Creştinii ortodocşi îl sărbătoresc pe Sfântul Voievod Ştefan cel Mare

02.07.2007 16:57
1736
3 minute(ă)

Creştinii ortodocşi îl sărbătoresc pe 2 iulie pe Sfântul Voievod Ştefan cel Mare. Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt a luptat pentru apărarea creştinătăţii până la moarte, fiind nu numai un apărător al credinţei în luptele sale cu turcii şi tătarii, ci şi un măr¬turisitor al ei prin numărul mare de biserici ridicate cu purtarea sa de grijă, prin înzestrarea lor cu cele necesare slujbelor şi traiului călugarilor. Ştefan cel Mare a fost un om al rugăciunii, simţtind permanent nevoia să se roage, să se încredinţeze, el şi familia sa, rugăciunilor părinţilor din sfintele biserici ctitorite de el, pe care-i numea „rugătorii noştri”. Domnitorul a fost un om al dreptăţii şi al iubirii creştineşti, al iertării duşma¬nilor săi personali, a dat iertare celor care au dat dovadă de căinţă pentru greşelile săvârşite, celor pe care-i socotea folositori ţării. Ştefan cel Mare a fost îngropat în mănăstirea Putna care era de dânsul zidită. Actul canonizării lui Ştefan cel Mare a fost săvârşit în anul 1992. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a început canonizarea sfinţilor de origine românească în vremea Patriarhului Justinian Marina (+ 1977). Printre condiţiile canonizării unui sfânt figurează mărturisirea neindoielnică a credinţei ortodoxe; proslăvirea lui de către Domnul cel puţin printr-unul din următoarele daruri sau puteri: puterea de a suferi moartea martirică pentru dreapta credinţă; de a înfrunta orice primejdii sau chinuri pentru mărturisirea dreptei credinţe, până la moarte; de a-şi închina viaţa celei mai desăvârşite trăiri morale şi religioase; puterea de a săvârşi minuni în viaţă sau după moarte; de a apăra şi de a sluji cu devotament eroic credinţa şi Biserica Ortodoxă; răspândirea miresmei de sfinţenie după moarte; confirmarea sfinţeniei prin cultul spontan pe care i-l acordă poporul credincios, numărându-l în rând cu sfinţii.