Psihologii atenţionează că adolescenţa este o perioadă extrem de vulnerabilă, în care situaţiile dificile sunt percepute ca şi probleme care nu-şi au rezolvare. Eşecurile la şcoală, decesul unei persoane dragi sau divorţul părinţilor le creează adolescenţilor stări emoţionale greu de controlat. Unii nu-şi mai văd rostul în viaţă şi recurg la gesturi greu de înţeles de către cei apropiaţi. Statisticile arată că printre sinucigaşi cei mai mulţi sunt copii de 15-16 ani, preponderent băieţi. Şefa Catedrei Psihologie de la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova, Victoria Gonţa, doctor în psihologie, a declarat pentru Info-Prim Neo că în general suicidul este un fenomen care vorbeşte despre prezenţa în societate a unor factori predispozanţi. Sărăcia determină dezvoltarea depresiei, iar aceasta poate duce la suicid. Un alt factor este cel învăţat. Cu cât mai multe cazuri de suicid au fost în familie sau în comunitatea în care trăieşte minorul, cu atât mai mult creşte predispoziţia faţă de suicid, pentru că acest comportament poate deveni un model atunci când nu te poţi descurca cu situaţiile dificile din viaţă. Psihologul explică că atunci când are loc un caz de suicid în societate se vorbeşte foarte mult despre el. Unii tineri care se simt marginalizaţi consideră că acesta este un mod de a atrage atenţia. Necunoscând alte modalităţi de a se manifesta, recurg la acest gest. Un alt factor determinant este şi patologia caracterului. Astfel de persoane sunt predispuse spre suicid chiar dacă sunt integrate social şi sunt înconjurate de atenţie. Potrivit datelor Centrului naţional de management în sănătate din cadrul Ministerului Sănătăţii, în primele 4 luni ale anului 2012 s-au sinucis 8 minori, două fete şi şase băieţi. „Depresia este mai mult boala femeilor decât a bărbaţilor, iar depresia majoră este factorul de bază al suicidului. Aceasta ar însemna că statistica ar trebui să fie în raport exact invers. Însă, întrucât băieţii sunt mai extremişti în comportamentele lor, sunt şi mai predispuşi spre comportamente iraţionale. Femeia este protejată de instinctul maternităţii. Ea se gândeşte mai mult la urmaşi, la părinţi, la apropiaţii săi”, explică psihologul. Un factor este şi frica. Fetele de regulă sunt mai fricoase şi renunţă la intenţia de aşi pune capăt zilelor, iar băieţii îşi duc la bun sfârşit fapta. Acest curaj la ultimii este determinat social de preconcepţia că bărbaţii nu au voie să plângă şi să se plângă. „A nu plânge înseamnă a nu-ţi exterioriza emoţiile. În consecinţă, aceasta înseamnă a le reprima şi a le sublima în propria personalitate, a le acumula. Într-un final aceste emoţii pot duce la un nod emoţional care determină un comportament deviant şi chiar suicidal”, spune Victoria Gonţa. Din cei 8 minori care şi-au pus capăt zilelor în primele 4 luni ale anului, o tânără a luat pastile, iar ceilalţi 7 s-au spânzurat. Potrivit psihologului, cei care îşi pun capăt zilelor prin spânzurare sunt mai depresivi. Cei care se sinucid consumând medicamente, se aruncă de la înălţime, se automutilează sau se împuşcă reflectează mai mult asupra modului în care vor pleca din viaţă. Victoria Gonţa spune că şi în luna mai s-au mai înregistrat alte 8 cazuri de suicid în rândul adolescenţilor, neconfirmate deocamdată de Ministerului Sănătăţii, care nu are încă prelucrate datele pentru luna a cincea a anului. Potrivit psihologului, toţi adolescenţii care şi-au pus capăt zilelor erau implicaţi în examenele de absolvire, fie a ciclului gimnazial sau liceal. Factorul examenelor este stresant pentru copii, mai ales atunci când se fac presiuni asupra lor că nu vor reuşi. Psihologul recomandă părinţilor să le fie alături copiilor în aceste perioade. „Copilul nu are nevoie de atâţia bani cum cred părinţii. Copilul are nevoie mult mai mult de dragoste părintească, de înţelegere, comunicare şi timp petrecut împreună”, a menţionat Victoria Gonţa. Psihologul mai spune că tentative eşuate sunt de 20 de ori mai multe decât cazurile reale de suicid. Acestea pot fi şi un mod de a atrage atenţia persoanei, dar şi un mijloc de şantaj, atunci când persoana vrea să obţină ceva. Comportamentul demonstrativ este specific vârstei, spune Victoria Gonţa, dar apropiaţii nu trebuie să neglijeze încercările de a a-şi curma viaţa pentru că acestea pot reflecta şi caracterul suicidar al persoanei. Dacă o persoana şi-a pus ca scop să plece din viaţă, cel mai probabil va mai încerca, de aceea în aceste cazuri e nevoie de ajutorul unui psiholog. Luând în consideraţie numărul total de suicide, nu doar în rândul minorilor, în ultimii ani se atestă o creştere progresivă.