La 29 iulie se împlinesc 20 de ani de la adoptarea Constituţiei Republicii Moldova. Agenţia de presă IPN a întrebat mai mulţi analişti şi formatori de opinie în ce măsură Legea Supremă asigură astăzi funcţionarea statului de drept şi apără drepturile omului, ce este şi ce trebuie să fie Constituţia pentru ţară şi pentru cetăţeanul simplu.
---
Este necesar ca Legea Supremă să prevadă integrarea europeană a ţării? Este pregătită Republica Moldova pentru astfel de schimbări constituţionale? Care sunt practicile internaţionale?
Doctorul în istorie Mihai Cernencu, şef al Catedrei Relaţii Internaţionale şi Politologie, ULIM:
Constituţia Republicii Moldova ar trebui să prevadă un articol care să se refere la integrarea europeană a ţării. Ar fi foarte bine ca partidele politice să ajungă la acest consens. Nu s-ar schimba ceva radical, dar faptul în sine ar menţine partidele politice din Republica Moldova pe calea procesului de integrare şi aprofundare a procesului integraţionist. Deşi nu cred că prin alegerile parlamentare ce vin vreun partid să obţină majoritatea constituţională, adică 67 de voturi necesare pentru introducerea unui asemenea articol.
În general, statele postcomuniste şi postsovietice au avut o altă abordare a procesului integraţionist decât Republica Moldova. Cu excepţia Republicii Moldova şi a Slovaciei, în restul ţărilor partidele politice au ajuns la un consens naţional asupra Acordului de Asociere, iar ulterior asupra procesului de integrare europeană. Spre exemplu, liderii partidelor parlamentare din România au semnat în 1995 Declaraţia de la Snagov, care atesta acordul forţelor politice de la guvernare, cât şi celor din opoziţie, ca atunci când vor veni la putere să continue procesul de integrare europeană. Acelaşi lucru s-a întâmplat în Ţările Baltice, în Cehia, în Polonia, Ungaria etc.
Cu părere de rău, noi avem o altă situaţie, care este dictată de însăşi existenţa sistemului partidist în Republica Moldova. Eu îl calific ca un sistem de partide geopolitice. Spre exemplu: Partidul Comuniştilor din Republica Moldova. Acest partid nu este interesat de ce politică economică să ducă, ce politici sociale şi de altă natură, în afară de cele care i-ar ajuta în campania electorală, să aibă. Acest sistem politic – sistem partidist – orientat doar pe vectorul geopolitic nu poate să fie sustenabil.
Acest sistem partidist bazat doar pe orientare geopolitică nu are şanse pe viitor. În 2001 comuniştii au venit cu o lozincă foarte bizară „Republica Moldova să se alipească uniunii de state Rusia-Belarus”, care nu a existat şi nici nu se aude. Deci, până la urmă comuniştii s-au dezis de această idee după 2002. Comuniştii când au venit la guvernare au văzut că nu au bani, pe care i-ar putea avea doar UE. Graţie faptului că UE a anunţat politica de vecinătate, iar în cadrul acesteia a fost anunţat Planul de acţiuni RM-UE, comuniştii au mers pe această cale. E clar de la sine că vor fi în opoziţie şi îşi vor schimba vectorul. Acum apărut ideea cu Uniunea Vamală care, de fapt, este moartă.
Deci, acest element al procesului de integrare europeană există şi ar fi fost foarte bine să existe un consens între partidele politice, de la guvernare şi din opoziţie, să fie promovat acest proces, pentru că unica cale de modernizare a Republicii Moldova este procesul de integrare europeană.
UE este spaţiul de securitate, este spaţiul economic de prosperitate, este spaţiul de unde vor veni investiţiile străine, este spaţiul unde poţi să aloci şi să faci investiţii. Introducerea acestui articol nu este strict necesară, dar ar fi binevenită, deoarece Moldova nu trebuie să se pomenească peste câţiva ani cu un alt vector.
Dacă acest articol ar fi introdus în Constituţie, s-ar înţelege clar că integrarea europeană înseamnă modernizarea Republicii Moldova, pentru că UE este o uniune bazată pe principii precum respectarea demnităţii umane, principiul solidarităţii. Pentru Republica Moldova o altă soluţie decât integrarea europeană nu există. Alte soluţii nici peste 10-20 de ani nu vor fi găsite.
În practica internaţională există state în ale căror constituţii există un astfel de articol, dar acestea sunt foarte puţine.
---
„Majoritatea ţărilor din Europa Centrală şi de Est şi-au revizuit constituţiile înainte de aderare la UE”. O asemenea constatare a făcut într-o analiză, publicată de IPN pe 29 august 2011, Corneliu Gurin, pe atunci expert în drept constituţional.
Iată concluziile la care a ajuns atunci autorul:
1. Procesul de integrare europeană, regulile şi principiile fundamentale elaborate de instituţiile europene au constituit sursă de inspiraţie şi de promovare a reformelor constituţionale.
2. În scopul aderării la Uniunea Europeană, multe ţări şi-au modificat prevederile constituţionale referitoare la exerciţiul suveranităţii.
3. Integrarea europeană reprezintă un mijloc de promovare a democraţiei, statului de drept şi a drepturilor omului şi sistemele constituţionale trebuie să fie flexibile pentru a permite modificările necesare pentru a facilita cooperarea europeană.
4. Cazul Republicii Moldova trebuie examinat aparte, în virtutea faptului că dispoziţiile Constituţiei noastre sunt flexibile şi extinse în partea referitoare la drepturile fundamentale ale omului, actele internaţionale în materie având prioritate faţă de dreptul intern. Totodată, în virtutea art.8 din Constituţie, Republica Moldova se obligă să respecte „tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional”, iar multe din reglementările UE reprezintă asemenea tratate, principii şi norme. O problemă esenţială ar putea constitui însă norma care prevede că „intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinând dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia”. Verificarea constituţionalităţii prevederilor viitoarelor tratate poate deveni un proces complicat şi de durată, acest lucru afectând ritmurile şi procesele integratorii.
5. Revizuirea Constituţiei Republicii Moldova ar putea fi iniţiată, discutată şi promovată pentru a asigura ireversibilitatea procesului de integrare europeană, dar şi pentru a nu complica pe viitor procesul respectiv la nivelul instituţiilor interne (Parlament, Curte Constituţională), atunci când va veni momentul examinării deciziei privind aderarea la UE.
Principalul aspect care trebuie reţinut este că orice revizuire, chiar dacă aceasta vizează problema integrării europene, va trebui desfăşurată conform prevederilor existente în Constituţia actuală. Iar pentru că la revizuire se va aborda problema suveranităţii naţionale, procedura ar trebui să implice obligatoriu procesul de examinare şi aprobare prealabilă în Parlament, iar ulterior să obţină şi aprobarea populară masivă, exprimată prin referendum constituţional, desfăşurat cu participare calificată, în cadrul căruia revizuirea constituţională să fie aprobată cu majoritatea voturilor alegătorilor.
