Mai mulţi scriitori din Moldova, contactaţi de IPN, consideră exagerată iniţiativa autorităţilor de a instala camere de supraveghere pentru monitorizarea examenelor de bacalaureat. Ei spun că, până să aplice această practică, Ministerul Educaţiei ar fi trebuit să studieze atent experienţa altor state. Totodată, scriitorii recunosc că fenomenul copiatului este un lucru grav şi trebuie curmat. Iar unii dintre ei spun că cei care nu au intenţia să copieze, nu ar trebui să fie deranjaţi de camere.
Vladimir Beşleagă crede că un experiment de acest gen ar putea avea loc şi la noi, dar nu forţat. Trebuie consultată opinia pedagogilor şi a elevilor. „Când am dat noi examenele, erau perioade foarte grele, nu se punea problema copiatului, condiţiile erau severe. Era imposibil să copiezi, să şterpeleşti ceva, nu existau tehnologiile de acum”, îşi aduce aminte scriitorul octogenar.
Andrei Strâmbeanu crede că utilizarea camerelor video la examenele de bacalaureat este inoportună, deoarece din start toţi copiii sunt consideraţi vinovaţi, prost pregătiţi, cu intenţie să copieze. „Dacă un copil îl întreabă ceva pe un coleg, nu e pentru că nu ştie, ci fiindcă a uitat ceva din cauza emoţiilor. Un copil mai sensibil, dacă este pus într-o sală unde sunt camere de filmat şi persoane pe post de gardieni, se blochează. Albert Einstein a devenit un geniu fără să aibă note perfecte la matematică de exemplu”, a spus scriitorul.
Copiatului printre elevii şi liceenii din Moldova este la ordinea zilei, iar părinţii şi profesorii sunt vinovaţi că acest fenomen persistă, crede scriitorul Nicolae Dabija. „Copiii nu trebuie să aibă frica camerelor de vederi pentru că această practică există de mulţi ani în alte state. Frică au cei care nu cunosc nimic”, a menţionat Nicolae Dabija. Scriitorul a mai spus că şi în perioada în care a fost student se copia la examene. „La examenul de intrare la universitate am avut în stânga şi dreapta mea doi tineri care copiau, dar niciunul nu a trecut testul. M-a mirat curajul lor de a scoate foiţele”, a spus Nicolae Dabija.
Întrebat de unde crede că vine copiatul, scriitorul a spus că fenomenul a luat amploare în perioada sovietică, când la universităţi era nevoie să scrie ruseşte. Pentru că mulţi nu cunoşteau sensul multor cuvinte, pur şi simplu le copiau de pe foiţe pregătite pentru examen. „Nu cred că cineva şi-ar dori să fie tratat de un medic care a copiat la examene”, a remarcat scriitorul. Nicolae Dabija îi sfătuieşte pe elevi şi studenţi să memoreze cât mai multe texte pentru că acest exerciţiu antrenează memoria.
