Republica Moldova se confruntă cu o migrațiune masivă și de durată a cetățenilor săi. Este vorba, conform unor date, despre circa o treime din întreaga populație a țării care are legătură directă cu acest fenomen. Indirect, este vizată de el întreaga societate pentru că, practic, nu există cetățeni moldoveni care să nu aibă pe cineva din familie sau dintre prietenii apropiați plecați anterior sau acum peste hotare, sau care se gândesc să plece. Pe de altă parte, chiar și cei care nu au plecat și nu vor pleca peste hotare niciodată, sunt afectați la modul foarte direct și foarte semnificativ de fenomenul respectiv. Ca și țara în ansamblu, de altfel, sub toate aspectele ei. Proporțiile, categoriile, destinațiile, motivele și efectele migrației, dar și ce șanse există ca măcar o anumită parte dintre ei să revină acasă și cine ce are de făcut pentru ca să revină cât mai mulți – despre aceasta au discutat participanții la dezbaterea publică „De ce pleacă moldovenii? În ce condiții pot reveni?”, organizată de Agenția de Presă IPN.
Igor Boțan, expertul permanent al proiectului, a declarat că migrația este orice deplasare teritorială a populației asociată cu trecerea atât a frontierelor externe, cât și a celor interne ale entităților administrativ-teritoriale în scopul schimbării locului de reședință permanentă sau al șederii temporare pentru studii sau muncă, indiferent de influența predominantă. Termenul migrație este generic, existând și noțiuni mai nuanțate – emigrație și imigrație.
„Emigrarea nu implică neapărat dobândirea sau schimbarea cetățeniei sau naționalității. Procesul opus – imigrația – presupune venirea în țară pentru rezidență permanentă. Diaspora este un termen care cuprinde întreaga populație a moldovenilor în afara Republicii Moldova ce dețin cetățenia acesteia. De obicei, termenul nu îi numără pe acei moldoveni autohtoni din alte țări, cum ar fi cei care locuiesc în Ucraina, de exemplu” a notat Igor Boțan.
Potrivit lui, cauzele generale ale migrației țin de intensificarea contactelor dintre oameni, dintre popoare și culturi, dezvoltarea cooperării internaționale, sporirea mobilității oamenilor etc. Expertul spune că, în prezent, migrația s-a transformat într-un fenomen global, alcătuind 250 milioane de migranți. În Republica Moldova, menținerea intensității migrației este determinată de o serie de factori ca transformările sociale, economice și politice profunde din țară. De asemenea, este vorba despre căutarea unor oportunități sociale și economice mai bune, relațiile sociale, internaționalizarea căsătoriilor, culturilor, dar și declinul demografic, gradul redus de urbanizare și completarea inegală a pieței de muncă. Persistă și factorii etnici, culturali, religioși etc.
„Subiecții ai politicii migraționale sunt autoritățile administrației publice centrale și locale, cetățenii Republicii Moldova, cetățenii străini și apatrizii care intră sau care ies din Republica Moldova. În Republica Moldova reglementarea problemelor migrației se efectuează în baza legislației internaționale, a acordurilor interstatale bilaterale în domenii speciale și a legislației naționale. Cadrul național în domeniul migrației vizează mai multe aspecte. Printre acestea: prevenirea și combaterea migrației ilegale și traficului de ființe umane; migrația forței de muncă; drepturile și interesele refugiaților și migranților, controlul proceselor migraționale etc.”, a mai spus Igor Boțan.
Demograful Valeriu Sainsus, doctor conferențiar, Academia de Studii Economice din Moldova, a menționat că migrația nu este un fenomen nou. De fapt, emigrația excesivă a început odată cu libera mișcare a populației, îndată după anii 90. „Pe termen scurt noi de fapt am câștigat în contextul în care ne-am salvat situația economică, dar am pierdut din cauza migrației în urma faptului că cea mai mare parte a migranților sunt deja cetățeni și membri ai societăților în care ei s-au stabilit. Pierderile sunt mari în contextul în care migrația este de durată, pentru că de cele mai dese ori avem așteptările ca ei să se întoarcă în țară. Dar de fapt ei sunt persoane integrate în societățile în care s-au stabilit”, a notat demograful.
Potrivit lui, datele actualului recensământ vor arăta tabloul din prezent. Dar, operând cu datele recensământului din 2014, acestea induc cifra de aproape de 300 de mii de persoane care sunt în afara țării. „Noi anual pierdem 2% din populație – echivalentul a circa două sate de mărime medie din Moldova. Pleacă mai mulți din sate sau din orașe? Din sate și aceasta vine și din contextul în care avem 60% din populație în spațiile rurale, dar și din contextul strict economic – locurile de muncă. Cauza principală a emigrării populației din Republica Moldova rămâne una economică. Și aceasta pentru că 90% din ei sunt în căutarea unui loc de muncă”, a precizat Valeriu Sainsus.
