Întrebarea din titlu se cere suplimentată cu o subîntrebare, astfel încât titlul deplin ar fi „Ce-a căutat Filat la Băsescu sau De ce l-au căutat pe Filat după ce a revenit de la Băsescu”? Subîntrebarea vine de la modul în care presa a oferit anumite răspunsuri privind scopurile şi rezultatele principale, nedeclarate, ale întrevederii celor doi demnitari înalţi. În loc să caute răspunsuri reale, aidoma unui gospodar bun care-şi caută găina „de ou”, ca să ştie dacă poate aştepta sau nu un ou proaspăt la dejunul de mâine, presa l-a căutat mai degrabă „de purici”. Înşişi cei doi demnitari nu au oferit nici indiciu clar de ce le-a trebuit această întrevedere, pentru care premierul moldovean a trebuit să-şi întrerupă vacanţa, de numai trei zile, cu familia, în Grecia, ca să întreprindă o vizită-fulger, dar oficială, nici măcar la Bucureşti, ci la Iaşi. De ce atâta grabă? Ce lucruri nu au suferit amânare şi nu au putut fi discutate, la telefon, de exemplu? Sunt întrebări care frământă şi astăzi societatea moldovenească. O versiune iniţială spunea că astfel Filat conta să obţină urgentarea şi suplimentarea ajutoarelor promise de români pentru sinistraţii din Moldova. Însă jurnaliştii prezenţi la conferinţa de presă de după întrevedere spun că Filat şi Băsescu şi-au amintit de această temă doar la sfârşitul declaraţiilor pe care le-au făcut şi lăsau impresia că puteau nici să nu-şi amintească. În lipsa altor informaţii presa a găsit atunci două mici detalii, neesenţiale, ca pretext de ştire: 1. La 24 august vor veni în Moldova primele materiale de construcţie pentru sinistraţi; 2. Meritul pentru obţinerea acestor materiale este „al poporului român” şi nu al politicienilor de la Chişinău. În rest, au fost lansate formule ca de pe cele mai oficiale şi mai „opace” comunicate de presă: „ne-am întâlnit”, „am discutat”, am reiterat” etc. În aceste condiţii a fost de aşteptat să apară anumite versiuni şi ele au apărut în presa de la noi şi de pe aiurea: 1. „Filat a fost convocat de Băsescu să dea socoteală pentru contrabanda cu ţigări”; 2. „Americanii l-au forţat pe Băsescu să-l accepte pe Filat în în calitate de candidat prioritar pentru alegerile prezidenţiale, deşi lui Băsescu i-i mai dragă Ghimpu”; 3. „Băsescu a încercat să-l convingă pe Filat să colaboreze cu Ghimpu”. Orice opinie are drept la viaţă, inclusiv cele menţionate mai sus, dar ele nu trag dacă vrei să cu tot dinandinsul să te descurci în anumite lucruri şi, eventual, să-i ajuţi şi pe alţii. 1. Problemele legate de o presupusă contrabandă, dacă ele ar exista în realitate, nu se discută într-o întrevedere oficială, ziua în amiaza mare, cu presa anunţată din timp. 2. De ce le-o fi trebuit americanilor să se trezească într-o noapte şi să le poarte de grijă anume moldovenilor şi lui Filat, nu o fi având ei treburi mai imoprtane în acea noapte? Asta pentru că decizia privind întrevederea s-a luat, cel mai degrabă, în câteva ore. De o zi Filat se afla în vacanţă şi, în mod firesc, nu se pornea în Grecia dacă ştia din timp despre întâlnirea cu Băsescu. Sau preşedintele român s-a grăbit aşa de tare să raporteze americanilor îndeplinirea sarcinii? 3. De ce i-ar fi trebuit lui Băsescu să rişte să-l roage pe Filat în regim atât de alert, care se poate supăra pentru întreruperea la jumătate a concediului de doar trei zile şi încă în propriul său detriment? [Mai degrabă, judecând după toate circumstanţele de mai sus, a contat însuşi faptul întâlniri şi cu această ocazie au fost discutate şi anumite probleme importante pentru ambele părţi.] De acestea se găsesc oricând. Iar graba denotă o bună cunoaştere de către preşedintele român a agendei şi dispoziţiilor politice din Republica Moldova, care nu vrea să întârzie cu anumite mişcări. La sigur, iniţiativa întâlnirii a venit din partea sa şi faptul nu poate fi pus la îndoială dacă ţinem cont de statutul diferit al celor doi demnitari. La sigur, Băsescu nu a putut să-l invite pe Filat mai înainte în România pentru că timp de două săptămâni s-a aflat acolo, deşi în vizită privată, preşedintele interimar Mihai Ghimpu şi s-a întâlnit cu acesta. Politeţurile politice nu ar fi permis o astfel de suprapunere. Se pare că Băsescu nu a putut nici să întârzie prea mult cu invitaţia pentru Filat, dacă ţinem cont de faptul că alegerile prezidenţiale şi parlamentare în Republica Moldova pot avea loc pe 14 noiembrie. Un calcul simplu ne arată că deja la 14 septembrie începe campania electorală, iar aceasta înseamnă zile numărate, pentru că la mijloc este o perioadă de sărbătoare în care liderii AIE nu pot lipsi din ţară, riscând să se asemene cu ex-preşedintele Vladimir Voronin, care a găsit totdeauna pretext să lipsească de Sărbătoarea Limbii. Apoi vin câteva zile de frământări mari legate de desfăşurarea şi rezultatele referendumului constituţional. Eventual, are programat şi Băsescu o vacanţă sau o delegaţie mai importantă în perioada următoare. După ce s-a întâlnit cu unul dintre liderii liderii Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE), întâlnire, de altfel, neprogramată de Băsescu, cunoscând rivalităţile din cadrul Alianţei şi nedorind să lase impresia că „ţine” doar cu unul dintre cei patru lideri, preşedintele român a găsit o „fereastră” în agenda sa pentru a se întâlni şi cu alt lider AIE. De altfel, la întrebarea jurnaliştilor, de ce s-a întâlnit şi cu Filat, după ce s-a întâlnit cu Ghimpu, Băsescu a avut un răspuns destul de transparent, deşi în formă de glumă: „de ce credeţi că m-am întâlnit doar cu doi?”. De altfel, despre un al treilea lider al Alianţei se cunoştea că are drum la Bucureşti imediat după încheierea sesiunii Parlamentului, deşi nu se cunoaşte dacă a făcut acel drum. În acelaşi context, Băsescu a spus după întrevedere că a vrut să aibă o discuţie şi cu Vlad Filat, în calitate de reprezentant al României în Consiliul European. Liderul de la Bucureşti a ştiut sau a anticipat geloziile liderilor de la Chişinău, care se grăbesc să-şi asume merite personale în relaţiile moldo-române, inclusiv în ceea ce priveşte „aducerea” materialelor de construcţie pentru sinistraţi. Astfel, Băsescu nu a vrut să intre în campania electorală cu impresia că ar avea relaţii speciale doar cu unul sau o parte dintre liderii AIE. În acest caz, el ar fi putut pierde mai mult şi în societatea românească, şi în cea moldovenească, cu gusturi variate şi specifice. Traian Băsescu „s-a ars” o dată în acest sens, în 2005, când a venit special de la Bucureşti la Chişinău ca să-i susţină ambiţiile lui Vladimir Voronin pentru al doilea mandat prezidenţial... [Valeriu Vasilică, Info-Prim Neo]