_.png)
Două mii de elevi din clase gimnaziale și liceale din întreaga țară au participat la cea de-a treia ediție a concursului de creație literară „Scrisoare mamei”. În răvașele destinate mamelor, tinerii și-au exprimat afecțiunea pe care o simt față de ființele care le-au dat viață. În preajma sărbătorilor pascale, IPN redă câteva fragmente din scrisorile elevilor care au fost nominalizați drept câștigători ale celor dintâi locuri, în cadrul acestui concurs.
Eleva clasei a VII-a a Școlii-internat pentru copii orfani din Bender, Alina Beleavcenco, i-a adresat mamei o scrisoare din partea sa și a surorii sale. Copila își cheamă mama să revină la ele, scriind că nu vor nici hăinuțe, nici telefoane, nici dulciuri. Eleva spune că o revede pe ființa care i-a dat viață în toate anotimpurile. „E toamnă... Plouă. Iar eu mă gândesc că sânt copilul nimănui. Uneori toamna mă cuprinde cu mâinile sale de gheață. E atât de trist de-mi pare că-mi plouă în suflet. Picăturile reci mă apasă. Dorul mă chinuie. Te aștept să vii”, menționează Alina Beleavcenco în scrisoarea sa, inclusă în categoria limba română a concursului.
La categoria limba rusă, una dintre cele mai bune scrisori s-a dovedit a fi cea scrisă de Anastasia Coțiubinschi, elevă în clasa a VII-a la liceul Mihail Koțiubinki din capitală. „Nu-mi este frig, deși geamul e deschis. Vântul răsfoiește paginile unui jurnal din anul 2006. Este caietul tău, mamă, cu o copertă verde și groasă, care pare atât de simplă, dar care poartă atâta magie în paginile sale. Sunt îmbrăcată în puloverul tău împletit, de un cenușiu-lăptos. Nu-mi este frig. Mă gândesc la tine”, scrie în răvăș.
Eleva clasei a XII-a, de la liceul teoretic Lipcani, Veronica Gaidei, îi scrie scrisoare unei mamei, din numele unui copil care nu a reușit să vadă lumina zilei, întrucât părinții au decis să întrerupă sarcina. „ Aș vrea să văd și eu lumina zilei, să îmbrac rochițe drăguțe și pantofiori, să desenez flori și soare, să învăț culorile și să mă joc cu jucării”, scrie în răvașul său eleva din raionul Briceni. „Te-aș îmbrățișa, mamă, cu mâinuțele mele mici, dar eu nu pot pleca de aici, nu încă... Ți-aș spune o poveste cu sfârșit fericit, dar eu încă nu pot vorbi și nici povești nu prea știu. M-aș închina în fața ta, să-mi cer iertare, pentru existența mea...”, mai scrie eleva.
Și Anastasia Bucur, elevă în clasa a XII-a, la liceul „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din capitală îi adresează ființei care i-a dat viață un răvaș. „Noaptea îmi îndrept către tine rugăciunile și strigătul meu tăcut de ajutor. Tu nu ai plecat nicăieri. Ai rămas pentru totdeauna în inima mea(...) Fotografiile mă ajută să-mi amintesc de chipul tău. Dar fotografiile nu pot să redea glasul tău blând și catifelat...Am uitat cel mai important lucru. Cum era vocea ta? Nu voi mai auzi niciodată cum sună cuvintele rostite de tine”, se arată în răvășul scris de elevă în limba rusă.
