[Analiză Info-Prim Neo din ciclul „Moldova-20! Încotro?”] [Fiecare din cei 20 de ani de independenţă a Republicii Moldova îşi are însemnele sale şi rolul său în ceea ce s-a întâmplat în această perioadă şi, fără îndoială, în ceea ce are să i se întâmple ţării şi oamenilor ei în viitor. Solicitaţi de Info-Prim Neo, politicieni, analişti, experţi şi personalităţi în diferite domenii apreciază atât principalele evenimente derulate într-un anume an, cât şi impactul lor asupra ţării în ansamblu.] [ANUL 2004 în viziunea lui Sergiu Ostaf, directorul Centrului de Resurse pentru Drepturile Omului, CReDO] [29 ianuarie] – La Chişinău are loc prima rundă de consultări privind elaborarea Planului Individual de Acţiuni Republica Moldova - Uniunea Europeană pentru 2004-2006. [23 februarie] – La Bruxelles a avut loc a doua rundă de negocieri privind elaborarea Planului Individual de Acţiuni Republica Moldova - Uniunea Europeană pentru 2004-2006. [24 februarie] – Delegaţia moldovenească a luat parte la lucrările reuniunii a VI-a a Consiliului de Cooperare Republica Moldova - Uniunea Europeană. [30 aprilie] – La Bruxelles a fost semnat Protocolul adiţional la Acordul de Parteneriat şi Cooperare dintre Comunităţile Europene cu statele lor membre şi Republica Moldova. [4 iunie] – La Chişinău a avut loc cea de-a treia rundă de negocieri privind elaborarea Planului Individual de Acţiuni Republica Moldova - Uniunea Europeană pentru 2004-2006. [8 mai] – A fost creat Blocul Moldova Democrată (BMD). [15 iunie] – La Bruxelles a avut loc runda finală a consultărilor pentru elaborarea Planului de Acţiuni Republica Moldova - Uniunea Europeană. [5 - 12 octombrie] – A avut loc recensământul populaţiei Republicii Moldova. [15 octombrie] – La Bruxelles a avut loc cea dea treia reuniunea trilaterală consacrată problematicii frontierei moldo-ucrainene. [2 decembrie] – Adoptarea Strategiei Creşterii Economice şi Reducerii Sărăciei. [9 decembrie] – Comisia Europeană a aprobat Planul de Acţiuni Republica Moldova - Uniunea Europeană. [Directorul CReDO, Sergiu Ostaf], menţionează că în 2004, pentru al patrulea an consecutiv, se înregistra creştere economică. În dimensiunea politică însă s-au atestat confruntări şi stagnare, iar la capitolul funcţionarea instituţiilor democratice – îngrijorare şi lipsa de progres. „Adoptarea Strategiei Creşterii Economice şi Reducerii Sărăciei a confirmat pentru prima dată creşterea economică de facto, înregistrată pentru prima dată în anul 1999, ca rezultat al reformelor structurale ale Guvernului din 1998-1999, a consumului ridicat în baza remitenţelor cetăţenilor şi a valorii adăugate datorită dezvoltării sectoarelor financiare, de construcţie, comerţului şi servicii. Toate erau mai degrabă efectul pozitiv al remitenţelor şi loialităţii cetăţenilor migraţi la munci peste hotare decât al performanţei politicilor economice în această perioadă. FMI-ul şi Banca Mondială semnalează intervenţiile administrative sistematice în funcţionarea businessului. Către 2004, datorită creşterii Produsului Intern Brut (6-7% anual), nivelul de sărăcie se reduce până la 25% , practic de 2 ori în comparaţie cu 1999, fiind o performanţa remarcabilă din regiune”, a declarat Sergiu Ostaf. Potrivit lui Sergiu Ostaf, strategia în cauză, ca document în proces de elaborare, a reprezentat unul din primele exemple de acceptare a participării societăţii civile în procesele decizionale ale Guvernului, considerat, totodată, dificil şi anevoios. În final totuşi doar o parte a politicilor propuse în acest document s-au transformat în politici reale şi mai puţin au avut vreun impact asupra societăţii. Documentul pentru prima dată recunoştea localizarea sărăciei în medul rural şi în oraşele mici, prioritiza eforturile partenerilor de dezvoltare, Banca Mondială, agenţiile ONU, în canalizarea resurselor şi asistenţei tehnice. „Pe fundalul rezultatelor economice relativ pozitive, Republica Moldova este criticată sistematic de Consiliul Europei pentru lipsa de cooperare dintre