Analiză IPN În curtea Alianţei pentru Integrare Europeană (sau ce a mai rămas din ea) a explodat încă o „bombă” politică. Deşi face parte din acelaşi şir de „bombe” de calibru mare, cum ar fi cazul de la vânătoarea din „Pădurea Domnească” şi interceptarea convorbirilor telefonice ale celor mai înalţi demnitari de stat, aceasta de la urmă este una mai specială, mai subtilă, după formele de manifestare şi efecte. Un fel de „bombă cu neutroni”, despre care se ştie că lasă intacte structurile construite de mâna omului şi alte bunuri materiale, eventual pentru a fi utilizate ulterior, secerând doar vieţile şi sufletele oamenilor nimeriţi în raza de acţiune a acesteia.

Reacţii - bombă

Este vorba de scandalul declanşat la sfârşitul săptămânii trecute când s-a constatat că maşina de serviciu cu care circulă liderul Partidului Liberal (PL), de guvernământ, Mihai Ghimpu, are numere de înmatriculare false, respectiv, ilegale. De fapt, acest scandal, ca şi cele menţionate anterior, dar şi multe altele, au trecut în categoria „bombelor de distrugere în masă” nu datorită depistării acestor ilegalităţi, ci din cauza reacţiei specifice a înalţilor demnitari şi a structurilor de stat, atunci când sunt puşi în faţa unor situaţii complicate sau provocări.

De bună seamă, nu însuşi omorul unui om, cu atât mai mult din imprudenţă, a avut efectul unei adevărate bombe în societate, ci tentativa de tăinuire a incidentului din „Pădurea Domnească”, în care a fost implicat un foarte mare număr de instituţii şi demnitari de stat cu cele mai diferite funcţii, inclusiv cele mai înalte. Vârful acestui „aisberg” enorm al conspiraţiei colective se asociază cu Partidul Democrat (PDM), chiar personal cu liderul acestuia, preşedintele Parlamentului, Marian Lupu, care , la etapa iniţială, a încercat să schimbe accentele, lansând în circuit noţiunea de „modul deficitar de comunicare” în locul celei de „tăinuire”. O reacţie în conformitate cu legea ar fi preîntâmpinat trecerea acestui caz în categoria „bombelor”.

Vârful „aisbergului”, legat de interceptările telefonice, este asociat cu Partidului Liberal Democrat (PLDM) şi chiar preşedintele acestuia, premierul Vlad Filat, care, a înlocuit recunoaşterea anumitor ingerinţe în activitatea unor structuri de stat cu atacuri împotriva „organizatorilor acestei provocări” care, de altfel, nu pot fi excluşi din cărţi. Şi în primul caz, şi în al doilea, situaţia politică din ţară şi din Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE) ar fi putut fi salvată şi la o etapă ulterioară, prin lansarea de către cei doi înalţi demnitari a unor scuze publice, adresate societăţi, un fel de „mea culpa”, în conformitate cu normele bunului simţ, de acum.

De la cel viclean 

Dar nu a fost să fie şi în acest context nu am avut de unde ne aştepta că liderul PL, Mihai Ghimpu, va reacţiona în conformitate cu legea şi cu bunul simţ. El a reacţionat altfel, împingând „cu propria mână” scandalul în zona „bombelor cu neutroni”. Ghimpu a declarat că „nu este problema dânsului în ceea ce priveşte numerele de înmatriculare ale maşinii cu care circulă”, lăsând să se înţeleagă că maşina a fost oprită „nu întâmplător”, ci în conformitate cu un scenariu care ar fi fost aplicat anterior unui diplomat român, acreditat la Chişinău, de către „duşmanii naţiunii”.

De altfel, nici aceşti „duşmani” nu pot fi scoşi din cărţi, dar aceasta nu-l scuteşte pe Mihai Ghimpu de obligaţia de a respecta legea sau de a recunoaşte sincer, cel puţin, dacă a încălcat-o. Alt comportament este de la „cel viclean” şi prezintă pericol mare pentru societate datorită poziţiei înalte pe care o ocupă el şi alţii ca el în ierarhia politică a ţării. Specialiştii spun că mai multe numere de înmatriculare sunt prevăzute de lege. Pot avea alte numere de înmatriculare, „civile”, automobilele folosite de serviciile operative, dar acestea sunt înscrise în mod obligatoriu în registre speciale. De aceea nu sunt oprite de agenţii de circulaţie. Dar nu este cazul maşinii lui Mihai Ghimpu. Numere „civile” pot avea şi maşinile oficialilor înalţi în cazul deplasării peste hotare, dar nici aceasta nu se referă la cazul Ghimpu. În toate cazurile perechea de plăcuţe cu numere de înmatriculare suplimentare trebuie să fie însoţită de un paşaport tehnic suplimentar al maşinii. Maşina lui Ghimpu nu a avut un astfel de paşaport, iar aceasta înseamnă că a folosit numere false, cu încălcarea legii sub aspect penal.

