Analiza IPN: Potrivit legii, Găgăuzia este o autonomie politică, economică şi culturală a poporului găgăuz. Dar, în ultimul timp, în rândul găgăuzilor s-a desfăşurat o mişcare pentru a recunoaşte şi „autonomia bisericească”
---
De la discuţii la idee naţională
Exact un an în urmă, în Găgăuzia au început pregătirile pentru desfăşurarea referendumului local cu privire la cursul de politică externă a ţării. În continuare, pe parcursul întregului an 2014, relaţiile moldo-găgăuze s-au caracterizat prin clarificarea chestiunii: poate oare această regiune specifică să influenţeze asupra priorităţilor de politică externă a Republicii Moldova? Primele zile ale anului care a demarat au scos în vileag o nouă problemă pentru relaţiile cu autorităţile centrale, de data aceasta – una bisericească: are oare Găgăuzia dreptul de a-şi crea propria Eparhie în cadrul Mitropoliei Moldovei a Bisericii Ortodoxe Ruse? În perspectiva imediat următoare, tema aceasta promite să devină unul din refrenele principale ale agendei informaţionale.
Necesitatea creării Eparhiei Găgăuze a fost discutată în societatea găgăuză încă demult. Dar în ultimul timp aceasta a obţinut un caracter tot mai bine orientat. În primele zile ale săptămânii Crăciunului Societatea culturală găgăuză „Aidannâk” a expediat pe numele Mitropolitului Vladimir un apel, în care roagă să susţină iniţiativa cu privire la instituirea unei noi Eparhii. O scrisoare similară a perfectat şi Centrul „Pro Eurasia”, în opinia căruia noua Eparhie poate deveni „un sprijin cultural şi spiritual al dezvoltării autonomiei găgăuze”.
În sfârşit, ideea aceasta au susţinut-o şi mulţi originari din Găgăuzia, stabiliţi în Turcia, care au apelat la conducerea autonomiei cu rugămintea de a interveni pe lângă autorităţile bisericeşti ale Moldovei. Campania aceasta activă a fost însoţită de numeroase publicaţii în mijloacele de informare în masă găgăuze, în care era argumentată raţionalitatea acestei decizii. Într-un cuvânt, toate aceste evenimente au transformat ideea creării Eparhiei Găgăuze dintr-o temă obişnuită pentru discuţii într-un drapel al mişcării naţionale şi o idee naţională pentru perspectiva imediat următoare.
Străini printre ai săi
La ora actuală, în Găgăuzia funcţionează circa 30 de parohii ortodoxe, care fac parte din Eparhia de Cahul-Comrat, în frunte cu episcopul Anatolie. Ultimul – şi lucrul acesta nu este de mirare – este un adversar deschis al creării noii structuri, explicându-şi poziţia sa, în principal, prim motive financiare. Dumnealui este convins că nu va fi atât de uşor de a găsi mijloace pentru întreţinerea statelor noii Eparhii, dar a miza pe sprijinul autorităţilor autonomiei este cam problematic. Astfel, başkanul, care este dispus să repartizeze bani în acest scop, poate fi înlocuit de un altul care va considera aceste cheltuieli de prisos. În afară de aceasta, potrivit spuselor episcopului Anatolie, ideea aceasta nu este susţinută de mulţi preoţi din autonomie.
Apropo, printre preoţimea din Găgăuzia, într-adevăr, sunt adversari ai Eparhiei Găgăuze. Vocea lor s-a făcut auzită pe 5 ianuarie, la întâlnirea preoţilor din autonomie, care a avut loc în satul Congaz. La încheierea întâlnirii, câţiva preoţi au semnat o declaraţie, prin care au afirmat că ei nu susţin ideea creării noii Eparhii. Printre aceştia s-au dovedit a fi reprezentanţii parohiilor din cele mai mari două sate – Congaz şi Copceac. Între altele, după cum au atras atenţia mijloacele de informare în masă din regiune, aceşti preoţi nu sunt găgăuzi de naţionalitate şi nu se bucură de respect din partea enoriaşilor din aceste localităţi.
Dar sunt adversari ai propriei Eparhii şi printre preoţii-găgăuzi. Unul dintre ei este arhiereul Piotr Cheleş, preot numit de episcopul Anatolie pentru coordonarea activităţii locaşelor de pe teritoriul Găgăuziei. Cheleş ocupă în sistemul bisericesc nu chiar cea mai confortabilă poziţie. Rolul său se aseamănă într-un fel cu rolul reprezentantului Cancelariei de Stat la Comrat, care este nevoit să reprezinte interesele Guvernului central, răsplătindu-se pentru aceasta cu reputaţia de „străin între ai săi”.