partidul de guvernare şi opoziţia, ridicarea imunităţii unor parlamentari din opoziţie, politizarea şi controlul guvernării asupra televiziunii publice, stagnarea legislaţiei la capitolul funcţionării instituţiilor democratice şi a drepturilor omului, situaţia alarmantă la capitolul independenţei justiţiei. Controlul excesiv al autorităţilor centrale asupra autorităţilor publice locale şi subminarea sistematică a principiului descentralizării a fost un alt subiect frecvent atenţionat unde Republica Moldova avea restanţe”, a menţionat Sergiu Ostaf. Directorul CReDO susţine că procesele de consolidare a structurilor instituţionale ale Uniunii Europene au avut efecte directe asupra guvernării de la Chişinău. Pe fundalul orientării ferme a Ucrainei spre integrarea în Uniunea Europeană şi termenului de aderare fixat României şi Bulgariei, conducerea politică de la Chişinău decide diversificarea orientării politicii externe. Potrivit lui Sergiu Ostaf, redefinirea obiectivului strategic al politicii externe al Republicii Moldova este considerată ca o decizie pragmatică de căutare a echilibrului pe plan regional în intenţia de a reduce dependenţa excesivă de Federaţia Rusă. Se iniţiază procesul de elaborare şi adoptare a Planului de acţiuni UE-RM, care a avut un impact important asupra îmbunătăţirii treptate în perioada anilor 2007-2008 a legislaţiei Republicii Moldova la capitolul drepturile omului şi funcţionării instituţiilor democratice. Sergiu Ostaf menţionează că, pe plan local, crearea Blocului Moldova Democrată (BMD), în 2004, reuneşte practic toate forţele necomuniste, democratice, excepţia făcând PPCD, având ca obiectiv competiţia electorală cu PCRM la alegerile parlamentare din 2005. Unificarea dată a avut un anumit succes, forţele necomuniste având un scor practic egal cu cel al PCRM până la redistribuirea votului. Acest exerciţiu a pus baza consolidării forţelor politice pe liniile doctrinare, a contribuit la consolidarea partidelor şi a cooperării pe viitor a forţelor democratice, a subliniat Directorul CReDO. Anul 2004, în opinia lui Sergiu Ostaf, este un an de schimbare latentă în rândul conducerii PCRM, prin care vectorul orientării politicii externe a fost regândit, Republica Moldova urmează o politică externa mai echilibrată. În altă ordine de idei, directorul CReDO a declarat că, per ansamblu, Republica Moldova poate fi considerată un succes relativ pentru că, totuşi, a evoluat modest în direcţia consolidării instituţiilor statutului, constituţionalismului şi supremaţiei legii, pluralismului controlat politic, reformelor timide sectoriale. „Ca stat nu am degradat într-o republică bananieră, nu ne-am transformat într-o unitate apendice a intereselor grupurilor de interese şi a clanurilor mafiotice, nu ne-am fragmentat teritorial pe criterii etnice şi lingvistice provocând tensiuni ireconciliabile – într-un cuvânt nu am involuat într-un „failed state”(stat eşuat - n.r.) cum ar spune politologii”, a declarat Sergiu Ostaf. Potrivit directorului CReDO, printre principalele evoluţii pozitive este remarcată preferinţa clasei politice pentru sistemul parlamentar de guvernare, care a reuşit în esenţa să asigure pluralismul politic. Aceasta, cuplat cu evoluţia partidelor politice şi formarea lentă a clasei politice autohtone, a contribuit la formarea pluralismului „by default”– pluralismului prin imposibilitate, cu instituţii guvernamentale slabe, puternic influenţabile de grupurile de interes economic şi politicul deservent, dar incapabil să impună o dictatură instituţională. Sergiu Ostaf a menţionat că tabloul nu ar fi fost complet dacă nu ar spune ca existenţa Republicii Moldova în mare parte se datorează cetăţenilor migraţi de muncă, loialitatea cărora, manifestată prin remitenţe, revigorează deja un deceniu creşterea economică a ţării. Clasa politică pe alocuri conştient, pe alocuri fiind ghidată de susţinerea tehnică internaţională, totuşi, a realizat reforme pertinente liberalizării treptate a mai multor domenii de activitate din