_.png)
Casele teritoriale de asigurări sociale stabilesc cuantumul ajutorului de șomaj în baza datelor transmise în regim online de către subdiviziunea teritorială pentru ocuparea forței de muncă, conform noilor reguli, care au intrat în vigoare din 10 februarie. Începând cu luna martie, beneficiarii de ajutor de șomaj își pot deja ridica banii, transmite IPN.
Potrivit Casei Naționale de Asigurări Sociale, cuantumul ajutorului de șomaj se calculează reieșind din venitul asigurat al șomerului, realizat la toate unitățile în ultimele 12 luni din ultimele 24 de luni calendaristice premergătoare datei înregistrării cu statut de șomer, venit din care au fost achitate contribuții de asigurări sociale. Venitul asigurat se confirmă în baza informației din contul personal de asigurări sociale al șomerului. Astfel, pentru calcularea cuantumului ajutorului de șomaj nu este necesară prezentarea unor acte de către șomer.
Cuantumul ajutorului de șomaj se stabilește în funcție de circumstanțele în care șomerul a încetat activitatea de muncă. De exemplu, în cazul încetării activității de muncă ca urmare a lichidării sau încetării activității angajatorului, reducerii numărului sau a statelor de personal, fie în cazul decesului sau declarării decedat sau dispărut fără veste, prin hotărârea instanței de judecată, a angajatorului persoană fizică, se calculează 50% din venitul mediu lunar asigurat al șomerului realizat în ultimele 12 luni din ultimele 24 de luni calendaristice premergătoare datei înregistrării cu statut de șomer. În cazul încetării activității de muncă în alte circumstanțe decât cele indicate, se calculează 40% din venitul mediu lunar asigurat al persoanei realizat în ultimele 12 luni din ultimele 24 de luni calendaristice premergătoare datei înregistrării cu statut de șomer.
Cuantumul lunar al ajutorului de șomaj nu poate depăși cuantumul salariului mediu lunar pe economie pentru anul precedent.
Ajutorul de șomaj se plătește pe o perioadă de la 5 la 9 luni, în funcție de stagiul de cotizare realizat de către șomer. Este vorba despre cinci luni calendaristice în cazul unui stagiu de cotizare cuprins între cel puțin 12 luni și 10 ani; șapte luni calendaristice – în cazul unui stagiu de cotizare cuprins între 10 și 15 ani și nouă luni calendaristice – în cazul unui stagiu de cotizare de peste 15 ani.
