Secretarul de stat al Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene, Cristina Gherasimov, care va prelua funcția de ministră pentru afaceri europene, va fi și negociatorul-șef al Republicii Moldova în procesul de integrare în Uniunea Europeană. Despre aceasta a anunțat premierul Dorin Recean, transmite IPN.
„Am făcut câteva schimbări în echipa de miniștri. Vicepremierul Popescu pleacă din această funcție, dar va continua să asiste Guvernul în demersul nostru de integrare europeană. Acum, vicepreședintele Parlamentului, Mihai Popșoi va lua portofoliul de ministru al afacerilor externe. Și vom avea un nou membru al Guvernului – ministra pentru afaceri europene, Cristina Gherasimov, care va fi și negociatorul-șef pentru Republica Moldova în procesul de aderare la Uniunea Europeană”, a precizat șeful executivului.
Vicepremierul Nicu Popescu, ministru al afacerilor externe și integrării europene, și-a prezentat demisia miercuri, mandatul urmând să fie exercitat până pe 29 ianuarie. Astfel, în această săptămână urmează să fie organizată depunerea jurământului de către noii miniștri – Mihai Popșoi și Cristina Gherasimov. Ultima urmează să conducă și Biroul pentru integrare europeană – o nouă entitate care va fi constituită .
Anterior, Cristina Gherasimov a exercitat funcția de secretar general al Aparatului președintelui Republicii Moldova, dar și pe cea de consilier prezidențial în domeniul politicii externe și al integrării europene. În decembrie 2023 a fost numită secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene.
IPN notează că o schemă asemănătoare de organizare a birocrației de aderare l-a avut, în special, Bulgaria, unde Meglena Kuneva, ministru (fără portofoliu) pe probleme europene și negociator-șef cu Bruxelless-ul, a asigurat coordonarea activităților pe plan intern. Un loc aparte l-a avut în subordinea ei și, în special, Consiliul pentru Comunicare Europeană, care a asigurat strategia de comunicare în procesul aderării țării la UE.
Cadrul strategic al structurii în cauză fost elaborat cu ajutorul organizațiilor neguvernamentale și a fost finanțat de la bugetul de stat și programul Phare. „Se poate gândi și la crearea unui fond cu participarea sectorului privat pentru promovarea Bulgariei în străinătate”, explica la acea vreme Meglena Kuneva.
Se motiva cu faptul că viața de zi cu zi a oamenilor e detașată de birocrația și rutina aderării, comunicarea între instituții nu este suficient de eficientă, iar mesajele despre integrarea europeană sunt explorate aproape doar de politicieni. S-a recurs la dezbateri publice privind atât beneficiile, cât și riscurile aderării. Experții s-au referit la prețul pe care Bulgaria l-ar plăti, dacă eșuează sau întârzie intrarea în UE. Strategia a încercat nu doar să-i aducă pe bulgari la „ideea europeană”. Misiunile bulgare din statele membre au făcut lobby pentru a îmbunătăți imaginea țării. Sondajele sociologice au verificat periodic dacă strategia funcționează. Prima fază a campaniei a coincis cu perioada negocierilor intense de aderare, având ca scop pregătirea societății de unele măsuri nepopulare. După 2003, la cea dea doua etapă, s-a pus accentul pe imaginea publică pozitivă față de viitorul membru. A durat până în 2006, când s-a decis aderarea Bulgariei la UE.