economie, transformând-o de facto într-o economie privată. S-au întreprins şi unele reforme structurale şi de eficientizare a unor sectoare ale economiei, cum ar fi privatizarea activelor statului şi a pământului, de reglementare a industriilor, introducere a asigurărilor în sănătate, crearea pieţelor financiare şi de capital etc. În comparaţie cu alte state, în Republica Moldova s-a dezvoltat sectorul societăţii civile şi a mass-mediei, care este unul vocal şi în ultimii câţiva ani a jucat un rol important în edificarea democraţiei, a remarcat Sergiu Ostaf. Directorul CReDO a mai spus că Republica Moldova se caracterizează prin prezenţa deficienţelor sistemice în edificarea statalităţii şi a statului modern şi instituţional capabil. Aceste deficienţe uneori aruncă ţara noastră în crize politice, constituţionale, restrâng dezvoltarea economică, punând Moldova pe harta ţărilor care se confruntă cu pericolul stărilor de conflict interne şi externe. „Regretăm interesul întârziat al cancelariilor europene şi administraţiei americane (doar de la începutul anilor 2000) faţă de Republica Moldova, atestând vulnerabilitatea şi influenţa factorilor din exterior. Elitele politice au eşuat multiplu prin inconsecventă în gestionarea inteligentă a relaţiilor cu Federaţia Rusă şi anume blocajele economice”, a mai spus Sergiu Ostaf. Directorul CReDO a subliniat că pe segmentul instituţional Republica Moldova se confruntă sistematic cu lipsa de experienţă, inteligenţă şi de capacităţi de guvernare instituţională a clasei politice, preferinţa pentru managementul politicilor exclusiv centrat pe instituţiile statului. În cele mai multe cazuri Republica Moldova este victimă a inconsecvenţei politicilor şi capacitatea slabă de implementare a acestora. Administraţia publică este politizată. Drept urmare a slabei capacităţi instituţionale şi paradigmei mintale arhaice şi bazate pe interes, administraţia publică deocamdată doar incipient îşi realizează rolul de iniţiator de schimbare şi modernizare. Republica Moldova, în opinia lui Sergiu Ostaf, ar trebui să înceapă o transformare de la etapa pragmatismului european declarat spre etapa de pragmatism european aprofundat. „Din perspectiva generală va trebuie să căutăm definirea viziunii şi coeziunii proiectului politic şi civic Republica Moldova. Este necesară transformarea definitivă a clasei politice într-o clasa politică europeană, care gândeşte în termini de valori”, a declarat Sergiu Ostaf. În perspectivă instituţională, Sergiu Ostaf spune că priorităţile reprezintă asocierea la Uniunea Europeană, încheierea acordului pentru liberalizarea şi comerţul aprofundat cu Uniunea Europeană, reîntregirea Republicii Moldova prin soluţia durabilă constituţională cu acordarea autonomii regionale Transnistriei, retragerea şi transformarea forţelor de menţinere a păcii în forţe sub egida UE şi OSCE. Priorităţile în perspectiva politicilor constau în consolidarea partidelor politice ca instituţii democratice, consolidarea republicii parlamentare şi a rolului Parlamentului în responsabilizarea Guvernului, depolitizarea, independenţa şi eficientizarea justiţiei etc. [Notă Info-Prim Neo:] {Sergiu Ostaf, în prezent director CReDO, este magistru în politici publice(Universitatea York), magistru în administrarea afacerilor (Universitatea New Port, SUA) şi magistru în administraţia publică (Academia de Administrare Publică). Din 1995 se manifestă activ în societatea civilă, realizând multiple acţiuni de promovare a drepturilor omului şi funcţionării instituţiilor democratice (legea accesului la informaţie, legea întrunirilor publice, transparenţa decizională, mecanismul naţional de prevenire a torturii etc.). Este membru al panelului de experţi al ODIHR (Oficiul pentru Instituţiile Democratice şi Drepturile Omului al OSCE, 2006 - prezent), frecvent oferă expertiza guvernelor din Asia Centrală şi Ţările Balcanice referitor la reformarea poliţiei şi implementarea politicilor de drepturile omului.} [Dumitriţa Ciuvaga, Info-Prim Neo]