„Continuarea armonizării legislative cu acquis-ul european și întărirea capacităților instituționale în lipsa unei viziuni strategice de dezvoltare economică accelerată a Republicii Moldova nu va permite atingerea indicatorilor de convergență cu UE, un criteriu esențial pentru ca Republica Moldova să fie pregătită de aderare la UE către anul 2030...”
---

La 3 martie 2022, Moldova a depus o cerere de aderare la Uniunea Europeană (UE). Iar la 8 noiembrie 2023, Comisia Europeană a recomandat începerea negocierilor cu Ucraina și Republica Moldova. Joi, 14 decembrie 2023 Consiliul European a deschis negocierile de aderare cu Republica Moldova. Totodată, Moldova va trebui să realizeze condițiile rămase care vizează reforma justiției, combaterea corupției mari și oligarhizarea. Aceste domenii vor rămâne prioritare, fiind elemente fundamentale care vizează statul de drept și criteriul politic al UE. Însă, un alt criteriu care va fi critic pentru viteza negocierilor de aderare va fi cel economic. Cât de pregătită astăzi este Moldova din punct de vedere economic după 9 ani de implementare a Acordului de Asociere și comerț liber aprofundat și cuprinzător cu UE? În continuare vom analiza nivelul de convergență economică actual dintre Republica Moldova și UE prin prisma a 3 indicatori - produsul intern brut (PIB), comerțul extern și datoria publică.

Produsul Intern Brut

Pentru a estima nivelul de creștere economică pe care trebuie să îl aibă Moldova pentru a adera la UE putem analiza exemplele recente de țări care au trecut prin acest proces, cele mai relevante fiind România și Bulgaria. Când Bulgaria și România au început negocierile de aderare în anul 2000, în mediu, produsul intern brut pe cap de locuitor era de aproximativ 9.7% din PIB-ul pe cap de locuitor din UE. Când România și Bulgaria au aderat la UE, în anul 2007, în mediu PIB-ul pe cap de locuitor ca procent din PIB-ul pe cap de locuitor din UE era 17.5% pentru Bulgaria și 24.9% pentru România. În 2022, PIB-ul pe cap de locuitor al Moldovei a fost de 15% din PIB-ul pe cap de locuitor din UE. Astfel, ca punct de pornire, stăm mai bine decât România și Bulgaria, iar nivelul actual înregistrat justifică și confirmă faptul că este momentul potrivit pentru lansarea negocierilor.

Cu toate acestea, dacă economia Republicii Moldova ar continua să crească cu o rată de 4% anual, iar economia UE – cu o rată de 1.5% anual (mediile din ultimii 10 ani), acest lucru nu ar fi suficient să ajungem la nivelul României și Bulgariei ca pondere din PIB pe cap de locuitor din UE, până în anul 2030, care este obiectivul autorităților centrale pentru a fi gata de eventuala aderare. Pentru ca acest lucru să se realizeze, economia Moldovei ar trebui să crească cu 6% anual,  ceea ce este cu 50% mai mult ca media din ultimii 10 ani. Astfel, cumulativ între 2023 și 2030 economia Moldovei ar trebuie să adauge 13 miliarde dolari americani în plus (figura 1), față de scenariul în care economia ar crește cu doar 4% anual - iar convergența nu ar avea loc.

Figura 1. Scenariile pentru atingerea convergenței economice până în anul 2030, miliarde $

Comerțul extern

Exporturile către Uniunea Europeană sunt vitale pentru economia Moldovei, reprezentând, în mediu, 64% din totalul exporturilor Moldovei (media din ultimii șase ani). UE deja a devenit cel mai important partener comercial al Moldovei. În comparație cu anul 2021, în anul 2022 exporturile din Republica Moldova către Uniunea Europeană au crescut de la 1,9 miliarde dolari americani până la 2,5 miliarde în 2022. Acest lucru subliniază dependența Moldovei de piața UE ca principală destinație pentru produsele sale, dar și oportunitățile oferite de accesul la una dintre cele mai puternice piețe din lume. Exporturile României la momentul demarării negocierilor de aderare cu UE reprezentau aproximativ 65.5%.

