Campanie  IPN 
Retrospectiva unei crize. La un pas de prăpastie

Anul 2013 a fost marcat, chiar de la început, de o profundă criză politică, care ar fi putut duce ţara în alegeri parlamentare anticipate, iar actuala guvernare la un eşec răsunător în cadrul scrutinului. Politicienii au avut destulă maturitate să înţeleagă care este riscul, au depăşit neînţelegerile pe interior şi au reuşit să obţină, la sfârşit de noiembrie, parafarea Acordului de Asociere cu UE şi recomandarea Comisiei Europene de liberalizare a regimului de vize pentru moldoveni. Ciclul de materiale cu genericul: „Retrospectiva unei crize. La un pas de prăpastie” vine să răspundă la întrebarea cum vor influenţa evenimentele din 2013 opţiunile cetăţenilor în anul viitor, an electoral, şi care sunt învăţămintele ce trebuie trase.
 

Negocieri pentru noul guvern

După căderea Guvernului Filat, la 5 martie, preşedintele Nicolae Timofti i-a convocat pe liderii celor 3 partide care formau Alianţa pentru Integrare Europeană – Vlad Filat (PLDM), Marian Lupu (PDM) şi Mihai Ghimpu (PL) –  să găsească soluţii pentru depăşirea crizei.

Partidul Liberal Democrat anunţă că este gata de dialog, iar pentru a fi depăşită criza politică, negocierile trebuie să aibă loc fără condiţionări. „Poziţia PLDM este că trebuie să identificăm soluţiile şi căile prin care să asigurăm continuarea reformelor democratice, fără abordări ultimative”, a spunea Vlad Filat, după şedinţa Consiliului formaţiunii. Cu toate acestea, Partidul Liberal Democrat  insistă pe candidatura lui Vlad Filat la funcţia de premier.

Marian Lupu anunţa că este gata să-şi prezinte demisia din funcţia de preşedinte al Parlamentului dacă e crucial pentru noul model de resetare a guvernului. „Eu nu mă ţin de funcţii, sunt gata să plec pe planul doi – simplu deputat, asta dacă ajută. Sunt gata să merg la un asemenea pas, dar să asigurăm un guvern eficient, care să rezolve această multitudine de probleme economice, sociale şi să asigure o adevărată reformă europeană”, spunea democratul.

Mihai Ghimpu anunţa că PL nu va susţine candidatura lui Vlad Filat la funcţia de premier. „Votul de neîncredere a fost dat nu Guvernului, dar premierului pentru abuz de putere, trafic de influenţă, pentru corupţie, pentru contrabandă”. Politicianul susţinea atunci că Vlad Filat nu poate insista la funcţia de premier pentru că, odată ce a denunţat acordul alianţei, a renunţat la funcţie.

Negocierile privind crearea unei noi majorităţi parlamentare au început la exact o lună după denunţarea acordului AIE, 13 martie. Foştii colegi de alianţă trebuiau să se înţeleagă asupra unei candidaturi la funcţia de premier.

Preşedintele propune candidatul

Preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, a înaintat candidatura lui Vlad Filat la funcţia de prim-ministru la 10 aprilie 2013. Şeful statului a declarat, în cadrul unui briefing de presă, că, după mai multe negocieri purtate cu liderii AIE, la fucţia de premier a fost înaintată o singură candidatură. Şi grupul deputaţilor care au participat la negocieri a recunoscut dreptul PLDM de a numi persoana la funcţia de premier.

Pe 11 aprilie, un grup de deputaţii liberali depune o sesizare la Curtea Constituţională, solicitând verificarea constituţionalităţii decretului prezidenţial de desemnare a candidaturii lui Vlad Filat la funcţia de premier.

Scindare în PL

Un consiliul ad-hoc de reformare a Partidului Libera solicită, la 12 aprilie, revenirea formaţiunii la masa de negocieri şi convocarea Congresului extraordinar al partidului pentru promovarea lui Dorin Chirtoacă în fruntea acestuia. A doua zi, Consiliul Republican al Partidului Liberal a votat excluderea din partid a 5 deputaţi, printre care prim-vicepreşedintele PL, Ion Hadârcă, şi secretarul general, Oleg Bodrug. Fără carnet au rămas şi deputaţii Ana Guţu, Anatol Arhire şi Vadim Vacarciuc. Liberalul Mihai Ghimpu susţinea atunci că „trădătorii” nu urmăresc reformarea formaţiunii, ci votarea candidaturii lui Vlad Filat în funcţia de prim-ministru.

Liberalii reformatori, conduşi de Ion Hadârcă, anunţă că îl vor vota pe Vlad Filat la funcţia de premier.

În timp ce politicienii căutau soluţii pentru învestirea noului guvern, la 18 aprilie, Corneliu Gurin a fost ales procuror general al Republicii Moldova, cu votul a 51 de deputaţi. Acesta a fost propus în funcţie, în aceeaşi zi, de către preşedintele Parlamentului, Marian Lupu. Nu au susţinut candidatura lui Gurin deputaţii din PCRM, cei din PL şi grupul Dodon. În luarea sa de cuvânt, Corneliu Gurin a spus că este o persoană care nu va admite influenţe politice în cadrul Procuraturii.

Hotărârea Curţii Constituţionale

Curtea Constituţională se pronunţă la 22 aprilie pe marginea sesizării depusă de liberali şi declară că decretul preşedintelui Nicolae Timofti, privind desemnarea candidaturii lui Vlad Filat la funcţia de premier, este neconstituţional deoarece Guvernul a fost demis prin moţiune de cenzură, pentru suspiciune de acte de corupţie, şi se află în imposibilitatea de a-şi exercita mandatul. A doua zi, preşedintele îl desemnează pe Iurie Leancă în funcţia de premier interimar.

