Pentru a umplea golul informaţional creat de lipsa prevederilor legislative, dar şi a unei practici prin care aleşii locali şi-ar prezenta darea de seamă la sfârşitul mandatului, Agenţia „Info-Prim Neo” a iniţiat o serie de analize privind prestaţia administraţiei publice locale a capitalei care pleacă. Episodul I, lansat în fluxul de ştiri din 30 aprilie, s-a referit la aspectul politic al temei şi a avut genericul „CMC de mandatul 2003-2007 ca instrument de reglare a conturilor”. [Un CMC neputincios în organizarea economică a urbei şi în îmbunătăţirea vieţii omului de rând] [Sub aspect social – economic,] CMC se prezintă la sfârşitul mandatului tot atât de neputincios pe cît de grozav a vrut să pară sub aspect politic. Se creează impresia că viaţa social-economică în capitală s-a desfăşurat independent de activitatea CMC. Calitativ şi cantitativ, tendinţele şi ritmurile au rămas aceleaşi ca şi până la 2003. Aceiaşi pondere în economia şi în bugetul ţării, aceleaşi ritmuri de dezvoltare, în fond aceiaşi indici de statistică. Mai degrabă viaţa social-economică în Chişinău a decurs conformându-se unor inerţii şi cursului general de dezvoltare a R. Moldova în întregime, decât regulilor de joc specifice elaborate de CMC. Marea majoritate a actelor normative şi regulatorii ale capitalei (concepţii, strategii, regulamente, proiecte, statute, etc.) au fost elaborate deja spre sfârşitul mandatului, astfel încât este greu să judeci despre calitatea şi eficienţa lor. A devenit proverbială nehotărârea cu care CMC a abordat toţi anii aceştia chestiunea privind tarifele la transportul municipal şi la apă-canalizare. Între timp, întreprinderile de profil s-au pomenit la pământ şi tot bugetul, respectiv, omul simplu a trebuit să achite indecizia sau incompetenţa factorilor de decizie din CMC. Şi tarifele la termie au fost adoptate la încheierea mandatului, de asemenea prin jumătăţi de măsură, cu un evident iz politic. Poate doar adoptarea noului Plan Urbanistic General (PUG) i-ar putea fi atribuită ca merit actualei componenţe a CMC, dacă şi în acest caz eforturile CMC nu ar fi fost dublate sau, de multe ori, anihilate de forţele decizionale din afara CMC. Multiplele şedinţe la temă convocate de Guvern şi de Şeful statului finalizau, de regulă, cu indicaţii şi sugestii, care trebuiau să pună CMC în dificultate. Relevante în acest sens au fost indicaţiile Preşedintelui ţării privind crearea unui serviciu municipal special care s-ar ocupa în exclusivitate de construcţia bulevardului Cantemir, cu implicarea investiţiilor de nivelul sutelor de milioane de dolari. Aceasta în condiţiile când o parte din experţii care s-au ocupat de elaborarea PUG au atenţionat că proiectul bulevardului nu poate fi realizat în general, inclusiv din considerente de legalitate. Abia peste mai multe luni administraţia capitalei a creat o comisie care urmează să studieze necesitatea trasării bd. Cantemir şi reconstrucţia cartierelor adiacente, cu încadrarea acestor lucrări în planul urbanistic de dezvoltare a municipiului Chişinău deja aprobat... În rest, toate proiectele social-economice „observabile”, realizate în capitală, nu au avut CMC în calitate de autor şi, de cele mai multe ori, nici nu a fost solicitat să se pronunţe asupra lor. Reconstrucţia scuarului de la Teatrul de Operă, reconstrucţia monumentului lui Ştefan cel Mare şi pavarea teritoriului adiacent, reparaţia Complexului memorial „Eternitate”, reconstrucţia străzii Pan Halipa şi a segmentului străzii Izmail, asfaltarea străzilor centrale, aşa-zisele cartiere „model-europene”, transferarea microbuzelor de pe bulevardul central pe străzi adiacente, epurarea cadrelor pe criterii politice, au fost proiecte zămislite de alte instituţii, din alte considerente decât cele a binelui municipal, cu utilizarea altor instrumente şi resurse. CMC le-a votat