Îl putem crede pe Mihai Ghimpu că nu poate răspunde pentru numerele false ale maşinii, cu care circulă, doar dacă ne permite să credem că nu poate şi nu este apt să poarte răspundere pentru ţara pe care pretinde că o guvernează şi pentru cetăţenii acestei ţări la care face trimitere de atâtea ori. Plasarea responsabilităţii pe şoferul maşinii de asemenea nu trece, pentru că în sferele în care se află acum Mihai Ghimpu şoferul este persoana mai controlată şi mai confidentă decât soţia, amanta şi colegii de partid luaţi împreună. Confirmare în plus serveşte faptul că şoferul este din satul de baştină al domnului Ghimpu.

Este trasă de păr şi analogia cu ataşatul militar român, oprit de poliţia rutieră de la Chişinău. Şi nu de aceea că ar fi exclusă o asemenea operaţie, ci pentru că diplomatul a procedat în conformitate cu legea şi cu bunul simţ. Statutul de diplomat i-a permis să nu oprească maşina la somarea agenţilor de circulaţie, dar dacă a oprit, a recunoscut că a urcat băut la volan şi nu a utilizat ulterior tertipuri pentru ieşirea din situaţie. În conformitate cu legea şi cu bunul simţ s-a comportat şi ţara sa care l-a rechemat imediat din misiune. De altfel, se spune că acel ataşat militar nu consuma aproape deloc alcool. Dar dacă a păţit-o, s-a comportat bărbăteşte.

În ce scopuri pot fi folosite numere false pentru maşinile oficiale? Cel mai simplu răspuns este: ca să se folosească maşinile şi resursele statului în scopuri personale, iarăşi în mod ilegal, şi acesta ar fii doar unul din răspunsuri. De ce este periculoasă, şi de aceea ilegală, folosirea numerelor false? Doar unul din răspunsuri ar fi: pentru că maşinile respective şi cei care se află în ele pot fugi de la locul eventualelor accidente rutiere, inclusiv rezultate cu moartea oamenilor. După cazul din „Pădurea Domnească” mai crede cineva că aceasta este imposibil?

Pericol pentru sănătate

Comportamentul lui Mihai Ghimpu este extrem de periculos pentru sănătatea morală a societăţii, aidoma bombei cu neutroni, pentru că admite, justifică şi generează mentalitate potrivit căreia poţi umbla cu maşini care au geamuri fumurii şi numere false interzise de lege, te poţi duce la vânătoare ilegală şi poţi participa la tăinuirea omorurilor, poţi încălca legea după cum ţi-i voia şi nu o să-ţi fie nimic, dar pentru aceasta trebuie să te afli la guvernarea statului... Generează mentalitatea şi practica justiţiei şi democraţiei parţiale şi selective. Pericolul devine mai evident, dacă acest comportament este privit în context mai larg, inclusiv lipsirea recentă de carnetul de şofer pentru încălcarea regulilor de circulaţie în România, intoleranţa agresivă şi nejustificată în raport cu unii reprezentanţi ai presei etc.

Bombele politice lansate de Lupu şi Filat prezintă pericol pentru oameni, dar şi pentru structuri construite de oameni, inclusiv AIE, cursul european, ţara... Cea detonată de Ghimpu, cu neutroni, atacă oamenii, mentalitatea şi morala lor, dar păstrează construcţiile: AIE, cursul european, ţara, precum şi funcţia de lider al unui partid de guvernare. Eventual pentru a fi folosite ulterior. Aceasta în contextul rolului de mediator şi judecător pe care tinde să-l joace Mihai Ghimpu în raport cu ceilalţi lideri şi formaţiuni politice de la guvernare. Soluţia lui este să plece din politică toţi cei care s-au compromis şi să rămână Alianţa. „Dar cine sunt judecătorii?” - se întreabă omenirea de foarte mult timp.

