Cum sunt respectate drepturile copiilor în Republic Moldova? Cum a evoluat situația la acest capitol și ce aspecte mai rămân problematice? Când și cum trebuie să se redeschidă grădinițele, dar și ce măsuri se impun în acest sens pentru a proteja copiii? Ce înseamnă o justiție prietenoasă copiilor și cum poate fi prevenită delicvența juvenilă? Răspuns la aceste și alte întrebări – în interviul Elenei Nistor cu avocatul poporului pentru drepturile copilului, Maia Bănărescu, realizat în format video de Ziua Internațională a Copilului.

– IPN: Doamna Bănărescu, bine ați venit la IPN!

– Maia Bănărescu: Mă bucur că sunteți sănătoși și putem realiza acest interviu chiar de Ziua Internațională a Copilului. Și pe această cale, evident, primul mesaj aș vrea să-l adresez copiilor, să-i felicit cu ocazia Zilei de 1 iunie. Le doresc să fie fericiți, să aibă parte de grija celor dragi, părinți sau alte persoane care le sunt alături. Să aibă o vacanță frumoasă, creativă și fără primejdii.

– IPN: Ziua de 1 iunie este în primul rând despre drepturile copilului. Și cel mai important drept este dreptul la viață. Anul acesta 1 iunie a fost umbrit de cazul produs recent la Hâncești – băiețelul de șase ani, care și-a pierdut viața. Aici vreau să vă întreb cum protejăm copiii și drepturile lor? Știm care este situația multor părinți din țară, care sunt nevoiți să-și lase copiii în grija fraților mai mari, dar și aceștia sunt copii. Și nu o dată s-au întâmplat accidente casnice, uneori cu deces, pe care adulții poate le preveneau dacă erau în preajmă. Sau, cel puțin, acționau mai repede pentru a salva viața copilului. Ce e de făcut ca să evităm cazurile nefericite?

– Maia Bănărescu: Într-adevăr avem cazuri nefericite. Sunt destule cazuri în care copii sunt victime ale unor tragedii, care au loc uneori din neatenția părinților. Dar cazul la care v-ați referit, este vorba despre o familie în care copilul a avut parte de atenție, dar iată tragedia s-a produs. Și facem concluzii că tragediile nu aleg statutul familiei – că este familie asigurată sau că este familie săracă. Tragediile ne arată că trebuie să fim mai precauți și că este foarte important să lucrăm la prevenire. Cum prevenim? Numai prin instruirea părinților, instruirea și educarea copiilor – unde sunt pericolele, să nu vorbești cu un străin, să nu pui mâna pe priză – de mic copil, de la primii ani de viață trebuie să deprindem copii să evite pericolele. Și părinții trebuie să fie și ei pregătiți să întreprindă măsuri care nu ar pune copilul în pericol.

Este regretabil ca în secolul XXI să vorbim despre aceste veceuri în curte, dar, mă rog, ăsta este modul de viață al multora dintre noi. La fel, este modul de viață și o tradiție a moldovenilor, și probabil nu doar a moldovenilor, să lăsăm copiii mai mici pe seama fraților mai mari. Așa am crescut și noi, am crescut și eu copiii, de la o vârstă, rămâneau acasă. Este important ca adulții să se străduiască să elimine orice pericol care poate fi pentru copil. Cu toate că este și cazul în care, alături de tată, un copil i-a tăiat degetele altuia. Deci, este vorba despre precauție, dar și de instruirea copiilor. Și dacă s-a întâmplat un caz tragic, contează cât mai rapid, indiferent de circumstanțele în care s-a produs, cazul să fie comunicat imediat poliției, medicilor pentru a interveni. Orice intervenție rapidă poate salva viața. Și este foarte important ca și poliția să aibă niște standarde, o concepție ce înseamnă un copil dispărut și cum îl căutăm, care sunt acele piste. Trebuie să existe un concept bine stabilit la nivel de stat.

– IPN: Vreau să vă întreb aici și despre rolul autorităților în asigurarea drepturilor copilului, chiar și accesul la grădinițe, de exemplu. Înțelegem situația pandemică, au fost închise instituțiile educaționale. Dar a pornit acest val pe rețelele de socializare, părinții cer redeschiderea grădinițelor. Pe de o parte, am văzut în mediul online acea petiție prin care părinții cer redeschiderea grădinițelor. Pe de altă parte, înțelegem riscurile care persistă, ne temem să transformăm grădinițele în focare. Care ar fi compromisul în cazul acesta?

– Maia Bănărescu: Este o situație asupra căreia este greu de decis. Și sunt de acord cu ministrul educației, Igor Șarov, când zice că este foarte ușor și foarte simplu să iei o decizie pe hârtie pentru a redeschide grădinițele. Dar este foarte complicat să asiguri acele cerințe care trebuie respectate – distanța la doi metri, de exemplu. Și aceasta ar presupune ca patul să fie aparte, masa aparte etc. Ar presupune ca în fiecare colț să fie dozatoare cu dezinfectant, lămpi, termometre și nu de astea cu mercur. Sunt și multe altele pe care trebuie să le asigure autoritatea publică locală. Și admitem că ar fi posibil de asigurat aceste condiții, dar însăși ființa copilului este deosebită – ei sunt pupăcioși, ei se îmbrățișează, se joacă cu jucăriile etc. Și trebuie să fim foarte atenți în procesul de relansare a activității grădinițelor, cu un număr minim de copii. Trebuie să ne asigurăm că și acei educatori și ajutori de educatori să poată supraveghea copiii, dar noi avem grădinițe în care nu sunt ajutori de educatori și nici educatori suficienți sau nu avem cadre medicale.

