Politica paşilor mici în procesul de reglementare transnistreană dă tot mai multe semne de uzură. Dialogul între Chişinău şi Tiraspol produce tot mai puţine rezultate practice. Lista subiectelor conflictuale se extinde, iar administraţia transnistreană se îndepărtează din ce în ce mai mult de mediana unui potenţial consens negociabil cu autorităţile Republicii Moldova. În acest context, miza autorităţilor moldovene este continuarea dialogului cu administraţia transnistreană pentru prevenirea oricărei izbucniri armate a conflictului, care ar putea periclita şansele de a semna Acordul de Asociere cu UE. Despre aceasta a comunicat directorul executiv al Asociaţiei pentru Politică Externă (APE), Victor Chirilă, în cadrul unui club de presă organizat de APE la IPN.
Victor Chirilă spune că în anul 2014, care este electoral în Republica Moldova, este puţin probabil că tendinţele se vor îmbunătăţi. Autorităţile moldovene nu vor avea voinţa, consensul, energia şi timpul necesar pentru a se implica plenar pe dimensiunea transnistreană. Chişinăul va opta, mai curând, pentru continuarea unui dialog sterp, fără ambiţie, rezolvând, în măsura posibilităţilor, chestiuni curente minore, în mare parte fără nicio legătură cu reintegrarea ţării.
Marea deficienţă a autorităţilor Republicii Moldova pe dimensiunea transnistreană este lipsa unei politici credibile de reintegrare a ţării, care ar fi aprobată şi susţinută de cel puţin majoritatea parlamentară aflată la guvernare, consideră directorul executiv al APE. Orice politică de stat, pentru a fi în măsură să realizeze obiectivele fixate, trebuie să dispună de un set de elemente indispensabile, şi anume: viziune, strategie şi mijloace de aplicare.
În ultimii patru ani, reintegrarea ţării s-a numărat constant printre cele şapte priorităţi majore. În acelaşi timp, relevanţa sa în ierarhia priorităţilor de guvernare s-a schimbat în ultimul an. Dacă în perioada Guvernelor conduse de ex-prim-ministrul Vlad Filat (septembrie 2009 – mai 2013), reintegrarea ţării s-a regăsit pe locul doi după integrarea europeană, în prezent acest deziderat se află pe locul şapte din cele şapte priorităţi ale Guvernului condus de urie Leancă.
În programul de activitate al Guvernului Leancă nu se mai regăseşte necesitatea elaborării unei strategii ample privind reintegrarea ţării, accentul fiind pus pe promovarea reglementării politice în formatul de negocieri 5+2, pe crearea premiselor de reintegrare a regiunii transnistrene în spaţiul economic, informaţional, politic, social şi cultural al Republicii Moldova, pe promovarea măsurilor de încredere între populaţia de pe cele două maluri ale Nistrului şi pe mobilizarea eforturilor partenerilor externi în susţinerea procesului de reglementare a conflictului transnistrean.
Victor Chirilă mai menţionează că măsurile de încredere promovate până în prezent, în special datorită asistenţei UE, sunt practic invizibile şi nu produc efectele scontate asupra stării de spirit în regiune. Situaţia în Zona de Securitate este în continuă tensiune, iar riscurile escaladării violente a conflictului au crescut. Totodată, negocierile politice şi discutarea problemelor de securitate în formatul de negocieri 5+2 sunt constant sabotate de Federaţia Rusă şi administraţia transnistreană, ambele ameninţând cu boicotarea formatului 5+2.
