„Așadar, politica PSRM și a conducerii acestuia din ultimii trei ani este un dezastru. Cel mai curios lucru este că pe segmentul rusofil al spectrului politic un escroc cu acte în regulă reușește să substituie un mincinos ipocrit, confirmând adevărul proverbial – cui pe cui se scoate...”
---

Liniile de scindare a societății din Republica Moldova

Scena politică din Republica Moldova este de mult timp divizată pe linia: Uniunea Europeană (UE) – Russkii Mir (Lumea Rusă). Această Lume Rusă funcționează după formula “un imperiu apare, altul se prăbușește, al treilea își așteaptă începutul – și  se creează un nou stat imperial”. De aceea, războiul agresiv al Rusiei împotriva Ucrainei pentru edificarea celui de al cincilea imperiu a adâncit până la limită clivajul menționat din societatea Republicii Moldova.

Cetățenii cu viziuni proeuropene condamnă agresiunea rusească și susțin Ucraina, în timp ce rusofilii susțin agresiunea, repetând clișeele propagandei ruse. În astfel de circumstanțe, pentru alegătorii proeuropen principalul pol de atracție electorală este Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) și președintele Maia Sandu. Respectiv, pentru alegătorii rusofili existau, până nu demult, două partide preferate – Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), în frunte cu Igor Dodon, și Partidul Șor, condus de un personaj care și-a numit partidul cu propriul nume.

Curios, dar s-a descoperit că pentru alegătorii rusofili nu contează deloc integritatea (облико морале) liderilor formațiunilor menționate. Pentru ei contează doar pledoaria în favoarea Russkii Mir și planurile imperialiste ale lui Vladimir Putin. Confirmare a acestui fenomen ciudat e că  liderul PSRM este cercetat penal pe mai multe capete de acuzații, iar liderul Partidului Șor este escroc cu acte în regulă, condamnat la 15 ani de pușcărie pentru furtul unui miliard de dolari din sistemul bancar. Cu toate acestea, cele două formațiuni sunt susținute de mai bine de 1/3 din electoratul Republicii Moldova. Dar așa a fost până nu demult...

Ulciorul nu merge de multe ori la apă...

Recentele alegeri pentru funcția de bașcan al Găgăuziei pot schimba în mod cardinal balanța de forțe pe segmentul rusofil al spectrului politic. Funcția de guvernator al Găgăuziei a fost câștigată, cu grave încălcări ale prevederilor legislației electorale, de candidatul Partidului Șor. Vorba e că Găgăuzia era ultimul fief electoral al PSRM, care iată că a fost cedat Partidului Șor. Deși mai mulți candidați au afirmat că alegătorii au fost corupți, iar alegerile au fost influențate din străinătate, niciunul dintre aceștia nu a îndrăznit să conteste rezultatele alegerilor, nu a făcut-o nici candidatul susținut de PSRM.

În astfel de circumstanțe se ivește întrebarea – de ce candidatul unui partid condus de un escroc condamnat a învins candidatul unui partid condus de un potențial condamnat? Răspunsul ar fi că alegătorii din Găgăuzia pun un preț mai mare pe baniI lui Șor, decât pe ideologia lui Dodon. Într-adevăr, liderul Partidului Șor a promis investirea a $500 milioane în Găgăuzia, evident, fără să precizeze sursele potențialelor investiții. Respectiv, majoritatea alegătorilor găgăuzi au îmbrățișat formula șoristă, care a devenit celebră deja de mai mulți ani: Fură, dar ne dă și nouă! De cealaltă, parte liderul PSRM este cercetat penal pentru finanțarea ilegală a formațiunii și, de aceea, n-a îndrăznit să intre în competiția coruperii alegătorilor găgăuzi, alături de Partidul Șor. Promisiunii lui Șor de a investi $500  milioane, Dodon i-a fost contrapus promisiunea de a-l aduce pe Vladimir Putin în Găgăuzia: "Dacă într-o zi voi deveni preşedinte (n.r. - al Republicii Moldova) vi-l aduc pe Putin. Putin în Găgăuzia încă n-a fost, dar eu cred că noi îl vom aduce, pentru că pe Erdogan l-am adus."

