{Analiză de Kalman Mizsei, ex-reprezentant special al UE în Moldova, pentru IPN} Moldova trece printr-o criză politică şi această criză poate fi rezolvată într-un mod care ar consolida democraţia ţării şi integrarea europeana. Întrebarea este: ce ar trebui să facă politicienii pentru ca aceasta să se întâmple? Gândindu-mă la aceasta şi propunând anumite soluţii, pun accentul pe două valori pe care politicienii,în opinia mea, trebuie să le respecte şi să le protejeze. În primul rând, trebuiesc menţinute principiile democratice. În al doilea rând, de o importanta similară este integrarea europeană. Cursul european al Moldovei şi activitatea pe care Guvernul demis de acum a început-o cu succes nu trebuie doar menţinute, ci şi continuate şi finalizate cu succes. În ceea ce priveşte primul principiu, ne amintim cu toţii soluţiile dubioase pentru alegerea preşedintelui Republicii, propuse la începutul anului 2010. Acea abordare uşuratică în raport cu Constituţia a compromis disciplina democratică a ţării. La momentul actual, preşedintele trebuie să menţină intens normele Constituţiei Republicii Moldova - el trebuie să fie protectorul principal al regulilor jocului. Ce se întâmplă acum este, într-o măsură limitată, consecinţa acelei atitudini. Sper ca de această dată toată lumea să abordeze criza într-o manieră responsabilă în sens legal. Principala provocare acum, evident, este de ordin politic. Vor găsi partidele politice reprezentate acum în Parlament o formulă care va menţine procesul european intact? În primul rând, vreau să accentuez faptul că aceasta este responsabilitatea clasei politice moldoveneşti. Din afară se poate argumenta, însă, în mod clar, nu se poate decide. Din mai multe motive, sunt ferm convins că cel mai bine ar fi dacă membrii actualei coaliţii de guvernate ar încerca să-şi restructureze coaliţia. Eu personal sunt unul dintre acei care întotdeauna au accentuat faptul că partidele de la guvernare nu trebuie să încerce să pună Partidul Comuniştilor în carantină. Totuşi, în situaţia actuală, nu cred că este printre soluţiile prudente convocarea PCRM în discuţiile de coaliţie. Pentru ca resetarea să se realizeze, politicienii trebuie să facă un angajament reciproc la începutul discuţiilor că vor păstra actuala coaliţie intactă. Atât liberal-democraţii, cât şi - în special, primul ministru, şi apoi democraţii au încălcat, în ultimele săptămâni, normele elementare de solidaritate ale coaliţiei. Dacă doresc să restabilească coaliţia, primul lucru pe care trebuie să-l facă este un pas către crearea măsurii de încredere unul faţă de altul, acest angajament să fie făcut public în acelaşi timp de către toţi. Răni adânci au fost aplicate pe fiecare parte şi această declaraţie comună ar fi primul semn al unei guvernări responsabile. Însă, nu cred că acestea pot fi realizate fără schimbarea prim-ministrului. Unii analişti susţin contrariul, eu, însă, cred că niciunul dintre protagoniştii principali ai conflictului - premierul Filat şi dl. Plahotniuc – mai pot fi puşi într-un oarecare rol de leader în guvern. Acest lucru pare elementar. Mai mult de atât, ei ar trebui, ambii în acelaşi timp, să facă angajamente generoase. De partea dlui Filat aceasta ar trebui să fie retragerea din funcţia de prim-ministru. Acest lucru în sine ar trebui să fie un preţ relativ mic pentru el, având în vedere intensitatea disputei în care el însuşi a fost implicat şi faptul ca în Moldova, oricum, într-un an şi jumătate vor avea loc alegeri parlamentare. Evident, el va deţine rolul de preşedinte al PLDM şi va conduce partidul la alegeri. Angajamentul dlui Plahotniuc, pe de altă parte, ar trebui să fie necesitatea separării activităţilor sale de afaceri şi a rolului său politic, în special, când vine vorba despre folosirea instituţiilor sale media în scopuri politice evidente. Acest angajament ar fi benefic pentru PDM, pentru că în cazul în care acesta ar fi obligat să intre în alegeri anticipate acum, ar pierde teren. Atunci când vorbim despre formarea unui nou guvern, PLDM, în mod justificat, are dreptul de a cere şi deţine rolul prim-ministrului, deoarece acesta este partidul din coaliţie care deţine cel mai mare număr de locuri în Parlament. Apelurile privind crearea unui guvern tehnocratic mi se par naive şi inutile: cele trei partide ar trebui să încerce să formeze un nou guvern, iar rolul prim-ministrului să-i revină PLDM. În acelaşi timp, celelalte două partide, în mod clar, vor cere garanţia ca rolul prim-ministrului să nu fie la fel de puternic cum a fost în ultimii trei ani. De asemenea, PLDM va avea nevoie de garanţia că guvernul va conduce ţara într-o direcţie bună - pentru că agenda europeană este aceea în care acest partid a investit cel mai mult. Pentru aceasta politicienii ar putea să se pună de acord asupra unui plan de coaliţie detaliat, care precizează agenda legislativă, obiectivele ulterioare şi mecanismele de coaliţie mai bune decât cele de până acum. Astfel de exemple există o mulţime în Europa. Ei ar trebui, de asemenea, să facă angajamente obligatorii faţă de coeziunea guvernului referitor la declaraţiile publice. Asistenţa tehnică disponibilă pentru