Creştinii de rit vechi sărbătoresc sâmbătă, 19 ianuarie, una dintre cele mai mari sărbători creştine – Boboteaza, sau Botezul Domnului. Boboteaza încheie timpul celebrării naşterii fizice – Crăciunul şi spirituale – Botezul Mântuitorului, aceasta din urma fiind prima dintre cele trei mari Taine. Botezul Domnului marchează sfârşitul ciclului de sărbători dedicate Anului Nou şi este închinat purificării de forţele malefice a mediului înconjurător, în special a apelor. Potrivit clericilor, Mântuitorul Isus Hristos a început să propovăduiască când a împlinit 30 de ani, după ce a primit botezul în apa Iordanului de la Ioan, fiul lui Zaharia. După Botezul său, Domnul a ieşit din apă, fiind fără păcat şi, printr-o lumină în chip de fulger, Duhul lui Dumnezeu a fost vestit cu un porumbel, care era arătarea Duhului Sfânt. Atunci s-a auzit din Cer: ''Acesta este fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit''. La români, ziua de Bobotează cuprinde motive specifice tuturor sărbătorilor de Crăciun - se colindă, se fac prorociri ale timpului şi belşugului în noul an. La riturile creştine de sfinţire a apei, de botezare a credincioşilor, de scufundare a crucii în apă, românii au adăugat şi numeroase practici de purificare, cum ar fi stropirea, spălatul sau scufundarea rituală în apa râurilor sau a lacurilor, strigături şi zgomote, aprinderea focurilor, afumarea vitelor şi anexelor gospodăreşti. Ca alimente rituale de Bobotează sunt specifice piftia şi coliva. Conform tradiţiei creştine, de Bobotează se oficiază Liturghii şi se sfinţesc apele. În mod tradiţional, Bisericile vor fi asaltate de oamenii care vin să ia agheasma de Bobotează, considerată un leac împotriva tuturor bolilor.