Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) şi-a anunţat astăzi, 10 februarie, decizia în cauza „Iordachi şi alţii versus Moldova”, în care şi-a exprimat îngrijorarea de faptul că legislaţia moldovenească nu oferă suficientă protecţie împotriva abuzurilor statului în domeniul interceptărilor telefonice, transmite Info-Prim Neo.
CEDO a semnalat mai multe deficienţe în legislaţia R. Moldova, care, în opinia Curţii, „afectează operatibilitatea sistemului de urmărire secretă care există în Moldova”.
Cauza „Iordachi şi alţii” a fost iniţiată de asociaţia „Juriştii pentru drepturile omului”, care la momentul admiterii cererii de judecată administra aproximativ jumătate din cazurile depuse de ceteţenii moldoveni la CEDO şi care, potrivit deciziei anunţate, „era considerată de Guvern (al R. Molodva) ca fiind o organizaţie subversivă ce acţionează împotriva intereselor statului”.
Reclamanţii au pretins că, din cauza sumei mari pe care Guvernul a fost nevoit să o achite ca urmare a activităţii lor profesionale, dar şi datorită faptului că majoritatea clienţilor lor erau în conflict cu partidul de guvernare, exista un risc sporit ca convorbirile lor să fi fost interceptate. Fără a menţiona vreun caz particular, „Juriştii” s-au plâns că legislaţia naţională în domeniu este prea defectuasă pentru a-i apăra pe ei, şi pe orcine altul, de eventuale abuzuri ale investigatorilor.
„Juriştii” au argumentat, în particular, că mandatele de interceptare sunt acordate la întâmplare, fără ca judecătorii de instrucţie să chibzuiască prea mult asupra motivelor invocate de investigatori. Astfel, în anul 2007, din 2372 de cereri de interceptare depuse, 99,24 procente au fost acceptate.
„Aceste cifre demonstrează că utilizarea urmăririi secrete în Moldova este, cel puţin, exagerată”, a remarcat CEDO, susţinând idea reclamanţilor că orice învinuire fabricată ar putea servi drept temei pentru interceptări.
„Dat fiind numărul exagerat de mare al mandatelor eliberate, Curtea consideră necesar să sublinieze că interceptarea telefonică este o ingerinţă serioasă în drepturile unei persoane şi că doar motive foarte serioase, bazate pe suspiciuni rezonabile că o persoană ar fi implicată într-o activitate criminală serioasă, pot servi drept temei pentru astfel de autorizări”, se mai spune în decizia CEDO.
De asemenea, Curtea a remarcat că mai mult de jumătate (59 la sută) din infracţiunile prevăzute de Codul Penal nimeresc în categoria celor care ar atrage interceptarea telefonică.
Potrivit art.136 al Codului de Procedură Penală, judecătorul de instrucţie ar fi trebuit să primească spre păstrare casetele cu originalul înregistrării comunicărilor, însoţite de reproducerea integrală în scris, într-un plic sigilat. De asemenea, judecătorul poate dispune „nimicirea înregistrărilor care nu au importanţă pentru cauză”. Însă în realitate aceste prevederi sunt neglijate.
La fel, CEDO menţionează că, potrivit legislaţiei naţionale, controlul asupra sistemului de urmărire secretă îi revine Parlamentului, care ar trebui să-şi exercite această atribuţie prin comisia de profil. Însă modul în care Parlamentul exercită acest control nu este definit în lege, iar Curţii nu i s-au prezentat dovezi că ar exista vreo procedură care să reglementeze activitatea Parlamentului în acest domeniu.
În ceea ce priveşte garantarea principiului secretului în relaţia client-avocat, CEDO notează că legislaţia moldovenească nu prevede nici o procedură care ar implementa acest principiu în viaţă.
„Curtea este consternată de lipsa unor reguli clare care ar defini ce trebuie de făcut atunci când, de exemplu, este interceptată o convorbire telefonică dintre client şi avocatul său”.
În cauza „Iordachi şi alţii”, CEDO a adjudecat reclamanţilor 3500 de euro pentru cheltuieli de judecată. Alte prejudicii nu au fost cerute.
