 |
|
| Anatol Țăranu | |
Contextul internațional și criza politică din România
România a devenit recent un subiect frecvent abordat de presa internațională, iar comentariile nu sunt deloc favorabile. Principalul motiv al acestei atenții sporite este așa-numita "controversă TikTok", despre care se presupune că ar fi fost exploatată de serviciile de informații rusești, pentru a influența alegerile prezidențiale recente din România și pentru a sprijini un candidat preferat. Instituțiile competente din România au prezentat probe menite să susțină aceste acuzații.
Curtea Constituțională a României a anulat scrutinul electoral, reprogramând alegerile pentru luna mai. Această decizie excepțională a generat o undă de șoc în societate și a provocat o profundă preocupare în rândul partenerilor europeni și NATO. Comisia Europeană a inițiat o investigație, conform Legii Serviciilor Digitale, pentru a evalua posibilele încălcări ale legislației electorale.
Interesul partenerilor occidentali pentru stabilitatea României are o puternică motivație strategică. O interferență externă în alegerile unui stat membru UE și NATO este o problemă de securitate majoră, cu atât mai mult cu cât România joacă un rol-cheie în regiunea Mării Negre. Planurile de amplasare a peste 10 000 de militari la Constanța, existența scutului anti-rachetă de la Deveselu și posibila detașare a unor trupe NATO suplimentare fac ca situația României să capete o importanță deosebită în contextul geopolitic actual.
Cauzele interne ale crizei
Criza din România, totuși, nu are doar cauze geopolitice, ci reflectă și probleme interne profunde. Nemulțumirea acumulată în societate, generată de deficiențele de guvernare, a favorizat proliferarea dezinformării și a propagandei. Această tendință nu este singulară pentru România, ci se regăsește și în alte țări europene, unde deziluzia față de partidele tradiționale a creat un teren fertil pentru ascensiunea formațiunilor populiste și de extremă dreapta, multe dintre ele având simpatii pro-ruse.
În România, scandalurile de corupție și erorile politice au afectat percepția publică asupra progreselor economice și democratice realizate în ultimele decenii. Inflația ridicată, sărăcia, disparitățile regionale, exodul forței de muncă calificate, problemele din sistemul medical și corupția au amplificat sentimentul de frustrare în rândul populației. Chiar dacă anumiți indicatori economici sunt în creștere și un număr mai mare de români aleg să revină în țară, imaginea guvernărilor tradiționale rămâne defavorabilă, similară celei din alte state europene.
Potrivit unui fost ambasador american în România, care a monitorizat atent evoluția politicii românești, sistemul politic actual pare a fi "dezorganizat, mediocru și, în esență, tribal". Această caracterizare reflectă o realitate care pune sub semnul întrebării capacitatea clasei politice actuale de a gestiona provocările curente și de a oferi soluții pentru viitor.
Ascensiunea extremismului și populismului
În situația creată, partidele consacrate trebuie să le ofere soluții românilor de rând pentru problemele cronice cu care se confruntă. Este nevoie de o reînnoire serioasă la nivelul liderilor politici care dispun de dexteritate politică, precum și se bucură de încrederea reală a românilor, pentru a conduce țara în aceste vremuri complicate și pline de provocări nemaiîntâlnite în trecut. Dar dacă aceste schimbări nu se vor produce rapid, asaltul partidelor extremiste va continua, cu riscul destabilizării critice a României, provocând incertitudine pentru viitorul țării.
Cel mai important pentru stabilitatea României este detectarea precisă a motivelor care au adus la susținerea masivă a unui număr impunător de români pentru partidele de extremă dreaptă și populiști pro-ruși. În România, extrema dreaptă exploatează mândria și demnitatea națională printr-o serie de strategii populiste, menite să creeze un sentiment de unitate națională în jurul unor teme despre pretinsa amenințare provocată de influențe externe (UE, globalizare, etc). Se reinterpretează istoria în sensul unui naționalism agresiv, ajungând până la reabilitarea legionarismului. Se insistă pe ideea că valorile românești sunt în pericol, din cauza modernizării și secularizării, iar Biserica Ortodoxă este folosită adesea ca instrument de mobilizare naționalistă.
