„Oricum, pentru a putea raporta o activitate de succes este insuficient provocarea alegerilor parlamentare anticipate. Aceste alegeri mai trebuie câștigate de o coaliție de partide, care ar accepta implementarea prevederilor programului prezidențial. Acest lucru va fi extrem de dificil de realizat pe fundalul crizelor pandemice și economice…”
---

Rapoartele de activitate în lipsa realizărilor concrete

Publicarea raportului președintelui Maia Sandu referitor la realizările din primele 100 de zile de mandat prezidențial nu a impresionat. Examinând Raportul de 100 de zile ajungem la concluzia că șeful statului este bine intenționată, dedicată și capabilă să atragă tot felul de ajutoare de la partenerii de dezvoltare pentru acoperirea nevoilor curente ale Republicii Moldova. Dar aceste realizări de rutină nu trezesc entuziasm și nu deschid perspective pentru dezvoltarea dinamică a țării. De fapt, este dificil de imaginat că un președinte lipsit de împuterniciri poate face mai mult decât: să remarce existența unor probleme; să convoace ședințe pentru discutarea soluționării problemelor respective; să raporteze opinie despre eforturile întreprinse. De aici și persistența întrebării – merita oare să se revină la alegerea directă a șefului statului,dacă acesta a rămas lipsit de împuterniciri reale?

Întrebarea de mai sus nu e trivială. Ne-am convins că predecesorul Maiei Sandu – Igor Dodon, timp de patru ani, n-a realizat practic nimic din cele promise în alegerile directe din 2016. De ce ar trebui să credem că Miaia Sandu va reuși să-și realizeze programul electoral susținut de cetățeni în 2020? Din cele observate putem constata, deocamdată, că un președinte ales direct de către cetățeni mai degrabă creează probleme în relațiile dintre instituția prezidențială și Parlament, decât contribui la soluționarea problemelor presante din societate. Mai mult, se profilează tendința implicării statelor străine și a instituțiilor internaționale în conflictele interne dintre instituțiile statului. Așa a fost în iunie 2019, iar actualmente se observă același lucru.

Eficiența activității președintelui Igor Dodon

La prima vedere nu prea se vede o deosebire dintre eficacitatea acțiunilor președintelui Maiei Sandu față de cele ale predecesorului său. Igor Dodon și-a publicat Raportul realizărilor în primele 100 de zile, menționând doar că: ”ne-a reușit să avansăm substanțial pe toate cele 6 angajamente din platforma electorală pe care le-am comunicat cetățenilor în campania electorală”. Pentru a împrospăta memoria cetățenilor vom aminti cele 6 angajamente ce urmau a fi realizate în primele 100 de zile ale mandatului lui Igor Dodon:

• restabilirea parteneriatului strategic cu Rusia. În termene restrînse, voi obţine revenirea completă a producţiei moldoveneşti pe piaţa rusă;
• organizarea alegerilor parlamentare anticipate;
• începerea acțiunilor de unificare a țării;
• constituirea unei comisii trilaterale, cu participarea SUA, UE şi Rusiei în vederea asigurării unor garanţii internaţionale pentru neutralitatea Moldovei;
• interzicerea unionismului;
• începerea procesului de relansare a țării - tragerea la răspundere a tuturor celor vinovaţi de „furtul secolului” şi de distrugerea ţării.

Știind cum au evoluat lucrurile de fapt, nu ne rămâne decât să constatăm că nici în primele 100 de zile, nici după trecerea deja a 1500 de zile, niciunul din cele 6 angajamente nu a fost realizat. Dimpotrivă, lucrurile în domeniile de referință chiar au degradat:

