Condamnarea Republicii Moldova de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Furtună c. Moldovei, prin care statul este obligat să-i achite reclamantului peste 75 de mii de euro, demonstrează faptul că în Moldova există o senzație de impunitate și că derapajele admise de unii judecătorii nu sunt pedepsite. Și această decizie se înscrie într-un șir larg de hotărâri împotriva Republicii Moldova care vizează încălcarea securității raporturilor juridice. Aprecierile vin din partea membrilor Biroului Asociat de Avocați „Bivol Soțchi & Partners”, care au reprezentat reclamantul în fața Curții Europene.
Într-o conferință de presă la IPN, avocatul Andrei Bivol, expert asociat în cadrul companiei de consultanță Fides BSP, în domeniul drepturilor omului, a declarat că este vorba despre un fenomen mai larg, din păcate negativ, care este caracteristic sistemului moldovenesc de justiție. Și anume, persistă o lipsă de respect pentru principiul securității raporturilor juridice.
„Ce înseamnă securitatea raporturilor juridice? Înseamnă că, atunci când există o hotărâre definitivă și irevocabilă, așa cum a existat în cazul Furtună, aceasta nu mai poate fi modificată peste un an, peste doi, peste trei sau peste șapte, când au expirat absolut toate termenele legale de contestare în mod ordinar și nu există niciun fel de temeiuri pentru contestarea în mod extraordinar, prin revizuire. Chiar dacă în acea perioadă, în 2012, Codul de Procedură Civilă a suferit o reformă destul de semnificativă, care a redus posibilitățile de a revizui o hotărâre în mod extraordinar după ce au expirat toate termenele, se pare că unii judecători sau unele instanțe au tratat cu mai puțină atenție aceste prevederi”, a notat Andrei Bivol.
Potrivit lui, în cauza Furtună, primul lucru suspect care vine în minte este, desigur, corupția. „Nu există niciun fel de probe, nu poți să demonstrezi peste șapte ani. Astăzi suntem în 2020, dar este greu să ne imaginăm că judecătorii unii curți de apel, care au 10-15 ani de experiență judiciară, nu înțeleg sau nu știu cum trebuie aplicată o prevedere destul de strictă a Codului de Procedură Civilă, care se referă la termenul de apel și la temeiurile de revizuire”, explică avocatul.
Potrivit lui, pentru astfel de hotărâri răspunde Guvernul și, implicit, societatea, pentru că sumele achitate reclamanților în calitate de despăgubiri sunt alocate din bugetul de stat. Andrei Bivol a declarat că în Republica Moldova, cu părere de rău, nu există niciun fel de mecanism sau procedură de a trage la răspundere subsecventă sau solidară judecătorii care emit astfel de hotărâri.
CEDO a indicat în hotărârea sa și inițialele judecătorilor care au participat la examinarea cauzei. „Poate pare nesemnificativ, dar Curtea extrem de rar indică inițialele sau numele judecătorilor, a procurorilor sau a altor oficiali care participă la examinarea cauzelor în instanțele naționale. Indicarea în hotărâre a inițialelelor judecătorilor care au participat în această cauză este un semn foarte puternic despre faptul că deciziile luate de aceștia sunt revoltătoare și inexplicabile, care nu și-au locul într-un stat de drept. Din păcate, această hotărâre se înscrie într-un șir larg de hotărâri împotriva Republicii Moldova care vizează încălcarea securității raporturilor juridice”, a menționat Andrei Bivol.
Inna Soțchi, șefa Biroului Asociat de Avocați „Bivol Soțchi & Partners”, a declarat că din completul de judecată, care a admis în 2013 repunerea în termen cererea de apel, fac parte judecătorii Alexandru Gheorghieș, Valeriu Harmaniuc și Natalia Chircu. „Țin să menționez că doar doi din acești judecători au participat la examinarea cauzei în fond. Și bănuiesc că a fost un complet ad-hoc, special învestit pentru a soluționa această problemă. Sau poate cineva din judecătorii care urmau să participe la examinarea fondului nu și-au asumat acest risc ca să repună în termen o cerere de apel după ce hotărârea a fost examinată de mai bine de șapte ani”, a remarcat avocata.
Conferința de presă cu tema: „Cauza Furtună c. Moldova – sub aspectul securității raporturilor juridice. De ce Republica Moldova a fost condamnată la CtEDO și cine răspunde pentru aceasta?” face parte din ciclu de conferințe prevăzute în proiectul IPN „Injustiția la vedere prin mijloace multimedia”. Agenția IPN nu își adjudecă dreptul să decidă dacă organizatorii conferințelor de presă au dreptate în cauzele despre care vor vorbi, aceasta este prerogativă exclusivă a justiției, însă perioada exagerat de lungă, mult mai lungă decât prevede legislația, a acestor cazuri poate fi considerată drept act de nedreptate și injustiție evidentă. Agenția de presă IPN nu poartă răspundere pentru declarațiile publice făcute în spațiul public de către organizatorii conferințelor de presă.