Vorbim și despre oferirea posibilității părinților să stea acasă cu copiii. Cu regret în Republica Moldova în cadrul legislativ nu este indicată o vârstă până la care părintele sau reprezentantul legal trebuie să fie alături de copil, să îl supravegheze. Pentru că nu toate categoriile de angajații au avut posibilitatea să stea acasă. Avem foarte multe categorii de angajați care și-au continuat activitatea și pe timpul pandemiei. Am încercat să discutăm cu Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale care să ne explice care este modalitatea ca acești copii să fie supravegheați, iar părinții să-și păstreze legal locul de muncă.  Evident că Codul Muncii prevede foarte multe situații legale, cum ar fi munca la distanță, introdusă recent, sau programul flexibil. La fel, este vorba despre concediu anual sau concediu neplătit. Deci sunt foarte multe posibilități, dar apare și situația în care trebuie să ne pună în gardă așa zisul angajat incomod, pentru că fiecare angajator are nevoie de un angajat care să fie foarte rapid. De aceea statul aici ar trebui să ia o decizie prin care ar facilita șederea acasă a părinților. Și chiar dacă ar fi un concediu neplătit totuși angajatorul ar trebui să fie atent ca să păstreze acest loc de muncă, că de altfel ne pomenim cu părinții care nu au un venit.

Am discutat cu Ministerul și referitor la acel concediu de carantină. Concediu de carantină în general pentru prima dată este aplicat în Republica Moldova pentru că nu au fost situații de genul acesta. Dar concediul de carantină se acordă persoanei care este în carantină, dar nu și pentru a putea îngriji o altă persoană.  

Deci, ar trebui aplicate un set întreg de măsuri, pe lângă cea de a deschide grădinițele. Însă, dacă deschidem grădinițele, trebuie să o facem cu mare precauție, deoarece punem în situație de risc și copiii, riscăm să se îmbolnăvească unul de la altul și apoi copiii să fie transmițători mai departe în familii. Nu am o opinie fermă pentru că balansez între drepturile copilului, dar și interesul copilului este superior. Aici statul ar trebui să vină cu politici foarte clare ca să fie bine pentru ambele părți, dar decizia trebuie să fie luată în interesul superior al copilului

– IPN: Doamna Bănărescu, aș vrea să revenim la respectarea drepturilor copilului. Anul acesta în luna aprilie, s-au împlinit patru ani de la preluarea acestui mandat al Dumneavoastră. Știm care au fost opiniile dumneavoastră destul de critice, când ați preluat acest mandat, inclusiv cu referire la respectarea drepturile copiilor. Vreau să vă întreb dacă vedeți îmbunătățiri?

– Maia Bănărescu: Am să vorbesc despre opinia copiilor, deoarece foarte des mă aflu în contact cu copiii – merg la ei în instituțiile de educație, discut cu ei, avem întâlniri zonale, ne întâlnim și la forumul național pe care îl organizez în fiecare an și la care participă câte două sute de copii din toată țara. Și discutăm evident despre drepturile și respectarea drepturilor copilului. Eu de la început de mandat am zis că voi fi acea portavoce a copiilor, prietenullor, chiar dacă în cazul unui copil este foarte complicat să aibă încredere în tine. Vreau să vă zic că la noi în țară copilul nu este deprins, nu este educat să vorbească singur despre problemele sale, să comunice. Sunt foarte puține adresări către mine direct și prin intermediul liniei fierbinți. Și promovăm acest telefon, adresele electronice, la care copii să apeleze. Le spun măcar să sune să spună „bună ziua”, chiar dacă nu aveți probleme, dar ca să știu că voi cunoașteți despre acest telefon și să știu că o să apelați oricând veți avea nevoie voi sau fie că este vorba despre un prieten care este într-o situație dificilă.

Când vorbesc cu copiii, prima întrebare pe care le-o adresez este, dacă își cunosc drepturile lor. Toți spun că da. Evident că în instituțiile de educație se învață, dar este o instruire necalitativă total în domeniul drepturilor copiilor. În primul rând, nu este o disciplină obligatorie, ci mai mult o disciplină facultativă. Sunt lecții la temă în unele discipline noi lansate, dar calitatea predării este foarte joasă. Copilul poate să enumere drepturile, dar nu poate să le analizeze. Este foarte grav când îl întrebi pe un copil ce înseamnă drepturi și el nu poate să îți explice. Ei cred că aceste drepturi ți le acordă cineva, 90% spun că ți le dă statul și aceasta este grav. Copilul trebuie să știe că acestea sunt drepturile lui naturale – cu ele te naști și ele sunt inerente. Nimeni nu ți le poate lua, iar dacă ți le ia, aceasta este deja o încălcare.