Din cele menționate, trebuie să concluzionăm că orice s-ar spune, dar alegătorii găgăuzi sunt pragmatici. Între promisiunea de investire a $500 milioane și aducerea lui Putin în Găgăuzia, ei au ales banii. Nimeni nu știe dacă banii promiși vor ajunge vreodată în Găgăuzia, însă se știe cu certitudine că în privința lui Putin a fost emis un mandat internațional de arest pentru crime de război. Mai există un factor defavorabil pentru Igor Dodon, acesta este considerat a fi un mincinos și ipocrit de către politicienii și liderii de opinie din Găgăuzia:

• Dmitrii Constantinov, președinte al Adunării Populare – “Dodon ne-a înșelat de multe ori. Având toată puterea în Moldova, a promis tuturor că viitorul Moldovei este o federație, apoi a uitat de asta. El le-a spus găgăuzilor noștri înainte de alegeri că vom studia istoria Moldovei și chiar a ținut o carte în mâini, dar, după cum știe toată lumea, toate acestea au fost uitate. Au fost și promisiuni despre limba moldovenească, dar nimic nu s-a realizat”;
• Gheorghii Leiciu, vicepreședinte al Adunării Populare – Liderul socialist Igor Dodon nu a susținut Găgăuzia în ultimii ani, iar ultimele sale declarații pot fi calificate drept „ipocrizie ieftină”;
• Leonid Dobrov, activist civic pentru renașterea națională a Găgăuziei – „Un alt mincinos, Igor Dodon, a fost izgonit din Găgăuzia pe urmele lui Voronin. Dodon este prezent de 10 ani în politica din Găgăuzia. Toate promisiunile lui s-au dovedit a fi deșarte;
• Ivan Burgudji, președinte al Mișcării Gagauz Halki – “Înainte de alegerile parlamentare, mi s-a spus că Igor Dodon este un ticălos, dar eu n-am crezut, credeam că o persoană, dacă a promis, trebuie să-și onoreze promisiunea. Am fost mințit ca un copil, mi-a pus tăiței pe urechi, când mi s-a spus că în fiecare a cincea poziție (pe lista PSRM) va fi un reprezentant al Găgăuziei” etc.  

Așadar, în opinia publică din Găgăuzia liderul PSRM, Igor Dodon, este văzut drept un mincinos și ipocrit. Evident, promisiunile lui nu mai nicio valoare. La fel, nu este cotat nici conservatorismului putinist, promovat de Igor Dodon și PSRM prin intermediul doctrinei Russkii Mir, care a fost inoculată în Republica Moldova cu suportul ideologului acesteia – fondatorul frontului imperialist rusesc. Din filiala frontului imperialist fac parte fruntași PSRM, iar o anumită perioadă și bașcanul Găgăuziei, Irina Vlah. Dar totul s-a schimbat, exact conform înțelepciunii proverbului – ulciorul nu merge de multe ori la apă.    

Alegerea guvernatorului Găgăuziei – ultimul cui în sicriul politic al PSRM...

În ultimii trei ani de zile PSRM a pierdut toate pozițiile pe care le-a deținut în politica din Republica Moldova:

• a pierdut alegerile prezidențiale din noiembrie 2020;
• a fost învins categoric la alegerile parlamentare din 2021;
• a fost părăsit de primarul general al municipiului Chișinău, Ion Ceban, ales în funcție din partea PSRM, în noiembrie 2019. Cauza sciziunii a ieșit în evidență, atunci când Ion Ceban și-a înregistrat propria formațiune – Mișcarea Alternativa Națională (MAN), care împărtășește doctrina social-democrată europeană, contrapusă ostentativ conservatorismul putinist bazat pe ideologia Russkii Mir, împărtășită de PSRM. Mai mult, de curând PSRM nu se mai sfiește să se afișeze public cu portretul lui Iosif Stalin, folosit drept ultima ratio;
• a fost învins și la recentele alegerile pentru funcția de guvernator al Găgăuziei de către Partidul Șor, care anterior îi convertise un șir de deputați din Parlament, lucru pe care continuă să-l facă cu succes, precum și zeci de primari etc. 

Așadar, politica PSRM și a conducerii acestuia din ultimii trei ani este un dezastru. Cel mai curios lucru este că pe segmentul rusofil al spectrului politic un escroc cu acte în regulă reușește să substituie un mincinos ipocrit, confirmând adevărul proverbial – cui pe cui se scoate.