La cinci ani de la adoptarea Legii cu privire la incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități, doar 10% din actele normative necesare implementării acesteia au fost elaborate. În cadrul audierilor publice privind implementarea legii, reprezentanții societății civile au spus că există situații când legislația face trimitere la acte normative inexistente și nici nu există mecanisme clare de sancționare a celor care îngrădesc accesul pentru persoanele cu dizabilități, transmite IPN.
Reprezentanții societății civile au menționat că cele mai mari necesități țin de asigurarea accesibilității clădirilor deja construite. Din cauză că nu există un plan de acțiuni care ar prevedea adaptarea treptată a acestora, majoritatea clădirilor vechi, dar și cele care sunt date acum în exploatare nu au rampe de acces. Deși legea prevede că responsabilii din domeniul construcțiilor trebuie să verifice accesibilitatea clădirilor înainte de a fi date în exploatare, acest lucru nu se face.
Pentru ca legea să fie funcțională este nevoie de adoptarea a încă 22 de acte normative, au notat reprezentanții societății civile.
Directorul executiv al asociației obștești „Motivație”, Igor Meriacre, a spus că de accesibilitate au nevoie nu doar persoanele cu dizabilități locomotorii, dar și părinții cu copii, persoanele în etate etc.
Lipsa locurilor de muncă ajustate plasează persoanele cu mobilitate redusă și familiile lor în zona sărăciei, iar statul trebuie să prevină acest lucru. E nevoie de mecanisme de transformare a acestor persoane în contribuabili și nu doar beneficiari de ajutor social, a mai spus directorul asociației „Motivație”.
În Republica Moldova sunt 137 de mii de persoane cu dizabilități.