• accesul produselor moldovenești pe piața rusă a devenit o banală afacere politică pe care liderii PSRM o exploatează an de an, în special, în ajunul alegerilor. Chiar recent, liderul PSRM, Igor Dodon și-a exprimat regretul că “Maia Sandu nici nu s-a adresat pentru prelungirea facilităților la export pe piața rusă”. Probabil, Maia Sandu crede că problema respectivă a fost soluționată în primele 100 de zile a mandatului predecesorului său, de aceea nu merge la Moscova pentru negocierea facilităților. De fapt, oricum nu i-ar fi reușit, fiindcă acesta este apanajul liderului PSRM;  
• organizarea alegerilor parlamentare anticipate nu i-a reușit lui Igor Dodon de-a lungul întregului său mandat. S-a apropiat de acest deziderat chiar în ultima zi a mandatului prezidențial, reușind să-l convingă pe premierul Chicu să-și prezinte demisia pentru a apropia alegerile parlamentare anticipate, dar s-a răzgândit ulterior.
• acțiunile de unificare a țării s-au soldat cu un eșec răsunător. Igor Dodon și PSRM s-au văzut nevoiți să renunțe la propriul proiect de federalizare a Republicii Moldova și să revină la Memorandumul Primakov din 1997 de creare a statului comun, adică la crearea unei confederații cu Transnistria;
• constituirea comisii trilaterale, cu participarea SUA, UE şi Rusiei pentru asigurărea garanţilor internaţionale pentru neutralitatea Moldovei a rămas un vis nerealizat. Toate eforturile, în acest sens, s-au redus la prezentarea așa-zisului Pachet comprehensiv, care reitera de fapt prevederile Memorandumului Kozak;
• promisiunea de interzicere a unionismului s-a dovedit a fi, de asemenea, irealizabilă. Dimpotrivă, în perioada președinției lui Igor Dodon rata cetățenilor care pledează pentru unirea Republicii Moldova cu România s-a dublat, ajungând de la ~20%, în 2016, la peste 40%, în 2021;
• tragerea la răspundere a tuturor celor vinovaţi de „furtul secolului” a fost substituită prin constituirea de către PSRM a majorități parlamentare cu Partidul Șor, liderul căruia este considerat drept principalul executant al furtului miliardului de către Procuratura Generală. Mai mult, s-a ajuns până la insistența PSRM pe lângă Consiliul Europei că dizolvarea Parlamentului în care s-a constituit majoritatea PSRM-Șor ar reprezenta un act de uzurpare a puterii de stat.   

Acestea au fost promisiunile președintelui Igor Dodon, ales direct de către cetățeni în 2016, care trebuiau implementate în primele 100 de zile de mandat. Am arătat că și după 4 ani de mandat niciuna din promisiuni nu a fost realizată. În schimb, în cei 4 ani de mandat, Igor Dodon s-a manifestat prin faptul că a fost suspendat din funcție de 5 ori pentru incapacitate de a-și realiza atribuțiile prezidențiale. Acest lucru ne readuce în prim plan problema inutilității alegerii directe a șefului statului. 

Eficiența activității Maiei Sandu în primele 100 de zile de mandat

Revenind la eficiența activității președintelui Maia Sandu în primele 100 de zile de mandat, trebuie să mai așteptăm puțin până la pronunțarea, pe 15 aprilie 2021, a deciziei Curții Constituționale privind dizolvarea Parlamentului. De fapt, președintele Maia Sandu nu a promis să realizeze ceva special în primele 100 de zile de mandat. Un prilej pentru a raporta ceva în primele 100 de zile de mandat i l-a oferit principalul oponent – Igor Dodon, care a insistat pe demisia guvernului Chicu pentru a provoca alegeri parlamentare anticipate. Pentru că Igor Dodon și PSRM s-au răzgândit, preferând constituirea unei majorități parlamentare cu cei pe care i-a etichetat drept exponenți ai mafiei și bandiților (min.07.00-15.21), în detrimentul onorării promisiunii de a declanșa alegeri anticipate, Maiei Sandu i-a revenit sarcina să fie consecventă în insistența de a curăța Parlamentul de mafie și bandiți.

Astfel, în mod paradoxal, despre o anumită eficiență a activității președintelui Maiei Sandu se va putea vorbi dacă Curtea Constituțională, examinând sesizarea șefului statului, va constata circumstanțele ce justifică dizolvarea Parlamentului și organizarea alegerilor parlamentare anticipate. Cel puțin, ceea ce nu i-a reușit predecesorului să realizeze timp de 4 ani și la ce a renunțat recent de dragul coaliției PSRM cu Partidul Șor, i se va putea atribui Maiei Sandu drept succes intermediar în competiția directă cu renegații Igor Dodon și PSRM.

Oricum, pentru a putea raporta o activitate de succes este insuficient provocarea alegerilor parlamentare anticipate. Aceste alegeri mai trebuie câștigate de o coaliție de partide, care ar accepta implementarea prevederilor programului prezidențial. Acest lucru va fi extrem de dificil de realizat pe fundalul crizelor pandemice și economice.