De-a lungul anilor, Republica Moldova a adoptat un şir de legi, astfel încât cadrul legal naţional să conţină toate măsurile stipulate într-un şir de acte internaţionale de natură să protejeze viaţa privată a victimei traficului de fiinţe umane. În pofida acestui fapt, dar şi a pregătirilor specialiştilor din domeniu, se atestă cazuri în care justiţia în loc să protejeze, continuă să producă victime. De această părere sunt reprezentanţii Centrului Internaţional pentru Protecţia şi Promovarea Drepturilor Femeii „La Strada”. În cadrul unei conferinţe de presă la IPN, au fost prezentate două cazuri de trafic de copii, în care magistraţii au admis o atitudine incorectă din punctul de vedere al procedurii legale şi nepăsătoare faţă de interesul suprem al copilului, cu încălcarea drepturilor acestora.
Preşedinta Centrului „La Strada”, Ana Revenco, a declarat că în cei 15 ani de când Republica Moldova a ratificat Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, au fost scrise multe legi care au fost aplaudate de comunitatea internaţională. Totodată, mecanismele internaţionale de monitorizare au subliniat că fenomenul corupţiei în sistemul judecătoresc împiedică urmărirea în instanţă a traficantului, afectând negativ rezultatele actului de justiţie. „Atunci ne întrebăm cum ajută aceste legi aplaudate şi bune victimele traficului de persoane? Ce folos sunt din toate instruirile magistraţilor dacă justiţia continuă să producă victime? Cât este această justiţie de prietenoasă copilului?”, a declarat Ana Revenco.
Preşedinta Centrului a menţionat că în toţi aceşti ani au fost implementate practici noi în domeniul traficului de persoane. Potrivit ei, dacă în cazul programelor de reabilitare a copiilor, care au pătimit ca urmare a abuzurilor, sunt necesare servicii de lungă durată, consiliere psihologică, tratament medicamentos, care necesită resurse financiare, atunci pentru aplicarea prevederilor convenţiilor şi tratatelor internaţionale nu sunt necesare mijloace suplimentare. În opinia sa, magistraţii trebuie doar să fie sensibili şi să trateze aceste cazuri nu drept o statistică, dar să ţină cont că în acest caz este vorba despre viaţa unui om.
Avocata Centrului „La Strada”, Natalia Bayram, a menţionat că o dovadă suplimentară a injustiţiei faţă de copiii victime ale traficului de fiinţe umane sunt două cauze intentate pentru trafic de copii, care se află pe rol la una din judecătoriile din capitală. Potrivit avocatei, într-un caz magistraţii au respins cererea victimei în vârstă de 16 ani de a fi audiată în lipsa inculpaţilor. „Este o cerere absolut clară şi aparent întemeiată, judecătorii, însă, au considerat-o neîntemeiată şi nu au dat curs acestei cereri”, a declarat avocata.
Reprezentanţii Centrului afirmă că victima nu a beneficiat de niciun program de consiliere, care în mod normal are menirea să reducă trauma trăită şi să o ajute să uite experienţa dramatică. Lipsa serviciile sociale de asistenţă şi reabilitare a fost argumentată de către instituţiile statului prin lipsa de bani. În opinia experţilor „La Strada” justiţia prietenoasă pentru copii victime nu implică resurse financiare, ci doar atitudine sensibilă din partea justiţiarilor, iar rolul unei justiţii prietenoase este de a contribui la bunăstarea psiho-emoţională a victimei.