După cum este de presupus, Mihai Ghimpu nu acceptă că este vinovat în egală măsură pentru situaţia din AIE şi din ţară. El afirmă cu regularitate că nu deţine funcţii publice în mod formal. Neformal, însă, deţine influenţă maximală. Numerele oficiale ale maşinii de serviciu cu care circulă – RM P 002 denotă foarte clar că este al doilea om în Parlamentul Republicii Moldova, cu toate atributele acestui rol. În special după desfiinţarea funcţiei de prim-vicepreşedinte şi demisia lui Vlad Plahotniuc care a ocupat-o.

Într-o dezbatere televizată cu participarea reprezentanţilor celor trei fracţiuni parlamentare de la guvernare au fost demonstrate, poate involuntar, schemele cu care se operează şi pârghiile de influenţă în promovarea unor interese de partid. De exemplu, pentru a-l proteja pe şeful unui organ fiscal de nivel raional, delegat în funcţie de PL, Mihai Ghimpu l-a telefonat pe liderul fracţiunii parlamentare PLDM, Valeriu Streleţ, la rândul său, acesta l-a telefonat pe şeful fiscului republican Nicolae Vicol ca să-i ceară explicaţii. Faptul că această discuţie telefonică între Streleţ şi Vicol a fost interceptată şi prezentată opiniei publice în calitate de argument al ingerinţelor politice din partea PLDM este din altă arie, însă demonstrează că liderul PL foloseşte atâta influenţă de câtă are nevoie. Încă nu au fost făcute publice eventualele interceptări ale discuţiilor directe dintre Mihai Ghimpu şi miniştrii sau şefii de agenţii delegaţi de PL, dar ne putem imagina lesne că este foarte convingător în mesaje, fără funcţii publice.

„Дабы дурь кажого видна была”

Marian Lupu şi Vlad Filat pe moment nu au succesori pe linie de partid sau aceştia nu sunt cunoscuţi în mod public. Liderul PL îl are de mai mulţi ani şi este cunoscut – vicepreşedintele partidului şi primarul capitalei Dorin Chirtoacă. S-ar putea să fie greşite, dar, conform unor percepţii destul de largi, acesta are mai multe în comun cu morala şi bunul simţ, este de presupus şi cu legea, decât şeful său de partid. Presa a remarcat, de exemplu, lipsa anunţată de la serviciu în ziua sa de naştere, pentru a elibera funcţionarii de obligaţiunea tradiţională să stea la rând „ca la mauzoleu” încărcaţi cu cadouri.

Primăria a fost prima şi unica instituţie care a anunţat oficial, la scurt timp după ce s-a aflat despre tragedia din „Pădurea Domnească”, că la acea vânătoare a participat şi un consilier municipal. Încă nimeni dintre oficiali nu vorbiseră la acel moment despre responsabilitatea tuturor participanţilor la vânătoare, nu doar a procurorului general. Doar lui Chirtoacă i s-a părut nesănătos faptul că participanţii la vânătoare au rămas să chefuiască împreună după ce a fost împuşcat omul şi a ţinut să spună în public despre aceasta. Între timp, vremea lui Chirtoacă trece, iar imaginea politică i se compromite prin transfer de alte imagini.

Au dreptate experţii şi analiştii potrivit cărora aceste conflicte şi „bombe” politice au şi părţi benefice pentru procesul de curăţare a clasei politice şi însănătoşire morală a societăţii moldoveneşti. Încă la sfârşitul secolului 17, ţarul rus Petru I îi impunea cu forţa pe boierii timpul să-şi radă bărbile. „Ca sminteala fiecăruia să se vadă clar” („Дабы дурь кажого видна была”), spunea el. Ne luminăm şi noi, societatea, acum cu aceste „raderi de bărbi” moderne. Doar că ne rămâne tot mai puţină siguranţă dacă actualii lideri politici sunt apţi să semneze un nou acord de guvernare şi acordul să fie funcţional, şi funcţionalitatea lui să asigure funcţionalitatea structurilor statului, justiţiei, echităţii şi moralităţii în Moldova. Referitor la unii, chiar puţină de tot.

Valeriu Vasilică, IPN