Copiii abandonaţi de părinţii plecaţi în străinătate formează un puternic complex al inferiorităţii, susţin psihologii
- 22.05.2008 06:19
- 1315
- 5 minute(ă)
-
Copii părăsiţi de părinţii plecaţi în străinătate formează un lanţ de complexe şi stări sufleteşti anormale pentru vârsta lor, în special complexul inferiorităţii şi sindromul copilului pierdut şi singur. Acestea sunt o parte din concluziile formulate către specialişti în cadrul seminarului „Plecarea părinţilor – singurătatea copiilor” organizat de Direcţia pentru protecţia drepturilor copilului a sectorului Centru din capitală, în colaborare cu Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului, transmite Info-Prim Neo.
Sentimentul de neîncredere în forţele proprii apare pentru că majoritatea copiilor părăsiţi se învinuiesc de faptul că părinţii au fost nevoiţi să plece peste hotare din cauza lor cu scopul de a câştiga bani pentru a întreţine familia. Odată cu dezvoltarea acestui complex, copiii devin mult mai inhibaţi şi retraşi. Psihologul Aurelia Pospai susţine că lucrul cel mai grav este că în atare situaţii copilul nu are un refugiu, nu are cu cine să discute despre problemele sale, deoarece de multe ori, persoanele în grija cărora sunt lăsaţi nu poartă un dialog cu ei şi nu sesizează problemele interioare. Acest lucru duce la însingurarea copilului, la formarea unui blocaj afectiv, dar, ceea ce pune în gardă specialiştii ]n mod deosebit este că deja există cazuri de suicid printre copiii lipsiţi de grija părintească. „Singurătatea este cancerul societăţii noastre”, subliniază Aurelia Pospai.
O mare parte dintre copiii şi tinerii care locuiesc separat de părinţi trăiesc puternice emoţii de tristeţe şi nesiguranţă. Din acest motiv anxietatea îşi face loc în stările emoţionale ale copiilor şi preia controlul asupra comportamentului lor. Drept consecinţă, se dereglează întreg ritmul de dezvoltarea psihologică şi fiziologică a copilului. Aurelia Pospai spune că atunci când copilul este dominat de anxietate, acesta pierde pofta de mâncare şi se dereglează somnul.
În consecinţă, principalele probleme ale copiilor părăsiţi de părinţi constau, în primul rând, în lipsa de afecţiune şi dragoste, precum şi de insuficienţa comunicării participative a părinţilor în viaţa copiilor, care sunt în căutare de răspunsuri caracteristice pentru diferite vârste de dezvoltare. Odată cu lipsiţi de afectivitate, de dragoste, de înţelegere şi de informaţie, copii sunt privaţi în ansamblu de o reţea de comunicare şi un mediu sănătos în care ar putea socializa. Aurelia Pospai spune că principala reţea de comunicare este, în primul rând, familia care acordă comunicare necondiţionată, afectiv pozitivă. Lipsit de această comunicare, copilul caută o altă reţea şi un alt refugiu, iar psihologii spun că reţeaua găsită nu este întotdeauna una pozitivă. Mai mult decât atât, deoarece copiii nu socializează şi nu îşi dezvoltă abilităţile de comunicare, ei întâlnesc numeroase probleme de integrare în societate şi de interacţionare cu semenii săi. Lucrul acesta se înregistrează şi din momentul când minorul descoperă că, sub aspect social, el trăieşte într-un mediu şi o familie diferită de celelalte.
Soluţiile pe care le propun specialiştii în vederea depăşirii acestor stări de angoasă la copiii părăsiţi, ţin de punerea accentului pe gândirea pozitivă şi pe încurajarea copilului de a înţelege şi a percepe partea bună în orice situaţie. De asemenea, fiecare copil trebuie ajutat să îşi dezvolte încrederea în forţele proprii şi stima de sine. Pentru ca acest lucru să fie posibil, este necesar ca fiecare copil să îşi dezvolte abilităţile sale în orice domeniu, să găsească sfera în care se poate autoafirma cu scopul de a creşte gradul de autoapreciere. Potrivit psihologilor, prin creşterea respectului de sine, copilul obţine încrederea că el este valoros şi important, indiferent de ceea ce i se poate întâmpla în viaţă, având posibilitatea de a acţiona fără teamă de eşec sau de judecata celor din jur. Important este ca tinerii şi copiii să ştie cum să utilizeze corect şi eficient toate resursele de care dispun, inclusiv timpul, banii, dar şi resursele intelectuale. Atunci când un copil are un program pus la punct şi organizat, el este în continuă activitate, neavând timp de gânduri depresive şi stări de anxietate.
Un rol important în susţinerea copiilor părăsiţi îl au profesorii şi diriginţii sub a căror supraveghere directă rămân aceştia. Astfel, şcoala trebuie să fie un spaţiu prietenos şi prielnic pentru dezvoltarea atât psihologică, cât şi fiziologică.
Conform datelor, în prezent numărul minorilor rămaşi fără supraveghere în R. Moldova este de circa 99 000. Circa 28 000 de minori sunt lipsiţi de supravegherea ambilor părinţi, iar 71.000 sunt privaţi de supravegherea unui părinte.
