Protestele din 24 aprilie 2016, așa cum au fost văzute de reporterul Cristina Popușoi și fotograful Elena Covalenco.

1. În jurul clădirii Guvernului, încercuită de protestatarii, care au venit duminică, 24 aprilie, să manifesteze împotriva actualei guvernări, printre numeroşii poliţişti mobilizaţi la faţa locului apar şi câţiva oameni ai legii înarmaţi cu arme mari, cineva sugerează că sunt de tip Kalaşnikov. Aceasta deşi anterior conducerea Ministerului Afacerilor Interne anunţa că, în paralel cu organizatorii manifestaţiei care trebuie să asigure caracterul paşnic al protestelor, poliţiştii au obligaţia să facă acelaşi lucru. Armele impunătoare, dar şi cei câţiva câini poliţieneşti îţi sugerau să fii atent, întrucât în jurul tău se poate isca orice, în orice moment...




2. Se pare că „am lăsat garda jos” după câteva minute de când protestatarii au obţinut de la poliţişti o retragere de cinci metri, pentru a se putea aşeza pe gazon. Iniţial, manifestanţii planificau să rămână în faţa clădirii executivului timp de câteva zile, arătându-şi astfel nemulţumirea faţă de guvernare. În aceste circumstanţe, spiritele erau calme şi nimic nu prevestea o o schimbare de scenariu. În cap erau schiţate primele rânduri din ştire şi selectate primele fotografii, dar, în drum spre redacţie, aflăm că o parte dintre protestari se îndreaptă spre strada Bulgară, unde se presupune că s-ar afla casa prim-vicepreşedintelui Partidului Democrat, Vlad Plahotniuc.




3. Cum s-a întâmplat că printre protestatarii care stăteau pe iarba din faţa Guvernului nu s-a vorbit că vor mai manifesta şi în alte locuri? Oare câţi dintre ei „s-au pierdut” şi au renunţat la ideea de a protesta până au ajuns pe strada Bulgară? Cu aceste întrebări fugim spre locul anunţat. Reuşim să ajungem odată cu protestarii. Câteva rânduri de poliţişti, dotaţi cu scuturi din plastic deja blochează strada Bulgară, intersecţie cu Ştefan cel Mare. În doar câteva minute, din mulţime se îndreaptă spre cordoanele de poliţişti, hotărât şi, aparent enervant, un bărbat care încearcă să smulgă scutul din mâinile unui om al legii. Din „tabăra” cui este bărbatul: este un protestatar sau un provocator infiltrat în mulţime?




4. Dar nu reuşim să ne întrebăm prea multe, pentru că o femeie ce poartă în braţe o copiliţă de vreo trei ani, iese repede dintre rândurile formate dintre protestatari şi poliţişti, pentru a nu fi prinsă la mijloc. Oare de ce au luat şi copilul la protest şi dacă l-au adus cu ei, de ce au riscat şi s-au avântat între oamenii legii şi manifestaţi? Nici de data aceasta nu am avut prea mult timp pentru răspunsuri. Către poliţie deja zboară primele pietre, deasupra capetelor goale ale protestatarilor şi căştilor poliţiştilor cineva a stropit cu gaze. O fi lacrimogene sau paralizante? Cine le-a folosit?




5. Nu reuşim să trecem printre protestatari şi oamenii legii pentru a accede pe strada Bulgară, dar înconjurăm şi ajungem în spatele cordoanelor de poliţişti. Urcaţi pe un zid, pe praguri, iar unii chiar şi pe geamuri, urmărim ce se întâmplă. Mai zboară ouă şi pietre. La un moment dat câţiva poliţişti scot un bărbat din mulţime, acesta poartă haine de civil, tuşeşte şi are faţa roşie. De vină sunt gazele sau i-a lipsit oxigenul, fiind prins între cele două tabere?




6. Zboară încă o piatră. Un poliţist, cu câteva hârtii în mâini şi cu o sacoşă colorată din plastic, dă mai la umbră piatra aruncată de către protestari. O pune jos şi alături de aceasta aruncă o linie gradată cu care apoi o măsoară. Între timp doi bărbaţi îmbrăcaţi în civil se apropie, iar unul dintre ei, cu un aparat de fotografiat „imortalizează” piatra buclucaşă. Poliţistul aruncă piatra în sacoşă.

***
Se mai calmează spiritele. Înţelegem că o parte dintre protestari s-au îndreptat spre Global Business Center de pe bulevadrul Dimitrie Cantemir, unde se presupune că ar fi sediul companiilor lui Vlad Plahotniuc. Ne îndreptăm într-acolo. Alergăm pe strada Bulgară, apoi pe 31 august, tot în goană traversăm şi strada Ismail. Pe trotuar, un pici oacheş, de vreo patru ani, ce stă la volanul unei maşini „decapotabile” pentru copii, strigă cu toată seriozitatea de care poate fi în stare un copil de seama lui: „Jos mafia!”. Oare o fi ştiind ce înseamnă mafia?




7. La GBC sunt iarăşi mobilizaţi poliţişti. Mulţi. Au înconjurat clădirea. Oare de ce nu ne zice nimeni câţi poliţişti sunt mobilizaţi? Şi apoi, e aici o instituţie a statului sau poliţia are grijă şi de clădirile private? Ministrul a răspuns ieri la întrebarea aceasta, zicea că au apărat toate instituţiile la care se anunţase că vor merge protestatarii. Anunţaseră manifestanţii că vor merge acolo? Or, nu spuneau organizatorii că vor decide în PMAN, alături de mulţime, care vor fi acţiunile lor în cadrul protestului?




8. La GBC câţiva manifestanţi zdruncină unul dintre autocarele parcate în faţa clădirii. În spatele autocarului stau câteva rânduri de poliţişti. Dacă-l răstoarnă, ce se va întâmpla cu poliţiştii? Vor reuşi să evite impactul?




9. După o vreme s-au calmat şi aici spiritele. O protestară trece pe lângă prima linie a poliţiştilor şi se întreabă pe sine şi pe ei: De ce au pus copiii ăştia în faţă?”.




10. Pe bulevardul Cantemir, preţ de câteva minute, protestatarii întreabă de unul, de altul dacă ştiu ce fac mai departe. Cu greu, undeva se decide să meargă în PMAN.




11. În drumul spre Piaţă, manifestanţii se opresc pe strada Ismail pentru că vor să o blocheze. O blochează, microbuzele sunt nevoite să se întoarcă de pe traseul iniţial, se pare că şoferii decid acest lucru, pentru că nu are cine să gestioneze circulaţia pe străzile principale. De ce nu există niciun agent de circulaţie care să redirecţioneze traficul? De ce un poliţist menit să asigure ordinea la protest este cel care face munca agenţilor de circulaţie? Oare în cazul unor astfel de manifestări nu trebuiau să fie mobilizaţi şi poliţiştii de patrulare?



12. Până în Piaţă rândurile protestatarilor se răresc. În cap îmi răsună întrebarea pe care mi-a adresat-o tânăr ce trecea pe lângă oamenii ce manifestau în faţa GBC: „-Da’ ce se face aici? Ce-s cu oamenii ăştia?”. O fi glumit sau chiar nu bănuieşte ce se face în Republica Moldova?


Elena Covalenco, IPN
Cristina Popuşoi, IPN