Peste 2 zile, la 25 aprilie, preşedintele Parlamentului, democratul Marian Lupu, a fost revocat din funcţie cu 76 de voturi. Revocarea lui Marian Lupu a fost propusă de fracţiunea PCRM. În cabinele de vot nu au intrat doar deputaţii democraţi şi liberalii conduşi de Mihai Ghimpu.

Viorel Cibotaru: 3 dimensiuni ale crizei

Analistul politic Viorel Cibotaru a comentat pentru IPN evenimentele care au menţinut criza politică. În opinia sa, pentru a înţelege ce s-a întâmplat, trebuie să vedem lucrurile în câteva dimensiuni. Prima este politică – situaţia în care se afla fiecare partid după demiterea Guvernului. Partidul Democrat a acţionat din frica de a nu fi înlăturat de la putere, fiind ghidat de instinctul de supravieţuire într-un joc din care putea fi eliminat ireversibil. La comunişti era mai simplu, ei îşi urmăreau agenda – cu cât era mai rău în cadrul alianţei de guvernământ, cu atât mai bine pentru ei. Partidul Liberal în toată acestă situaţie era într-o poziţie dificilă, fiind pus să aleagă între cei doi parteneri – PLDM şi PDM. Liberalii încercau să-şi apere propriile interese politice şi mai des făceau coaliţie PL şi PDM contra PLDM.

A doua dimensiune a fost cea individual-personală – ciocnirea de caractere pentru ratingul politic, pentru a deveni lider naţional. Decizia de a-l da jos din funcţia de prim-vicepreşedinte al Parlamentului pe Vlad Plahotniuc nu era ghidată de interese politice şi nici de competiţia dintre PDM şi PLDM, ci de relaţiile personale şi anumite sfere de influenţă.

A treia dimensiune este factorul geopolitic, care a avut o influenţă destul de mare. Succesul şi ponderea actorilor, atât în cadrul alianţei, cât şi la nivel naţional, au fost susţinute inclusiv de relaţiile cu UE. Aceste relaţii au determinat termenele de luare a anumitor decizii, acestea s-au răsfrânt şi asupra poziţiilor unor actori din politică.

Filat – Plahotniuc

PLDM îşi dorea îndepărtarea de la putere a controversatului om de afaceri Vlad Plahotniuc. Faptul că Plahotniuc era la guvernare îl deranja pe Vlad Filat şi acest conflict a constituit o forţă motrice a crizei. În opinia publică, Vlad Plahotniuc avea o imagine negativă, indiferent dacă era sau nu responsabil de atacurile raider asupra instituţiilor bancare, indiferent dacă era adevărat sau nu că avea legături cu lumea interlopă. Această imagine era alimentată de multiple declaraţii. Vlad Filat, ca premier şi ca lider de partid, dar şi ca persoana care dorea să demonstreze că vrea să lupte cu corupţia, a decis să facă un prim pas prin îndepărtarea lui Plahotniuc dintr-o funcţie înaltă.

Viorel Cibotaru consideră că la desfăşurarea crizei a contribuit şi decizia Curţii Constituţionale din 22 aprilie, după care Vlad Filat nu mai putea candida la funcţia de premier. Au fost făcute cedări neaşteptate de către PLDM la negocierea Guvernului Filat 3. În pofida tuturor ciocnirilor, în aprilie politicienii bat palma pentru a evita alegerile anticipate. Însă vine decizia Curţii care distruge tot jocul. Niciun partid nu a avut dividente politice după această hotărâre.

Partidele vor câştiga dacă nu vor lupta între ele

Lucrurile în politică se repară, spune analistul. Fiecare partid a ieşit şifonat din această criză. Filat, Plahotniuc şi Ghimpu au pierdut practic în egală măsură şi trebuie să-şi recupereze imaginea. Când a fost eliminat factorul interpersonal, au avansat lucrurile. A început o nouă cooperare între partide. Calitatea guvernării a avut de câştigat şi atitudinea oamenilor  s-a îmbunătăţit.

Rezultatul alegerilor din anul viitor poate fi influenţat decisiv dacă această cooperare se va consolida, se va eficientiza şi va fi suficient de „moale” în cadrul campaniei electorale, iar rivalitatea va fi una onestă. Politicienii nu trebuie să se mănânce între ei şi să se murdărească reciproc, deoarece s-a văzut că nu are de câştigat niciunul dacă se luptă între ei.

Din această criză politicienii pot trage învăţământul că pot merge în alegeri împreună, deoarece aparte nu vor reuşi prea multe. Viorel Cibotaru spune că în 4 ani am asistat la naşterea prematură a copilului Alianţa pentru Integrare Europeană – la 7 aprilie 2009. Acest copil repede s-a maturizat, iar acum avem un bătrânel care se numeşte Coaliţia Pro Europeană. Acest bătrânel trebuie să facă eforturi să se menţină în formă, la fel ca Partidul Comuniştilor. Indiferent ce ar face sau nu ar face comuniştii, ei au electoratul lor. Coaliţia a avut un electorat, l-a pierdut, acum trebuie să-i recâştige încrederea. Cetăţenii la fel au de învăţat din această criză, trebuie să înţeleagă că politicienii se schimbă în timp. Cetăţenii nu pot să-i măsoare pe politicieni cu măsura din 2009. Ei au devenit mai fariseici, mai sofisticaţi şi mai deştepţi.

Mariana Galben