De luni, creştinii ortodocşi au intrat în Săptămâna Patimilor, cea mai marcantă perioadă din anul bisericesc, în care se rememorează evenimentele trăite de Mântuitorul Isus Hristos în săptămâna premergătoare Învierii Sale. Fiecare zi din Săptămâna Mare semnifică un nou pas al Mântuitorului pe drumul către răstignire şi Înviere. Săptămâna Mare este cea mai marcantă săptămâna din cursul unui an bisericesc. În săptămâna premergătoare Învierii lui Hristos au loc cele mai importante evenimente din istoria mântuirii, începând cu ultimele învăţături trimise de Hristos ucenicilor Săi şi sfârşind prin Jertfa de pe Cruce şi iertarea păcatelor omenirii. Zilele de luni, marţi şi miercuri din Săptămâna Mare sunt pregătitoare pentru orice credincios în vederea înţelegerii sensului venirii lui Hristos în lume, patimilor şi morţii Sale, anume acela de a birui păcatul şi moartea prin jertfa de Sine. În aceste zile, la denii se citesc pilde despre împărăţia cerurilor, texte despre pocăinţă şi, mai ales, despre adevărata iubire pentru Dumnezeu şi pentru aproapele. În ziua de luni a fost pomenit Iosif Patriarhul, cel pe care proprii fraţi l-au bătut şi, crezându-l mort, l-au părăsit pe câmp. Ziua de marţi este dedicată Predicii de pe Muntele Măslinilor, în care Hristos a prevestit distrugerea templului din Ierusalim, dar şi propria Sa Înviere. În Miercurea Mare fiecare credincios ia aminte la exemplele păcătoasei desfrânate, înstrăinate de Dumnezeu, care aduce în această zi mir de mult preţ şi ungându-L pe Hristos, devine mironosiţă, şi cel al lui Iuda, ucenicul care, deşi apropiat de Domnul, L-a vândut pentru treizeci de arginţi fariseilor şi cărturarilor ce voiau să-L ucidă. Gestul lui Iuda care, trădând, se pedepseşte, a făcut ca ziua de miercuri să fie declarată zi de post.