prevenirea discriminării în domeniul remunerării.
Vicepreşedinta Parlamentului, Liliana Palihovici, solicitată de IPN, a spus că se pregătesc modificări legislative pentru a elimina această discrepanţă din viaţa reală, deoarece în lege nu există o prevedere care ar provoca discrepanţa salarială. Discrepanţa salarială duce la reflectarea ei în pensia pe care o primesc femeile şi, astfel, la ridicarea gradului de sărăcie a femeilor. Aici se impune eliminarea salarizării „în plic”, dar şi să fie informate femeile mai bine ca atunci când negociază un contract de muncă să se aprecieze la justa valoare. Studiile arată că deseori femeile îşi apreciază munca cerând salariul de la care bărbaţii abia încep a negocia.
Lilia Pascal, şefa Direcţiei politici de asigurare a egalităţii între femei şi bărbaţi din cadrul Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, a comunicat că acum ministerul este în proces de definitivare a Strategiei pe domeniul asigurării egalităţii dintre femei şi bărbaţi pentru următorii cinci ani, iar în act se vor regăsi şi politici pentru piaţa muncii, şi pentru disparităţile salariale de gen. Totodată, în procesul de armonizare a cadrului normativ naţional la prevederile europene se propune efectuarea unei analize privind egalitatea salarială. După analiză, împreună cu alţi parteneri sociali, vor fi elaborate propuneri pentru a asigura egalitatea salarială. Ministerul mai planifică şi câteva acţiuni de sensibilizare şi responsabilizare a angajatorilor privind eliminarea discriminării de gen în ceea ce ţine de salarizare.
