[Interviu Info-Prim Neo cu Steven Allen, Director Regional UNICEF pentru Europa Centrală şi de Est şi CSI, despre Reforma Sistemului de Îngrijire a Copilului în Republica Moldova şi alte ţări din regiune] [ - Domnule Allen, care sunt riscurile pentru copiii care au crescut în internate?] - Riscul cel mai important este să se întoarcă la motivele pentru care copiii au ajuns iniţial acolo. Motivul general este că familiile lor nu au fost capabile să aibă grijă de ei. Poate nu au familii deloc sau poate au fost abandonaţi de familiile pe care le au. A se simţi abandonat şi a fi abandonat este o povară emoţională groaznică pentru orice copil. Un alt risc este că aceşti copii vor creşte într-un mediu instituţional, fără beneficiile unui mediu adecvat de familie iubitoare. Ei nu vor fi în măsură să se dezvolte pe deplin. De asemenea, ei pot fi stigmatizaţi la şcoală. În cel mai rău caz, dacă internatul nu este supravegheat şi monitorizat în mod corespunzător, copiii ar putea fi obiectul violenţei sau abuzului. Acest fapt subliniază nevoia de politici şi practici foarte clare pentru a ne asigura că, deşi copiii se află în internate, ei au parte de cea mai bună îngrijire posibilă şi că, în acelaşi timp, sunt căutate soluţii pe termen lung, care trebuie să aibă la bază familia. Cel mai important lucru este să asigurăm interesul suprem al copilului. Din aceste considerente, soluţiile bazate pe familie sunt avantajoase, inclusiv din punct de vedere bugetar, deoarece instituţionalizarea este întotdeauna mai costisitoare, iar rezultatetele sunt mai puţin bune. Acest lucru este cu atât mai necesar acum, pe timp de criză economică şi de recesiune, când Guvernul caută soluţii inovatoare pentru copii, bazate pe familie. [ - Cum criza economică afectează copiii din ţările sărace, printre care şi Republica Moldova. Cum răspunde UNICEF la astfel de situaţii?] - Criza economică afectează cel mai puternic ţările în curs de dezvoltare, în special ţări cum ar fi Republica Moldova, unde un sfert din forţa de muncă este plecată la lucru în străinătate. În condiţiile de criză, multe dintre aceste persoane îşi pot pierde locurile de muncă. Sau, pentru că sunt străini în ţările respective, nu pot beneficia de toate drepturile şi sistemele de protecţie. Patronii ar putea să le reducă salariile, deoarece nu îşi vor permite să le plătească acestor oameni la fel de mult ca până la criză. UNICEF nu are angajamentul să rezolve problemele economice mondiale. Pentru acest scop există organizaţii specializate, cum ar fi Organizaţia Internaţională a Muncii şi Organizaţia Internaţională pentru Migraţie. UNICEF cooperează foarte strâns cu aceste organizaţii partenere, care au analizele lor în domeniu. Noi adunăm analizele lor cu ale noastre în ceea ce priveşte reformele din sectorul social şi reforma sistemului de îngrijire a copilului pentru ca să venim cu cele mai bune opţiuni şi soluţii posibile pe care Guvernul să le ia în considerare. Din experienţele pe care le-am avut în trecut putem doar să învăţăm. Nu trebuie să repetăm aceleaşi greşeli, dar să învăţăm lecţia, să preluăm experienţele pozitive din trecut şi să le adaptăm la situaţiile din prezent. În trecut, aveam tendinţa de a căuta soluţii centralizate, dar acum toate ţările cu care lucrăm, inclusiv Moldova, au adoptat o abordare descentralizată. Prin urmare, este necesară implicarea mai mare a administraţiei publice locale, care este mai aproape de familii şi ştie cum să găsească cele mai potrivite soluţii. [ - Ce părere aveţi despre politicile de îngrijire a copilului în Republica Moldova, comparativ cu contextul regional?] - Aceste politici urmează să fie reexaminate de