Astăzi continuăm seria de analize iniţiată luni, 21 mai, pe marginea listelor electorale făcute publice la sfârşitul săptămânii trecute. După cum ne-am propus, vom relua examinarea componenţei fiecărei liste, care poate spune multe despre oferta electorală a fiecărui concurent. Vă amintim că facem acest exerciţiu împreună cu alegătorul reprezentativ din Chişinău, un gen de „chişinăuian mediu”, care manifestă un anumit interes pentru alegeri, deţine un anumit volum de informaţie în acest sens, dar nu are timp şi nici posibilităţi pentru verificări şi precizări suplimentare. Vom examina listele în ordinea înregistrării, astfel încât privilegiul, dar şi riscul de a trece acest examen înaintea altora revine formaţiunilor cu nr. 1 şi 2. [PCRM: partidul directorilor ?] Lista Partidului Comuniştilor (PCRM) lasă impresia că a fost alcătuită cu mult timp înainte şi în perfectă conformitate cu tactici şi strategii politice clare. Ne referim aici nu doar - şi nu atât - la faptul că în listă se regăsesc cel puţin 8 nume de funcţionari municipali de prim rang, majoritatea instalaţi în funcţie încă de fostul primar general interimar Vasile Ursu, după debarcarea, de regulă forţată, a predecesorilor. În felul acesta se confirmă bănuielile formulate atunci că lui Ursu i se rezervase rolul de „asanator” al terenului pentru viitoarea campanie electorală. Cei 8 gestionează în prezent întreg potenţialul de resurse publice financiare şi umane ale capitalei. Este adevărat că o parte dintre ei sunt degrevaţi din funcţie pe perioada scrutinului, însă aranjamentele electorale serioase se fac cu mult înainte de campanii. Concluzia despre aşezarea din timp şi temeinică a listei PCRM ţine mai degrabă de faptul că, aproape în totalitate, ea este completată pe principiul „directorilor”. Cel puţin 34 din 56 de candidaţi au în titulatură calificative gen „director”, „director general”, „director operaţional”, „şef”, „preşedinte” etc. Aceştia, deseori, reprezintă agenţi economici „granzi”, deseori monopolişti, cum ar fi „Franzeluţa”, „Termocom”, „Efes-Vitanta”, „Farmaco”, „Calea Ferată din Moldova” dar şi „Banca de Economii”, „Moldagropiese”, „ArtMet” ş.a. Precizăm că în lista celor 34 nu au intrat persoane cu funcţii nu atât de răsunătoare, dar cu forţă de influenţă, deseori, mai mare decât a „preşedinţilor-generali” luaţi împreună. De exemplu: „consilier principal, Guvernul R. Moldova” sau „consilier principal, Aparatul Preşedintelui R. Moldova”. Nicăieri în lume, persoane de acest calibru nu nimeresc în liste electorale peste noapte, întâmplător, fără a fi stabilite rolul, obligaţiunile şi, eventual, beneficiile părţilor interesate. Concentrarea unui potenţial atât de important pe direcţia Consiliului municipal Chişinău denotă destul de clar că partidul de guvernământ a schimbat accentele electorale, comparativ cu alte campanii. Ar fi absolut firesc ca PCRM să râvnească şi funcţia de primar general, dar printre primii a conştientizat că primarul este o figură butaforică fără o susţinere sigură în Consiliu. S-ar putea ca PCRM să fie şi „arhitectul” unei astfel de situaţii, ţinându-se cont de pârghiile legislative masive de care dispune. Probabil, piesele grele urmează să asigure cucerirea şi menţinerea cetăţii Chişinăului de către PCRM pe calea alegerilor. Posibil că aceste considerente sunt corecte şi eficiente din punct de vedere al teoriei şi tacticii politice. Însă acest punct forte al PCRM în egală măsură poate deveni şi un serios loc vulnerabil. Nu se va cunoaşte cu siguranţă niciodată pe ce căi, prin ce pârghii au fost aduşi în listă „generalii”, ce li s-a cerut şi ce li s-a promis. Volens-nolens, „chişinăuianul mediu” îşi va aminti de zvonurile vehiculate privind impozitările neoficiale cu