Copiilor, pentru ca să devină cetățeni activi, liberi, să își expună problemele, aceste lucruri trebuie explicate din școală. Am fost chiar în unele situații când am fost întrebată, chiar și de pedagogi, și des mi se face această replică că „dumneavoastră le vorbiți doar despre drepturi nu și despre obligații”. Și le zic că este o greșeală completă – în primul rând, copilul are drepturi și nu are obligații, ci responsabilități. Obligațiile sunt ale statului, ale adulților pentru a asigura copilului condiții de creștere.

Și dacă mă întrebați dacă au evoluat drepturile copilului timp de patru ani de când am acest mandat, vreau să vă spun că au evoluat, dar sunt drepturi prevăzute în legislație, sunt drepturi garantate de Constituție. Legislația este conform standardelor internaționale, dar la implementare cum și am zis permanent – sunt probleme  Am să vă dau doar un exemplu care este atitudinea față de copii și de ce noi nu progresăm. Autoritățile mereu fac trimitere la lipsa de finanțe pentru dezvoltarea sistemului și aceasta este totalmente greșit. Iată cazul evident al copilului cu o boală rară, căruia nicidecum, din cauza situației epidemiologice, nu-i poate fi adus acel medicament vital. O problemă sunt bolile rare cu toate că sistemul de sănătate acoperă total orice boala a copilului, care este asigurat medical gratuit. Copiii care suferă de boli rare nu întotdeauna beneficiază din partea statului de suma totală pentru tratament și unii părinți le cumpără din cont propriu, așa cum este cazul la care m-am referit și în mod oficial. Mamei, trei ani la rând, i-au fost acoperite cheltuielile, iar în anul 2019 – doar 50%. Este oare o încălcarea drepturilor copilului sau nu este?

– IPN: Tot aici vreau să vă întreb despre copii cu dizabilități, de exemplu copii cu autism. Recent, colegii mei au documentat un subiect în care se menționează că la un an de la aprobarea de către Guvern a Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a Centrului specializat de intervenție pentru tulburări din spectrul autist, a fost deschis un singur centru de intervenție. Părinții sunt nevoiți să meargă la tot felul de servicii pentru reabilitare din surse proprii și aceste servicii nu costă ieftin.

– Maia Bănărescu: În 2016 a fost elaborat primul studiu tematic, un raport pe care l-am efectuat, împreună cu colegii de la Direcția pentru protecția copilului, și anume cu referire la respectarea drepturilor copilului cu tulburări din spectrul autist. Am fost destul de mirată că pe acest segment erau restanțe foarte-foarte mari. Ce s-a făcut aici și ce este de apreciat e că s-a introdus screeningul pentru identificarea precoce a tulburărilor din spectrul autist la copii. În continuare, cum spuneți dumneavoastră, s-a adoptat cadrul legal, standardele minime. Acum se lucrează la acumularea statisticilor și a datelor cu privire la numărul de copii. Dar, am elaborat legislație și mai departe nu facem nimic? De ce nu facem? Iar se face trimitere la lipsa de bani.

Dar vreau să vă zic că nu este vorba doar despre lipsa de bani. În opinia mea, este vorba despre o inerție din partea autorităților responsabile, pentru că nu totul se rezumă la bani.  Și noi asta vedem pe parcurs, în cazul multor acțiuni. De exemplu, Legea nr. 140 privind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc prevede că la nivel de autoritate publică, la nivel de autoritate tutelară trebuie să fie un specialist pentru drepturile copiilor. Nici la jumătate din toate autoritățile tutelare din teritoriu nu sunt angajați acești specialiști. Numărul este foarte mic, dar noi avem 33 de raioane și câte sate. Dar pe lângă fiecare primar trebuie să fie acești specialiști care să se ocupe de problemele copilului. Or, de problemele copilului se ocupă asistentul social, care se ocupă și de adulți și evident că el nu poate să acorde atenția cuvenită. Atunci apare întrebarea pentru stat, pentru autoritate: spui că trebuie să existe specialistul, dar el nu este. Finanțarea lui este pe seama autorităților publice locale, care ca de obicei spun că nu au bani pentru aceasta. Am înaintat propunerea ca acest salariu să fie achitat din bugetul de stat, așa cum este în cazul asistentului social.

De ce nu se face? Sursele financiare? Da, dar banii nu trebuie să fie puși la mijloc, atunci când este vorba despre protecția drepturilor copilului pentru că chiar este o rușine pentru stat ca la așa număr mic de copii –  nici 400 de mii – să nu poți să le asiguri respectarea drepturilor în totalitate...

-----
Alte aspecte legate de situația privind respectarea drepturilor copilului în Republica Moldova pot fi urmărite în varianta video a interviului cu avocatul poporului pentru drepturile copilului, Maia Bănărescu. Interviul este realizat în cadrul proiectului Agenției de presă IPN „Injustiția scoasă la vedere prin mijloace multimedia”.