Mai bine de jumătate din datoriile Întreprinderilor Municipale pentru Gestionarea Fondului Locativ (ÎMGFL) față de furnizori, care sunt estimate la circa 630 de milioane de lei, reprezintă diferența volumului de apă caldă fixat de contoarele individuale și cele la intrarea în blocurile locative. Până nu demult, această diferență, numită în facturi cotă-parte, nu era introdusă spre plată locatarilor pentru consumul de apă caldă, în lipsa unei unități de măsură. Deși în prezent, furnizorul de agent termic aplică o unitate de măsură, aceasta nu este una aprobată prin lege. Cât ține de cealaltă parte a datoriei ÎMGFL, aceasta s-a acumulat din datoriile populației. În aceste condiții, datoriile în cauză nu pot fi pretinse de la Consiliul municipal Chișinău. Chiar dacă CMC este fondatorul ÎMGFL, acestea sunt la autogestiune. Precizările sunt făcute de către șeful Direcției generale locativ-comunală și amenajare, Petru Gontea, și vin în contextul unor declarații la acest subiect enunțate de către administrația SA „Termoelectrica”, întreprinderea care livrează agentul termic în municipiul Chișinău.
Petru Gontea a declarat pentru IPN că din cele 23 de întreprinderi municipale pentru gestionarea fondului locativ, în cazul a 20 au fost numiți prin instanța de judecată administratori de insolvabilitate. Șeful Direcției a invocat vidul legislativ în ceea ce privește diferența volumului de apă fixat de contoarele individuale ale consumatorilor și cele de branșament. Nu este clar cine și în ce volum trebuie să-și asume pierderile din interiorul blocurilor locative. În 2008 CMC a încercat să clarifice această situație și a aprobat un regulament care prevedea metodologia de repartizare a volumului de apă atât rece, cât și caldă. Însă, SA „Termocom” (întreprindere absorbită de Termoelectrica) a atacat în instanță acest regulament și mai multe puncte au fost suspendate, iar ca urmare s-a specificat faptul că „Termocom” nu este prestator de apă caldă și, respectiv, nu își asumă pierderile pentru diferența de volum.
Șeful DGLCA susține că, deși furnizorul de căldură afirmă că nu mai acumulează datorii, legal „Termoelectrica” nu poate repartiza volumul de apă caldă, pentru că apa caldă poate fi repartizată doar dacă furnizorul are contract cu administratorul, iar administratorul cu locatarii. Or, în prezent nu este așa. Potrivit lui Gontea, furnizorul se ghidează după o altă lege care stipulează că volumul de agent termic care intră în bloc trebuie repartizat în întregime. Însă atunci trebuie să fie stipulată în lege o unitate de măsură. Și dacă la încălzire și la apa rece unitatea de măsură este stipulată, la apa caldă nu este. În aceste condiții, furnizorul a stabilit o unitate de măsură pe care astăzi o repartizează, însă această repartizare nu este corectă și nici legală, în opinia șefului DGLCA. Petru Gontea consideră că era cazul ca furnizorul să vină cu o propunere către ANRE cu privire la modalitatea de contractare a apei calde și care să fie aprobată.
Cât ține de datoriile populației, Petru Gontea a menționat că nu vede rostul să se meargă în instantă cu scopul de a pune aceste datorii pe seama CMC. Chiar consideră incorect acest lucru. „În legislație scrie clar că fiecare locatar achită ceea ce primește de la diferiți agenți economici în baza contractelor. Or, aici este o problemă că, judecându-se cu locatarii, în paralel au atacat în instanță și municipalitatea, mizând că ultima va achita acele datorii. Acest lucru nu va putea fi obținut, în condițiile în care ÎMGFL-urile sunt la autogestiune”, a notat Petru Gontea.
Referindu-se la declarațiile administrației „Termoelectrica” precum că întreprinderile municipale efectuează lucrări de salubrizare pe teritoriile adiacente fondului locativ, în spațiile publice, din banii locatarilor, Petru Gontea a ținut să precizeze că în stațiile de așteptare a transportului public, în preajma coșurilor de gunoi și pe stradă curat se face din banii publici, în baza unor contracte între Primărie și gestionarul blocului locativ sau administrator. Nicidecum din banii locatarilor.
Potrivit datelor DGLCA, pentru salubrizarea fondului de locuințe, teritoriilor adiacente blocurilor de locuințe, terenurilor și locurilor de uz comun din municipiul Chișinău în anul 2017 sunt necesare mijloace financiare în jur de 253 245,0 mii lei, însă momentan sursele de acoperire a cheltuielilor constituie 38 210,3 mii lei, ceea ce reprezintă 15% din suma necesară.