noul Guvern al Republicii Moldova. Pot să vă spun cu certitudine că noile politici vor implica, cu siguranţă, o abordare mult mai adecvată a prestaţiilor în numerar pentru persoanele nevoiaşe. Am fost informat că va exista un angajament mai mare în politicile ce ţin de copii, precum şi de adulţiii cu dizabilităţi. Sunt foarte mulţumit de faptul că Guvernul Republicii Moldova studiază în prezent Convenţia ONU cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilităţi. [ - Credeţi că drepturile copilului sunt respectate în Moldova?] - Există 4 elemente-cheie ale drepturilor copiilului. Elementul principal este interesul suprem al copilului. Nu trebuie să existe discriminare împotriva copiilor. Copilul are dreptul la viaţă, la supravieţuire, la dezvoltare, precum şi dreptul de a a-şi exprima opinia, de a fi auzit. Vorbind la general, drepturile copilului sunt respectate în Moldova. Dar, totuşi, nu toţi copiii au acces egal la servicii şi diferite beneficii. Cred ca o deschidere mai mare a mass-media la problemele copiilor va face ca vocile copiilor să fie auzite mai bine. Cred că este important faptul că, pe timp de criză, Guvernul sa facă tot posibilul pentru a se concentra pe bugetele sociale pentru sănătate, educaţie, protecţia copilului, astfel încât drepturilor copilului la viaţă, supravieţuire şi dezvoltare să fie protejate în aceste momente economice dificile. Un eşec în furnizarea resurselor necesare pentru programele destinate copiilor va compromite, din nou, în mod neintenţionat, drepturile copiilor. Spun "în mod neintenţionat", pentru că eu cred că guvernul doreşte să protejeze cât mai bine interesele copilului. [ - Există vreo ţară de la care Republica Moldova ar putea învăţa câteva lecţii despre drepturile copilului?] - Republica Moldova are o experienţă foarte bună. De asemenea, Rusia şi ţările din Europa de sud-est au o asemenea experienţă, mă refer în special la ţările care sunt în curs de aderare la UE, pentru că criteriile pe care acestea trebuie să le îndeplinească pentru a fi acceptate în Europa, includ respectarea drepurilor omului şi, desigur, drepturile copilului. În aceste ţări au fost introduse legi noi care vizează justiţia juvenilă, violenţa în familie etc. Acest ansamblu de legi constituie mecanismul necesar de protecţie a copiilor. [ - Părinţii care lucrează în străinătate ar trebui aduşi înapoi la copiii lor?] - În timpul vizitei mele în Moldova, am fost la internatul din Străşeni şi m-am întâlnit cu 20 de copii care au produs filme cu durata de 1 minut despre viaţa lor. Şi fiecare peliculă este atât de diferită. În unul dintre filme, un băiat cade în timpul unui joc de fotbal, după care se duce acasă la tatăl său. Înseamnă că el are un tată, dar care este abuziv. Am observat că în Moldova mulţi copii, deşi se află la internat, au rude, la fel ca în povestea fetiţei pe care am văzut-o tot în unul dintre filme – ea are o soră. {Vizionaţi filmele OneMinuteJr pe http://www.unicef.org/moldova/ro/11941_12652.html} Într-adevăr, există unele cazuri în care copii au fost abandonaţi sau părinţii lor au plecat peste hotare, la fel cum ştim că rata divorţurilor în Moldova este mare. Există multe poveşti, de aceea spunem că soluţiile trebuie să fie individuale, adaptate la situaţii concrete. Pentru copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă peste hotare trebuie să găsim soluţii bazate pe familie, mai ales că aceşti copii au familii naturale aici: mătuşi, unchi, bunei. Aceşti copii trebuie să se afle în familia extinsă, astfel menţinându-se comunicarea cu părinţii lor aflaţi în străinătate. Poţi lucra în străinătate, păstrând în acelaşi timp legătura cu familia ta.