Creştinii ortodocşi sărbătoresc pe 20 aprilie, Duminică Floriilor, sărbătoarea ce deschide ciclul sărbătorilor pascale, care se încheie odată cu Înălţarea lui Isus la 40 de zile de la Paşte. Potrivit parohului bisericii “Sfânta Teodora de la Sihla”, Ioan Ciuntu, Duminica Floriilor evocă intrarea Mântuitorului în Ierusalim călare pe un asin şi întâmpinarea Lui de o mulţime de oameni cu flori şi ovaţii. Această zi este unica în care Domnul Isus Hristos a acceptat în viaţa Sa pământească să fie aclamat ca împărat smerit, împlinind o prorocire din Vechiul Testament. De Florii, la biserică se sfinţesc crenguţe de salcie care sunt puse apoi la geamuri, la uşi sau la porţi, iar slujitorii Bisericii le ţin în mâini, cu lumânări aprinse, ca simbol al biruinţei vieţii asupra morţii. Ramurile de salcie amintesc de ramurile de curmal şi măslin cu care a fost întâmpinat Mântuitorul. Credinţa spune că acest ritual apără oamenii de boli şi îi face mai robuşti. De asemenea, crenguţele sfinţite apără casa de rele şi o protejează de evenimente neplăcute. Dacă mănâncă câteva ramuri de salcie, vitele se înmulţesc mai bine şi sunt sănătoase tot anul. La fel, dacă pomii fructiferi sau butucii de vie sunt împodobiţi cu aceste crenguţe, ele vor da rod bogat şi mănos. Cei care ţin postul mare, au în această zi dezlegare la peşte. În tradiţia populară există credinţa că însăşi Maica Domnului a binecuvântat salcia după ce aceasta s-a transformat într-o punte, ajutând-o pe Fecioara Maria să treacă apa unui râu. De Duminica Floriilor, îşi sărbătoresc onomasticele cei care poartă nume de flori – Lăcrămioara, Viorica, Brânduşa, Bujor. O altă credinţă specifică acestei sărbători spune că aşa cum este vremea în ziua de Florii, aşa va fi şi în ziua de Paşte.