care sunt hărţuiţi antreprenorii, administratorii, marii proprietarii. Un exemplu concludent s-a produs, se pare, în plin public. Recent, la câteva şedinţe publice consecutiv, unul dintre actualii pretendenţi la funcţia de consilier municipal a fost criticat pentru datorii mari şi vechi la buget. Presei, care a solicitat, ulterior, detalii la această temă, nu i s-a oferit o altă informaţie... S-ar putea să ştie alegătorul nostru că anume corpul de directori îi face astăzi opoziţie lui Igor Smirnov la Tiraspol, după ce l-a susţinut ani îndelungaţi. S-ar putea să fi făcut armata „chişinăuianul mediu”, care ştie că generalii sunt buni în fruntea armatelor, iar un pluton constituit doar din generali înseamnă de multe ori o luptă pierdută sau chiar un război pierdut. Toate, însă, se pot dovedi un joc „de-a războiul” pentru că multe vor depinde, în cele din urmă, de concluziile şi, respectiv, acţiunile pe care le va întreprinde pe 3 iunie „chişinăuianul – alegător”. [PUM: umanist prin comportament şi listă] Lista Partidului Umanist din Moldova (PUM) a nimerit foarte bine - sau, în egală măsură, foarte rău - în imediata vecinătate a celei de tehnocraţi-practicieni a PCRM. În timp ce concurentul cu nr. 1 se vrea plasat mai aproape de grijile cotidiene ale alegătorului, de viaţa materială a acestuia, concurentul cu nr. 2 se arată mai îngrijorat de starea sănătăţii materiale şi spirituale a chişinăuianului. „Medic, „jurist”, „ONG-ist”, „preot”, „lector-universitar”, „conferenţiar universitar” – iată ocupaţiile actuale ale primelor persoane de pe lista PUM, ocupaţii care se întâlnesc frecvent şi pe parcurs. Chiar şi în dreptul calificativului „comandant”, într-un caz, stă fixată o noţiune aproape incompatibilă cu milităria - „manager de proiecte”. „Chişinăuianul mediu” nu a mai avut ocazia să studieze lista PUM care este la prima campanie electorală. De aceea încearcă să stoarcă informaţie din orice element cunoscut, să le îmbine, să le confrunte. Pare să-i fie cunoscut numele liderului formaţiunii, care, din câte îşi aminteşte, a deţinut cândva o funcţie destul de înaltă: fie de ministru, fie de viceministru, mai degrabă în sănătate. Nu ţine minte din care guvern, dar faptul că numele acesta a fost legat de o guvernare îi trezeşte „alegătorului” sentimente echivoce: pe de o parte, asta îl caracterizează ca pe un om competent, pe de alta, niciuna din guvernările trecute nu i-a lăsat amintiri plăcute. Despre candidatul nr. 2, care pare a reprezenta un alt curent din listă, „alegătorul” a auzit că „are” o asociaţie obştească la care, chipurile, poţi depune o cerere şi primi apartament. A mai auzit, însă, că mai mulţi cunoscuţi de-ai săi au stat în rânduri lungi până au văzut cererea respectivă înregistrată. E drept că nimeni încă nu s-a ales cu spaţiu locativ, dar „oţetul se face cu încetul”. Şi încă ceva: autorităţile au afirmat într-un timp că vor închide asociaţia candidatului cu nr. 2 de pe lista PUM, pe motiv că s-ar ocupa de activităţi ilegale şi nu tocmai cinstite. Pe de altă parte, toată lumea ştie că autorităţile mereu se împiedică de cei care vor să facă ceva pentru oameni. Au existat declaraţii din ambele părţi, s-au ţinut conferinţe de presă, dar se pare că nu au existat procese de judecată şi atunci toate pot fi un scenariu nu se ştie al cui. Însă cel mai neclar lucru pentru „alegător” este cum şi de ce s-au unit cele două curente, atât de diferite ca ocupaţie, orientare şi manifestare, într-un partid comun şi sub aceeaşi umbrelă electorală? Poate că este o găselniţă, se dumireşte „alegătorul” şi caută cu privirea următoarele liste. Despre concluziile sale referitor la acestea – în episoadele următoare ale analizei [“Chişinăuianul mediu în faţa listelor electorale”]