docil, post-factum, atunci când a fost solicitat să aprobe un fapt împlinit. Este adevărat că deciziile respective au fost votate, de regulă, doar de cele două fracţiuni din coaliţia de guvernare – PCRM şi PPCD – însă în istorie şi în memoria chişinăuienilor ele vor rămâne ca decizii ale CMC. Nici măcar de prevederile bugetului municipal nu s-a ţinut cont, care, conceptual, este una dintre cele mai importante lucrări ale CMC. Guvernul a alocat sau a promis bani suplimentari Chişinăului când a vrut, pentru ce a vrut, din proprie iniţiativă sau, de cele mai multe ori, la solicitarea Şefului statului. Deja la una din şedinţele din luna aprilie 2007, Guvernul a dat indicaţie Ministerului finanţelor să achite datoriile rămase faţă de organizaţiile de construcţie, implicate în realizarea proiectelor nominalizate, „la prezentarea documentelor justificative”. Să înţelegem că „documente justificative” nu au existat la etapa proiectării lucrărilor, în formă de devize de cheltuieli, de exemplu sau că aceste documente nu sunt prezentate până în prezent sau ceea ce a fost prezentat nu poate fi considerat drept „justificativ”? Oricum, este vorba de multe milioane de lei, cheltuiţi în capitală fără implicarea Consiliului municipal al cesteia. În schimb, se pare că o parte din aleşii locali de la Chişinău, în special cei cu instrumentul „votului majoritar” la îndemână, s-au acomodat destul de bine la avantajele pe care le oferă acesta. Din câte se cunoaşte, până astăzi a rămas fără răspuns interpelarea unui consilier din opoziţie, potrivit căreia, numai în ultima şedinţă din anul trecut, CMC a prejudiciat bugetul capitalei cu încă un buget, prin înstrăinarea la preţuri derizorii a loturilor de pământ. Precizăm că bugetul mun. Chişinău variază în jurul cifrei de 1 mlrd. 300 mln. lei. Mai precizăm că în baza unor bănuieli similare o serie de funcţionari municipali, din categoria celor bănuiţi şi de aderenţă la formaţiuni politice de opoziţie, au făcut luni grele de detenţie fără a se demonstra măcar ceva pe parcursul deja a doi ani împliniţi. De mai bine de un an fără răspuns rămâne interpelarea repetată, înaintată în toate instanţele, a altui consilier din opoziţie, care afirmă că PCRM îşi construieşte ilegal un sediu enorm în plin centrul Chişinăului, pe locul unui teren pentru copii, în condiţiile când o hotărâre de guvern interzice, de mai mulţi ani, atribuirea loturilor de pământ în centrul istoric al capitalei. Nu există vre-o reacţie la învinuirea adusă acum jumătate de an privind falsificarea documentelor de vânzare la preţuri de nimic a posturilor municipale de radio şi TV, comisă de fostul lider al fracţiunii PPCD, în plenul CMC, sub „ochiul” multelor camere de luat vederi, avansat la scurt timp după aceasta în funcţia de viceprimar pentru probleme sociale, cultură şi, respectiv, mass-media. Opinia publică insistă că patrimoniul public al acestor posturi a fost partajat între formaţiunile politice ale „votului majoritar”. Politica editorială a posturilor respective de după înstrăinare confirmă această „opinie” a opiniei publice. Nu se mai aude nimic despre procesul penal intentat unor funcţionari din administraţia locală pentru mită în flagrant şi lumea spune că acest caz ar fi fost muşamalizat pentru că printre aceştia s-ar fi aflat fiul angajat prin protecţie al unei consiliere din arca de guvernământ cu mesaj foarte convingător şi intransigent în luările sale oficiale de cuvânt. [Aceste şi multe alte „activităţi” similare ale coaliţiei de guvernământ la nivel local s-au întâmplat pe fundalul unei opoziţii politice anemice, dezorganizate şi dezorientate. Prestaţia forţelor de opoziţie din actuala componenţă a CMC va fi examinată în episodul următor al analizei Info-Prim Neo „Cum va rămâne în memoria chişinăuienilor Consiliul municipal al capitalei de modelul 2003 – 2007”.] [