Extrema dreaptă valorifică, cu multă eficiență politică și electorală, problemele economice și sociale reale din societatea românească. Sentimentul de frustrare cauzat de sărăcie, emigrație și corupție este alimentat și exacerbat prin discursuri extremiste. Se promite „redobândirea demnității naționale” prin măsuri radicale, de tip protecționist sau anti-european.
Un loc aparte, dacă nu central, în discursul extremist îl ocupă recurgerea excesivă la simboluri precum tricolorul, eroii naționali, Dacia antică, chestiunea Basarabiei, în moduri care distorsionează realitatea istorică. Manifestările de tip marșuri, comemorări și parade sunt utilizate pentru a crea un sentiment de apartenență și excludere a „celorlalți”.
Toate aceste strategii sunt eficiente în special în perioade de criză, când populația este mai vulnerabilă la mesaje simpliste și emoționale. Mândria națională este un sentiment legitim, dar este deturnată de extrema dreaptă prin mesaje extremiste, care justifică politici antiliberale și excluderea anumitor grupuri din societate.
Problema Basarabiei și demontarea discursului extremist
Demontarea mesajului extremist din societatea românească poate fi realizată cu succes prin aducerea în atenția publicului larg a problemei Basarabiei, prin prisma adevărului istoric și a pragmatismului politic. În această problemă, extrema dreaptă promovează un naționalism radical, cu o viziune izolaționistă și xenofobă, vehiculând adesea discursuri anti-europene sau pro-ruse, ceea ce este contradictoriu în contextul istoriei Basarabiei.
Provincia Basarabia a fost smulsă de două ori din România de către URSS, iar Rusia continuă, în prezent, să influențeze regiunea, prin conflictul transnistrean înghețat și propaganda anti-occidentală. Deși extrema dreaptă susține că apără interesele naționale, mesajele sale antieuropene, anti-NATO, anti-occidentale sunt în linie cu propaganda Kremlinului. Aceasta este o contradicție flagrantă, ce poate fi exploatată pentru a demonta credibilitatea mesajului extremist.
Problema Basarabiei este strâns legată de dictaturi și regimuri totalitare (URSS, Rusia lui Putin). Apărarea valorilor democratice și europene în această problemă contrastează puternic cu tendințele autoritare ale extremei drepte din România, care flirtează cu modele antiliberale. Astfel, problema Basarabiei poate fi folosită pentru a expune contradicțiile și pericolele extremei drepte, promovând în schimb un patriotism modern, pro-european și democratic.
Tratatul moldo-român de frățietate: o soluție pentru demnitatea națională
Un puternic argument al promovării sentimentului demnității naționale românești poate deveni inițiativa politică de a încheia un tratat moldo-român de frățietate, care, cu siguranță, ar reprezenta un moment de referință în relațiile dintre Republica Moldova și România, având o semnificație profundă atât din punct de vedere politic, cât și identitar. Acest tratat, prin angajamentele asumate de ambele părți, ar deveni un puternic argument al demnității naționale, subliniind legăturile istorice, culturale și lingvistice dintre cele două state românești.
Un asemenea tratat, în condițiile actuale, ar reprezenta un act de reafirmare a identității naționale a Republicii Moldova, consolidând legăturile cu România și susținând aspirațiile sale europene. Prin acest document s-ar demonstra că demnitatea națională nu înseamnă doar suveranitate, ci și recunoașterea valorilor istorice și culturale comune. În acest context, tratatul de frățietate ar deveni o expresie a solidarității și unității naționale, un proiect de reîntregire națională românească, maximal posibilă la această etapă istorică.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.
