Vocea României pentru cauza europeană a Moldovei nu trebuie să fie abstractă sau pur instituţională, ci trebuie să fie umanizată cu nume şi persoane concrete. Neajunsurile care pot fi evidenţiate în evaluarea acţiunilor României dedicate parcursului european al Republicii Moldova conţin aspecte politice, civice şi de comunicare. Opinia aparţine politologului Dionis Cenuşa, exprimată într-un articol publicat de IPN.
Potrivit lui, lipsesc lideri politici carismatici în România a căror abordare pragmatică, dar şi non-unionistă, faţă de integrarea europeană din ţara vecină ar atrage simpatii în rândul cetăţenilor moldoveni. De asemenea, situaţia din Republica Moldova este înţeleasă superficial de majoritatea mediului de experţi şi jurnalişti români. Dar situaţia se îmbunătăţeşte şi numărul celor care se specializează pe Moldova este în creştere, inclusiv datorită cetăţenilor moldoveni care absolvesc instituţii universitare române.
„Adiţional, puţini experţi români sunt implicaţi în proiectele de asistenţă ale UE în Moldova, fapt ce diminuează posibilitatea de a valorifica afinităţile lingvistice în procesul de comunicare despre integrarea europeană cu jurnaliştii şi publicul moldovenesc”, este de părere Dionis Cenuşa.
În opinia lui, creşterea unor lideri politici în România, sensibili faţă de cauza europeană a Republicii Moldova şi suficient de carismatici, dar neafiliaţi mişcării unioniste, reprezintă o misiune dificilă, dar posibilă pe termen mediu şi lung. Aceştia ar putea apărea din rândul cetăţenilor moldoveni naturalizaţi şi integraţi în societatea română, dacă vor câştiga competiţia politică cu adepţii unionismului, actualmente destul de influenţi.
România dispune de resurse pentru a dezvolta proiecte inovatoare în domeniul comunicării privind integrarea europeană – de la formularea de recomandări despre implementarea corectă a normelor europene până la promovarea bunelor practici de accesare a pieţei europene pentru mediul de afaceri moldovenesc, notează politologul.
O iniţiativă cu impact public enorm ar fi înfiinţarea de către România, împreună cu Delegaţia UE, a unui „Centru European” la Chişinău, care ar putea găzdui constant evenimente publice, desfăşurate de către sectorul asociativ şi mass-media din ambele ţări.