Doctorul conferențiar nu infirmă faptul că o bună parte din populație pleacă și pentru studii în străinătate, dar foarte puțini din ei se reîntorc înapoi. Din perspectiva pe termen lung, acest fapt îi joacă festa statului și anume pentru că muți dintre ei nu se reîntorc. Cât despre întrebarea dacă mai sunt potențiali indivizi sau membrii ai societății care ar emigra, ultimul studiu, confirmă că de fapt în Republica Moldova, mai mult de 15% din populație este cu intenții de emigrație.
„Sunt multe aspecte, inclusiv în contextul în care emigrația a aprofundat foarte mult îmbătrânirea populației. Trebuie să o spunem deschis: emigrația sau migrația în general în Republica Moldova este o prioritate a tinerilor, în special a familiilor tinere. În contextul emigrației nu se controlează un segment destul de valoros, cel al reproducerii. Ultimele date confirmă că mai mult de 16 mii de persoane s-au născut în afara țării. Ceea ce este destul de valoros în contextul circuitului generațional din țară”, a mai spus Valeriu Sainsus.
Președinta Institutului European de Studii ale Dezvoltării (Institut Européen d’Etudes du Développement), Paris, Franța, Dorina Roșca, doctor în socio-economia dezvoltării, a declarat că este destul de complicat de estimat aspectul cantitativ al migrației. Și aceasta pentru că nu se cunoaște numărul exact al persoanelor plecate.
„Este dintotdeauna dilema lucrului statistic pe această problematică. Cifrele care se vehiculează și eu tind să cred că ele se apropie mai degrabă de un milion-peste un milion de cetățeni plecați. Și ca să rămânem corecți din punct de vedere al terminologiei folosite în acest sens, probabil ar fi corect să spunem că peste un milion de moldoveni au cunoscut o experiență migratorie pe parcursul existenței lor. Deci, printre acești un milion și ceva de moldoveni cu experiență migratorie, foarte mulți sunt migranți pendulari așa-numiți. Aceasta înseamnă că ei pleacă, stau o perioadă acolo, pentru câteva luni-până la un an. Revin, mai stau, apoi iar pleacă și iar revin”, explică Dorina Roșca, consultant național al Organizației Internaționale pentru Migrație pentru Biroul Relații cu Diaspora al Cancelariei de Stat al Guvernului Republicii Moldova.
Potrivit ei, această categorie de migranți pendulari trebuie luată în calcul atunci când este vorba despre fenomenul migrației. Contează, pentru că acești migranți pendulari joacă un rol foarte important în dinamica societății moldovenești. „Tocmai din considerentul că ei pleacă, vin, aduc ceva, mențin legătura cu țara de origine”.
„Primele valuri de migranți, cele din anii 90, dar și începutul anilor 2000, până în 2005-2006, când am atins un prag paroxistic, au fost caracterizate preponderent de o populație – nu că necalificată, dar de o populație care din punct de vedere economic a fost cumva marginalizată în acea epocă în interiorul sistemului nostru socio-economic. Deci, vorbim aici de oameni care și-au pierdut joburile în urma unor restructurări ale întreprinderilor, privatizărilor etc. Din punct de vedere socio-educațional, cred că nu putem să diferențiem prea mult, deoarece în acele valuri s-au cufundat oameni cu studii superioare, fără studii superioare. Deci, acele valuri au luat cu ele o paletă largă de profesioniști din toate categoriile socio-profesionale și de toate calificările. Ulterior, aceste prime valuri au generat alte valuri de emigrare, mai ales prin refacerea familiilor peste hotare”, a menționat Dorina Roșca.
Doctorul în socio-economia dezvoltării spune că personal face parte din valurile caracterizate de mobilitatea academică. A mers în străinătate, dar nu cu scopul să lucreze undeva, ci a plecat pentru a face studii. În opinia sa, contează să fie făcută această distincție, pentru că generează dinamici diferite. Cei care vor pleca la munci sau emigranții economici, care au absorbit o parte și din forța de muncă calificată a Republicii Moldova, ajungând în țările gazdă au început cu munci necalificate, alții au reușit să o ia de la zero, să facă studii, să obțină calificări. Și totuși aceste categorii marginale în raport cu o tendință generală. Dar sunt și cei care au plecat la studii, au absolvit cu o diplomă, s-au integrat, au găsit un job și au avut o altă evoluție”, a mai spus consultanta națională a Organizației Internaționale pentru Migrație pentru Biroul Relații cu Diaspora.
Dezbaterea publică la tema „De ce pleacă moldovenii? În ce condiții pot reveni?” este ediția a 306-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, desfășurat de Agenția de presă IPN cu sprijinul Fundației germane „Hanns Seidel”.
