Toată lumea este preocupată de situația din sectorul energetic, în special, de majorarea reală și așteptată a tarifelor peste posibilitățile multora dintre consumatori. Toată lumea deja și-a exprimat pozițiile și îngrijorările, timp îndelungat, în repetate rânduri și în diferite formule. Și în acest proces de comunicare sunt implicate trei părți – guvernarea, cu derivatele ei; opoziția, cu derivatele ei și societatea, cu derivatele ei. În privința pozițiilor celor trei părți lucrurile sunt suficient de clare, însă de ce fiecare parte se comportă așa cum se comportă, dar și ce motive și ce interese politice, declarate și nedeclarate, urmăresc cele trei părți au discutat participanții la dezbaterile publice organizate de Agenția de presă IPN.

Igor Boțan, expertul permanent al proiectului, a declarat că o criză presupune faza unui proces marcată de mari dificultăți de diferite ordine. „Când vine vorba despre criza energetică, aceasta a fost resimțită în luna septembrie, atunci când presiunea din rețelele de furnizare a gazelor a scăzut dramatic, iar guvernarea a fost nevoită să cumpere cantități relativ mici la prețuri exorbitante. Aceste circumstanțe, care sunt noi pentru Republica Moldova, au șocat societatea și opinia publică”. Potrivit expertului, anul trecut, Republica Moldova a plătit în medie pentru o mie de metri cubi de gaze aproximativ 305 de dolari. Însă, spre sfârșitul anului, după semnarea acordului cu Gazprom, a fost negociat un preț de 450 de dolari pentru o mie de metri cubi. Această cifră de 450 de dolari a fost dezbătută în spațiul public.

„S-a invocat faptul că autoritățile Republicii Moldova ar fi putut negocia un preț mult mai bun. Pentru aceasta urmau să se facă anumite cedări de ordin politic. Până la urmă, societatea cumva s-a liniștit. Dar, atunci când a venit timpul scadenței și Moldovagaz trebuia să achite pentru consumul de gaze, am avut o altă fază. Ne-am pomenit că modul în care a fost negociat contractul cu Gazprom este unul foarte specific și ne-am pomenit cu amenințări că se poate sista livrarea de gaze naturale, dacă Republica Moldova nu achită către data de 20 noiembrie întreaga sumă restanță pentru luna trecută și jumătate din preț pentru luna curentă”, explică Igor Boțan.

Potrivit lui, Guvernul a făcut efort și a identificat bani. Însă, situația nu se îmbunătățește, dimpotrivă. „Și aceasta pentru că formarea prețului depinde de prețul de piață, iar formula nu poate fi fentată. Respectiv, în luna ianuarie, prețul la gaze este de circa 650 de dolari pentru mia de metri cubi. Și apare problema, dacă populația din Republica Moldova, businessul care consumă gaze, sunt în stare să achite un astfel de preț. La aceasta se adaugă prețul pentru energia electrică. Știm cu toții că întreprinderea care furnizează energie s-a adresat către ANRE pentru majorarea aproape dublă a prețului. Pe piața carburanților vedem că se majorează prețul și la motorină, și la benzină. Este o conjunctură pe piața internațională a resurselor energetice, care lovește foarte dureros în Republica Moldova”, a mai spus Igor Boțan. Expertul a crede că în aceste condiții este firesc că opoziția vine cu critici, însă nu vine și cu propuneri. Totodată, populația este cea care are un anumit nivel de venituri, iar pe timp de iarnă problemele se accentuează și întrebarea este dacă va putea face față majorărilor de tarife?.

Aurelia Peru, dr. habilitat în științe politice, expert în PR și comunicare politică, a menționat că declarațiile vicepremierul Andrei Spînu la revenirea de la negocieri erau foarte optimiste și anume că a fost semnat un contract relativ bun pentru Republica Moldova. Or, în tehnicile de negociere sunt două finalități: „victorie – victorie” și „învingător – învins”. În opinia sa, impactul contractului semnat cu Gazprom ne se pliază pe prima variantă de negociere și nici nu se poate spune că partea moldavă este cea care a învins. „Acum mă întreb repetat, dacă contractul negociat la Moscova a fost unul comercial sau unul politic? Pare că a fost un contract hibrid și lucrul acesta o fi fost sau o fi trebuit să fie presupus, știut și anticipat la Chișinău”, explică experta.

