{Analiză Info-Prim Neo, episodul I „De ce integrarea euroasiatică şi de ce referendum?” } Prin solicitarea, încă la începutul lunii trecute, de convocare în regim de urgenţă a Parlamentului pentru iniţierea referendumului legislativ privind aderarea Republicii Moldova la Comunitatea Economică Euroasiatică (CEEA) şi Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan (UV), Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) a lansat cel mai important şi de amploare proiect politic al său din toată perioada de 3 ani de când se află în opoziţie. Prin acest proiect, PCRM îşi încearcă ultima şansă de a reveni la putere, îşi pune în joc propria soartă politică, dar şi soarta Republicii Moldova în ansamblu. De fapt, PCRM a anunţat începutul în forţă a campaniei electorale pentru următoarele alegeri parlamentare şi a conturat foarte clar cele două mari idei în jurul cărora ce va da bătălia politică: integrarea euroasiatică şi integrarea europeană. Anume astfel trebuie privite lucrurile şi de către clasa politică, şi de către societatea moldovenească în ansamblu. O altă abordare, deja profilată în ultima perioadă, gen „este o aberaţie”, „o ultimă trăsnaie”, „un truc propagandistic”, este periculos de superficială. PCRM are dreptul să înainteze acesta idee pe agenda politică a ţării, ca şi oricare altă idee. PCRM are dreptul chiar să impună regulile de joc în confruntarea politică internă sau, cel puţin, să pretindă a impune anumite reguli, inclusiv pentru campaniile electorale. Aceasta pentru că PCRM este unul din actorii cei mai mari pe arena politică, este partidul care vrea să revină din opoziţie la putere şi, într-un fel, este obligat să manifeste iniţiativă, să identifice şi să promoveze idei câştigătoare pentru sine. De unde şi de ce a apărut ideea integrării euroasiatice şi de ce referendum? Există mai multe explicaţii în acest sens: [Unu:] PCRM se consideră un mega-partid. El preferă să desfăşoare mega-proiecte, necoborând până cele mărunte, din punctul său de vedere. Din mai multe motive, obiective şi subiective, ideea integrării euroasiatice este pentru societatea moldovenească o mega-idee, care oferă posibilitatea de a implica mase foarte mari de oameni de partea autorilor. [Doi:] În societatea moldovenească, extrem de dispersată, nu există şi nu pot fi implementate prea multe idei cu potenţial de consolidare a societăţii sau a unei părţi importante din ea în jurul unui anumit scop comun. Vom lăsa la o parte acum cauzele acestei situaţii şi rolul pe care l-a avut PCRM atât pe parcursul celor 8 ani de guvernare, cât şi a 3 ani de opoziţie. Printre foarte puţinele idei cu astfel de potenţial se înscrie şi cea care ţine de cursul de dezvoltare a ţării, de orientarea ei externă. În acest caz, PCRM nu a avut prea mult de ales şi nu a demonstrat prea multă inventivitate. De fapt, el merge pe aceeaşi cale a actualei guvernări, care, fiind în opoziţie, a stors mai multe beneficii dintr-o idee similară, cea a integrării europene. Deficitul de idei naţionale demne de exploatat îl demonstrează şi faptul că PCRM a acceptat şi alte forţe politice în calitate de coautori ai ideii de integrare euroasiatică, ceea ce nu s-a întâmplat cu el „de la origini încoace”. [Trei:] Procesul de integrare europeană a Republicii Moldova, de la momentul declarării în calitate de program de guvernare a Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE), în 2009, nu merge aşa cum trebuie sau este departe de a satisface aşteptările societăţii. Iarăşi vom lăsa la o parte motivele, obiective şi subiective ale acestei stări de spirit, inclusiv vina pe care o are actuala guvernare, contează faptul în sine. În caz contrar, apariţia unei idei de alternativă, cu susţinere masivă, sub forma integrării euroasitice, ar fi fost de neînchipuit. [Patru:] PCRM a aplicat până acum mai multe scenarii menite să debarce de la putere actuala guvernare şi să-i ia locul, inclusiv ceea ce a numit „congresul cetăţenilor” sau „congresul civic”, marşurile şi mitingurile de protest cu participarea unui număr impunător de oameni, boicotarea lucrărilor Parlamentului etc., dar fără succes. De trei ani, PCRM susţine că AIE „iată-iată” va pleca, că „zilele îi sunt numărate”, că „până în toamnă (vară/primăvară sau iarnă) se destramă” ş.a.md. Dar nu a fost să fie. Într-un anumit moment, PCRM şi-a dat seama că unul din principalele izvoare ale persistenţei AIE rezidă în sprijinul masiv pe care i-l acordă Uniunea Europeană şi al alţi parteneri de dezvoltare occidentali. Sprijinul se manifestă atât în bani, în suport logistic, în atitudinea favorabilă a liderilor europeni şi ai statelor europene. Sprijinul este masiv şi univoc, chiar dacă, pe alocuri, europenii sunt nevoiţi să aplice standarde duble în raport cu „istoria de succes” moldovenească. Toate acestea sunt privite ca investiţii în AIE care, în schimb, se obligă să promoveze cursul de integrare europeană. PCRM a calculat că, fără a întrerupe acest sprijin pentru AIE din afară, nu are nici o şansă să ia locul acesteia la guvernare. Aşa cum nu are vreo influenţă directă asupra donatorilor externi, pe care „să-i roage frumos” să nu mai finanţeze puterea de la Chişinău, PCRM a dedus că acest scop îl poate obţine doar schimbând cursul de dezvoltare a ţării. Europenii nu vor avea niciun interes să dea bani pentru alt curs, cel euroasiatic, de exemplu. Dar pentru că această schimbare PCRM nu o poate obţine, deocamdată, prin alegeri, de unul singur, şi nici cu sprijinul unor forţe politice extraparlamentare neînsemnate, autorii ideii euroasitice au nevoie de masele populare, respectiv, de referendum. [Cinci:] PCRM este sigur că AIE nu va accepta desfăşurarea referendumului privind reorientarea cursului ţării şi, pe alocuri, face multe ca să AIE să nu-l accepte. În orice caz, ideea cu solicitarea de convocare a Parlamentului în regim de urgenţă conduce la această concluzie. Că doar nu i-o fi considerând pe liderii AIE şi AIE în ansamblu sinucigaşi politici. Dar, pentru că fără mase scenariul PCRM nu poate fi realizat, ele trebuie „mobilizate”, implicate din timp, masiv. Exact în regim de campanie electorală, aşa cum a anunţat cu mult timp înainte liderul PCRM, Vladimir Voronin, într-un interviu pentru Agenţia guvernamentală rusească ITAR-TASS. Campania electorală poate lua, cu succes, forma unui referendum sau a ideii cu privire la un anumit referendum. Evident, PCRM îşi doreşte ca următoarele alegeri parlamentare să aibă loc mai devreme decât peste doi ani, aşa cum arată calculele partidelor de la guvernare. Dar chiar şi în acest caz, campania electorală din cadrul referendumului, real sau dorit, se va transforma firesc în una pentru parlamentare. Oricum, trebuie să recunoaştem că este o mişcare ingenioasă şi eficientă din punct de vedere al luptei politice. [În concluzie:] ideea integrării euroasiatice şi referendumului pentru atingerea acestui scop, lansată şi promovată de PCRM, este una puternică din punct de vedere politic, justificată, eficientă şi bine calculată din perspectiva acestui partid important de a reveni la guvernare. [Însă:] şi un partid important, şi o persoană obişnuită, oricine, are obligaţia legală şi morală să-şi cântărească interesele şi prin prisma intereselor societăţii din care fac parte. În caz contrar, pe oricine îl paşte trista faimă a lui Herostratus, care a dat foc templului Artemidei pentru a intra în istorie. Se cunoaşte că aceasta a fost executat şi, în calitate de pedeapsă capitală, a fost emis verdictul ca numele lui să fie dat uitării pe vecie. Unul din pericolele pe care îl comportă pentru societate ideea integrării euroasiatice ţine de înşişi autorii ideii, de felul lor de a fi, de viziunea lor asupra căilor şi metodelor de obţinere a scopurilor politice. PCRM şi partenerii săi întru această idee sunt urmaşii şi promotorii fideli ai intransigenţei, maximalismului şi confruntării „pe viaţă şi pe moarte” în politică, pentru atingerea scopurilor politice. Şi la începutul mileniului trei imnul lor continuă să fie „Internaţionala”, scris încă în 1870, care îi ţine în prizonieratul „luptei finale”, îi îndeamnă să distrugă „până la temelie” această lume şi doar pe ruine să construiască o lume mai dreaptă. {Despre acest, precum şi alte pericolele pe care le aduce cu sine iniţiativa PCRM – în episodul doi al analizei „Asta-i lupta finală... sau Internaţionala în stil moldovenesc”.} [Valeriu Vasilică, Info-Prim Neo]