Fiecare copil, la un moment dat, poate să-și pună întrebarea: „De ce în societate sunt oameni care se mișcă, aud, văd sau comunică diferit de ceilalți?”. Aici rolul părintelui ar fi să nu mascheze problema, să nu fugă de ea, dar să-i explice copilului totul așa cum este, cu vorbe simple, dar clare pentru el. O broșură care le vine în ajutor părinților a fost elaborată de Asociația „Motivație”, care promovează drepturile persoanelor cu dizabilități, transmite IPN.

„Este foarte important ca părintele să devină un exemplu pentru copil. Ca, în primul rând, el să perceapă persoana cu dizabilități nu ca pe un om-problemă, diferit de ceilalți, dar o persoană cu aceleași drepturi, pe care o acceptă în anturajul său și nu va încerca să o evite”, menționează autorii broşurii.

Asociația „Motivație” a realizat un sondaj de opinie în rândul persoanelor cu dizabilități, dar și a părinților, pentru a afla ce cred ei despre acest subiect și să vină cu recomandări bazate pe propria experiență.

„Nu prea am auzit să se vorbească la tema respectivă, la noi e o temă tabu. Toți se tem că asta va putea să se întâmple cu ei sau cu cineva din apropiați (adică, să capete dizabilitate) și nici nu vor să vorbească”. „Cred că nu e corect ca părinții să fugă de a le explica copiilor situațiile respective sau să se simtă jenați că copiii pun aceste întrebări de față cu o persoană cu dizabilitate”. Sunt opinii ale respondenţilor care au participat la sondaj.

Autorii broşurii au divizat răspunsurile la subiecte despre dizabilitate în limbaj corect şi greşit. De exemplu, la întrebarea: „De ce tanti sau domnul merge așa?”, care poate fi adresată de un copil de vârstă mică, un răspuns corect ar fi că persoana are unele dificultăți în deplasare, din cauza că a avut traumă sau careva probleme de sănătate. Dar, nu contează cum merge omul sau cum arată, toți oamenii trebuie respectați. Este important să avem o atitudine binevoitoare față de alți oameni.

Specialiştii atenţionează că este greșit când părintele încearcă să-i închidă gura copilului: „Taci, că te aude. Nu-i treaba ta”. Sau, „folosind cuvintele „invalid, inapt sau calic” punem un zid, o barieră şi le dăm de înţeles copiilor că, de fapt, persoana respectivă este diferită, neputincioasă şi nu poate trăi ca un om obişnuit. Se formează o concepţie discriminatorie”, se precizează în broșură.

La sondaj au participat 39 de respondenți din Republica Moldova, majoritatea cu vârsta cuprinsă între 26 – 35 ani.