Datoria publică

Un nivel înalt al datoriei publice poate indica riscuri pentru stabilitatea economică și financiară a unei țări, care se pot răsfrânge și asupra altor piețe. Un nivel sustenabil al datoriei publice este crucial pentru a menține încrederea investitorilor și a piețelor financiare. Deși nu există criterii stricte pentru aderare la UE în materie de datorie publică, ca și punct de control pentru a determina pregătirea Moldovei la acest indicator, putem să utilizăm unul din criteriile de la Maastricht, care se referă la limitarea datoriei publice la 60% din PIB și plafonarea deficitului bugetar anual la maximum 3% din PIB. Aceste criterii asigură o anumită uniformitate în disciplina fiscală și economică în cadrul Uniunii Europene.

La finele anului 2022, datoria sectorului public în Moldova a înregistrat un nivel de 36.1% din PIB, ceea ce indică spre o marjă suficient de mare de manevră pentru a atrage fonduri suplimentare, atât pe piața internă, cât și pe piața externă prin emiterea de euroobligațiuni. Această abordare poate oferi acces rapid la cantități semnificative de capital pentru proiectele mari de infrastructură.

Dacă analizăm nivelul actual al PIB-ului Moldovei, pentru a atinge limita de îndatorare de 60% din PIB, Moldova ar putea să se împrumute cu încă 3.5 miliarde dolari americani. Acest calcul este ilustrativ și depășește parametrii de risc stabiliți în Programul „Managementul datoriei de stat pe termen mediu”, care ghidează acțiunile Ministerului Finanțelor. Totuși, calculele indică spre faptul că există un spațiu rezonabil pentru îndatorare în scopuri investiționale. Evident că astfel de inițiative trebuie administrate cu mare atenție și grijă pentru a asigura utilizarea adecvată a fondurilor și pentru a menține sustenabilitatea datoriei pe termen lung.

În acest context, este clar că va trebui să se facă multe investiții pentru ca să aibă loc convergența economică. Proiectul Legii bugetului pentru anul 2023 prevede doar 2 miliarde de lei pentru investiții capitale, ceea ce este puțin peste 2% din cheltuielile totale planificate. Dar pe lângă dimensiunea financiară, provocarea mai mare este conceperea și dezvoltarea proiectelor care să fie finanțate de partenerii de dezvoltare și instituțiile financiare internaționale. La moment, nu există un mecanism sistematic de analiză a costurilor și beneficiilor a proiectelor investiționale. Acestea, au mai mult un aspect ad-hoc și fără criterii foarte clare de prioritizare.

Pentru schimbarea paradigmei este necesar de identificat trei-patru domenii prioritare, de exemplu dezvoltarea infrastructurii, consolidarea independenței energetice sau modernizarea agriculturii în care vor fi direcționate atât sursele financiare interne, cât și cele externe, dar și instituționalizat un mecanism de analiză a calității și sustenabilității acestora. Rezultatul analizei trebuie să fie generarea unei liste universale a proiectelor de investiți publice, fiind selectate cele care produc cele mai multe beneficii pentru interesul public. Este nevoie de proiecte  mari, precum autostrăzi sud-nord și est-vest, trenuri de mare viteză la Iași și București, sau investiții în tehnologii agricole și sisteme de irigații. Altfel, riscăm să investim sume semnificative în multe proiecte mici și cu impact îngust, precum modernizarea satelor de cultură din sate, diminuând atât eficiența banului public dar și îngreunând alinierea economică cu Uniunea Europeană.
---

Stanislav Ghilețchi este Director adjunct pentru cercetare în cadrul Institutului pentru Politici și Reforme Europene (IPRE). Stanislav a absolvit London School of Economics and Political Science cu Master în Politici Publice și Administrație.