Cea mai mare parte a clerului găgăuz apreciază în mod critic poziţia arhiereului său. Dar şi vocile de solidaritate, fie chiar şi nu chiar atât de numeroase, ar fi incorect să nu fie observate.
Conform Statutului
Ideea Eparhiei Găgăuze îşi are adepţii săi şi printre cunoscuţii reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Ruse. Astfel, cu încă vreo câţiva ani în urmă, s-a pronunţat afirmativ în privinţa pretenţiilor bisericeşti ale găgăuzilor protodiaconul Andrei Kuraev. În interviul acordat unei publicaţii din autonomie, preotul a declarat că „nivelul conştiinţei bisericeşti al poporului găgăuz permite să ne gândim la crearea unei Eparhii separate”. Totodată, a recunoscut Kuraev, trebuie să se realizeze, în primul rând, consensul în cadrul bisericii moldoveneşti.
Această opinie a preotului rus este confirmată şi de statutul Bisericii Moldoveneşti; conform căruia competenţa de instituire a unei noi eparhii aparţine Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova. Dacă membrii Sinodului vor considera ca fiind posibil şi necesar un astfel de pas, atunci pe calea votului poate fi instituită o nouă Eparhie şi se poate alege un nou Episcop. După aceasta decizia Bisericii Moldoveneşti urmează a fi confirmată de Patriarhul în exerciţiu şi de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse.
Banii şi limba
Dacă ar fi să lăsăm la o parte partea tehnică a problemei şi să studiem la obiect discuţia cu privire la raţionalitatea Eparhiei Găgăuze, atunci din punct de vedere formal, toată tema se reduce la două puncte litigioase: cel al finanţelor şi cel naţional-lingvistic.
Tuturor le place să numere banii, iar reprezentanţii Bisericii nu fac excepţie. În special, în cazurile în care factorul financiar ţine de adoptarea unor decizii administrative importante. Noi am menţionat deja poziţia Episcopului de Cahul şi Comrat, care s-a îndoit de starea financiară a Eparhiei Găgăuze. Într-adevăr, este greu să respingi argumentele, conform cărora structura nouă poate fi prea costisitoare. În spatele acestei instituţii religioase se află un adevărat aparat birocratic – funcţionari ai cancelariei, contabil, personal auxiliar, mijloace de transport. Toate acestea necesită resurse materiale esenţiale.
Adepţii Eparhiei Găgăuze sunt de acord că ideea lor va costa prea scump, dar insistă, totodată, asupra asigurării financiare a parohiilor autonomiei. „Bogăţia” locaşului depinde în mare măsură de numărul de locuitori ai localităţii, în care aceasta este plasată. Pornind de la aceasta, parohiile Găgăuziei, în care multe sate pot fi comparate după numărul de locuitori cu unele oraşe din Moldova, sunt cele mai prospere dintre parohiile raionale şi asigură Eparhia de Cahul-Comrat cu transferuri stabile.
Obstacolul „naţional-lingvistic” constă în greutăţile de utilizare a limbii găgăuze în timpul slujbelor religioase. Problema aceasta apare, în principal, în parohiile, unde oficiază parohii de naţionalitate moldovenească numiţi din afară, care nu cunosc limba locuitorilor autohtoni. Ambele părţi tratează problema apărută fiecare în felul său. Adepţii Eparhiei Găgăuze văd în aceasta o încălcare a dreptului poporului găgăuz la oficierea slujbelor religioase în limba maternă. Iar oponenţii lor fac trimitere la încălcarea Statutului Bisericii Ortodoxe Moldoveneşti, în conformitate cu care limba de oficiere a slujbelor religioase este limba română.
În ultima instanţă, şi un litigiu, şi celălalt se rezumă la soluţia politică. Cât de convingătoare ar părea argumentele părţii găgăuze, lor li se opune poziţia destul de argumentată a conducerii Bisericii Moldoveneşti. Biserica Ortodoxă Moldovenească s-a aflat într-o situaţie similară cu un sfert de secol în urmă, când Biserica Ortodoxă rusă i-a recunoscut dreptul la autoadministrare. Deosebirea constă doar în faptul că descentralizarea bisericească s-a produs atunci ca urmare a destrămării U.R.S.S. De aceea astăzi, orice discuţie cu privire la împărţirea Bisericii Moldoveneşti va fi însoţită de pericolul pentru integritatea teritorială a Republicii Moldova. Sunt fundamentate aceste temeri ale primelor persoane ale Bisericii Ortodoxe Moldoveneşti sau ele sunt folosite ca un pretext pentru alte motive, aceasta este o altă chestiune. Deocamdată, însă vom aştepta răspunsul oficial al Mitropolitului Vladimir.
Veaceslav Craciun, IPN