Potrivit ei, în psihologia comunicării, funcționează legea reciprocității, iar la masa de negocieri – așa-numitul principiu „facem dacă faceți”. Experta nu este sigură în ce măsură delegația de la Chișinău a fost pregătită să implementeze această formulă. Or, la masa de negocieri nu s-au așezați doi prieteni, ci mai degrabă doi adversari, inclusiv un partener de negociere foarte puternic. „Nu era cazul să iei taurul de coarne. Pur și simplu, trebuia de studiat latura vulnerabilă a partenerului de negocieri și acolo să lovești. Unii zic că această latură o fi fost subiectul regiunii transnistrene”, a notat Aurelia Peru.

Experta spune că în condițiile în care în spațiul public și în rândul opoziției au fost critici în adresa negociatorului și întrebarea este pe cât de pregătit a fost acesta? De asemenea, întrebarea este dacă, nu era cazul ca la aceste negocieri să plece persoane de un rang mai înalt. Or, procurarea de gaze de la Gazprom a fost negociată și de președinți europeni, și de prim-miniștri. „La masa de negocieri nu cred că pică vreo coroană”, opinează Aurelia Peru.
În opinia sa, trebuie să se țină cont de regulile comunicării pe timp de criză, care nu tocmai sunt respectate, iar eroarea numărul unu care se produce e că cel responsabil de gestionarea crizei trebuie să anunțe din start gradul de risc. Or, s-a spus dimpotrivă și anume că prețurile la gaze vor scădea.

Psihologul Gholamali Mohammadifard, doctor în științe politice, consideră că problema nu neapărat se rezumă la comunicare, ci constă într-un anumit nivel de mentalitate colectivă. „Este vorba despre acel tip de mentalitate care parcă determină mereu oscilarea între agresor și victimă, între cel care apără și cel care atacă, între dușman și prieten, între bun și rău. Iar cazul contractului privind gazele, care este de fapt o înțelegere și un echilibru pe baza realității care există, în societatea moldovenească e perceput prin prisma acelei oscilații – unul ia mai mult, unul ia mai puțin. În subconștientul colectiv este greu de combătut acest fapt, pentru că e obișnuit fie cu rolul de agresor, fie de victimă, respectiv, e vorba de alegerea între de luptat mereu sau de acceptat”, a spus el.

Potrivit lui Gholamali Mohammadifard, actualmente, lumea este, practic, „în al treilea război mondial, doar că într-o formă pasivă, datorită COVID-19. Persistă acele crize mondiale existente și plus criza internă din Republica Moldova. Fiindcă sunt departe de politic, nu pot spune că guvernarea ar fi urmărit anumite interese personale sau ar fi admis abateri de la interesul național. Analizând realitățile, consideră că a fost extrem de greu să negociezi altfel și să obții un alt contract decât cel pe care l-am obținut, în contextul conjuncturii internaționale și interne”.  

În opinia sa, clasa politică, cea care reprezintă astăzi puterea, nu prea avea pârghii și soluții, acest lucru e cumva acceptabil într-o societatea care gândește și care are o mentalitate conștientă. „Însă, într-un haos inconștient în care suntem, aceasta provoacă lupte. Și crizele energetice sau de altă natură nu sunt cele mai grele timpuri suportate vreodată de societatea noastră, moldovenii fiind foarte rezistenți. Or, aceste crize care sunt astăzi au fost transformate în lupte intra-psihice la nivel de relații interpersonale. Și este condamnabil ca cei care se consideră politicieni să transforme luptele lor intra-psihice și să le extindă la nivel de relații interpersonale”, a spus expertul.

Dezbaterea publică la tema „Criza energetică văzută de la guvernare, din opoziție și din societate. De ce fiecare parte se comportă așa cum se comportă?”, organizată de IPN, a fost ediția a 222-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.