aceste lucruri există în abundenţă în Europa. La baza acestui acord ar trebui să fie agenda europeană. Moldova, în următoarea jumătate de an, trebuie să facă tot ce este necesar pentru a depăşi dificultăţile Acordului de asociere, regimului fără vize, şi să avanseze către un Acord de liber schimb – aceasta ţine de cel mai mare interes naţional pe termen lung. De asemenea, părţile implicate trebuie să îşi asume angajamente serioase atât unii faţă de alţii, cât şi faţă de public în lupta împotriva corupţiei la nivel ministerial. Aceştia ar trebui să desemneze doar miniştri şi viceminiştri cu înalte calităţi profesionale, manageriale şi etice. Dacă este necesar, se poate apela la persoane în afara cercurilor de partid, însă în calitate de candidaţi de partid. Care este interesul lor în acest context? Necesitatea comună de a lupta cu succes în alegerile următoare. Persoanele cu comportament suspicios sau imprudent să fie ţinute departe de guvern. Apoi, numirea prim-ministrului. Eu nu sunt primul care scrie că, în cazul în care se pune întrebarea cine din PLDM sau apropiat al partidului, în afara de dl. Filat, a demonstrat o capacitate credibilă de a conduce guvernul către integrarea europeană, este foarte evident - dl. Leancă. Ar fi foarte înţelept ca şi partidele de coaliţie să recunoască acest lucru. Performanţa de guvernare a dlui Leancă a fost, de fapt, nimic altceva decât excepţională în istoria Republicii Moldova - atât din punct de vedere profesional, managerial, etic, cât şi în termeni simpli umani. De fapt, nominalizarea lui ar însemna o recunoaştere importantă a necesităţii profesioniste în guvern, lăsând la o parte iluzia numirii unui guvern tehnocrat într-o democraţie politică. Cu toate acestea, rolul prim-ministrului ar trebui să fie mai puţin dominant decât acel care a fost până acum. Să sperăm că pentru aceasta partidele de guvernământ au acum o experienţă mai bogată pentru a garanta într-un acord comun mecanisme adecvate de coaliţie. Marian Lupu a declarat disponibilitatea de a demisiona din calitatea sa de speaker al Parlamentului, dacă şi dl. Filat este gata să renunţe la rolul său de premier. Partidul Democrat are candidaţii evidenţi a căror loialitate nu este pusă sub semnul întrebării şi pot avea şi funcţie de reconciliator. De asemenea, acordul de coaliţie trebuie să recunoască şi să recompenseze rolul pozitiv al Partidului Liberal, jucat în timpul crizei, de necompromitere, niciodată, a scopului de a menţine o coaliţie pro-europeană activă. În cele din urmă, partidele ar trebui să facă un angajament credibil, să se abţină de la luptele interne unii cu alţii, inclusiv în public, până la sfârşitul anului, cu speranţa că timpul rămas până atunci să fie consacrat finalizării rundei actuale a agendei europene. Partidul Socialiştilor are în persoana lui Igor Dodon un manager guvernamental foarte puternic. Cu toate acestea, includerea lor în coaliţie ar trebui să fie condiţionată de un angajament ferm şi credibil pe termen lung faţă de integrarea europeană. Situaţia Partidului Comuniştilor este similară şi, totuşi, oarecum diferită. PCRM rămâne cel mai mare partid politic din ţară care, însă, în retorica sa s-a îndepărtat de agenda europeană. Cu toate acestea, în cazul lor, chiar un angajament puternic - care acum este puţin probabil - ar pune problema destul de complicată a acomodării unui partid atât de mare şi care este cunoscut după un stil intransigent. În schimb, PCRM ar trebui să obţină poziţii ferme în funcţiile de control a guvernului şi să se mulţumească cu rolul său de opoziţie foarte puternică care să poate să folosească greşelile coaliţiei de guvernare în alegerile următoare. De asemenea, PCRM trebuie să-şi îmbunătăţească prerogativele sale în calitate de opoziţie democratică şi constructivă - acum că izolarea lui odată cu această criză a luat sfârşit. Instituţiile europene, de asemenea, trebuie sa sporească dialogurile cu PCRM. Această soluţie este cea necesară, în opinia mea. Actorii societăţii civile pot şi ei contribui pozitiv. Ei nu ar trebui să fie ostatici la un interes politic sau altul, ci ar trebui să pledeze pentru soluţii politice care sunt necesare în cazul în care Republica Moldova nu vrea să-şi piardă visul său european, acum atât de tangibil şi de aproape. Şansa trebuie sesizată şi faptele politicienilor trebuiesc comparate cu imperativului integrării europene. Societatea moldovenească, pe buna dreptate, se aşteaptă, de asemenea, la un rol mai activ din partea preşedintelui. Dl Timofti poate contribui în mod eficient la rezolvarea crizei printr-o acţiune morală clară, bazată pe Constituţie, care să aducă o soluţie înţeleaptă şi democratică. De ce cred că această soluţie este pe departe mai bună decât oricare alta? Foarte simplu: pentru că Moldova are nevoie de integrare europeană. În opinia mea, politicienii ar trebui în acest moment să-şi amintească despre toţi acei (mulţi !) care şi-au pus cele mai mari speranţe în ei în 2009: acum este momentul pentru a demonstra capacitate de guvernare sau cel puţin maturitate politică. [Kalman Mizsei, ex-reprezentant special al Uniunii Europene în Republica Moldova, pentru IPN]