Motivele pentru care Preşedintele Voronin vorbeşte despre necesitatea liberalizării complete a regimului de vize cu UE pot fi înţelese. Nu încape îndoială că râvnita ridicare a obligativităţii vizelor pentru intrarea în spaţiul Schengen – de care s-a bucurat România şi Bulgaria începând cu ianuarie 2002 - ar fi o veste extrem de binevenită pentru toţi cetăţenii R. Moldova, accesul cărora în Vest s-a complicat şi mai mult după aderarea României la UE. Odată cu aceasta s-a acutizat şi sentimentul că R. Moldova aparţine unei alte lumi, că ea nu ar avea perspective ţi că statul şi conducătorii acestuia nu sunt capabili să asigure nevoile de bază ale cetăţenilor săi. Exasperaţi, oamenii sunt dispuşi să plătească mii de euro unor intermediari care le promit accesul în Europa prin tot felul de scheme frauduloase. [Motive de înţeles nu şi de justificat] Regimul facilitat de vize care va intra în vigoare în ianuarie 2008 nu soluţionează problema. El vizează doar un număr limitat de categorii, probabil, în jur de 5-7% de potenţiali solicitanţi. In aceste condiţii, paşaportul românesc, în mod natural, apare pentru mulţi drept unica speranţă de a putea călători liber şi în condiţii decente în Europa. Aceasta şi explică sporirea vertiginoasă a numărului de persoane care şi-au exprimat pe parcursul ultimului an dorinţa de a redobândi cetăţenia română. Conducerea R. Moldova percepe (eronat) acest proces ca pe o ameninţare majoră la adresa statalităţii ţării. Mai mult, anume pericolul “pierderii cetăţenilor în favoarea României” a fost invocat de Chişinau ca argument principal atunci când, în luna februarie, a solicitat, ultimativ, ca UE să facă o excepţie pentru Moldova şi să-i acorde un regim liberalizat de vize. După cum a declarat la timpul respectiv Preşedintele Voronin “daca Uniunea Europeana nu vede o problema ca 4 milioane de cetăţeni moldoveni să primească paşapoarte româneşti, sunt convins că vom găsi o soluţie ca aceste 4 milioane să călătorească în Europa fără vize dar cu paşapoarte moldoveneşti”. Aceste afirmaţii şi, în general, insistenţa Chişinăului pe obţinerea unui regim de călătorii “identic cu cel pe care îl au noile state membre” nu pot reprezenta argumente convingătoare în favoarea obţinerii regimului liberalizat. Ele nu fac altceva decât să demonstreze că Chişinaul nu înţelege modul de funcţionare şi de luare a deciziilor în cadrul Uniunii Europene. [Ce nu înţelege Chişinăul oficial] Bunăoară, nu înţelege că astăzi UE nu este dispusă să acorde mai mult decât regim de facilitare nici măcar statelor din Balcanii de Vest, cu toate că acestea se află la o fază mult mai avansată în relaţiile cu UE decât Moldova. Nu înţelege că din punct de vedere politic, pentru UE ar fi imposibil să creeze acum un precedent în raport cu Moldova (care poate fi mâine invocat nu doar de ţările din Balcanii de Vest, dar şi de Ucraina, Rusia, etc.). Nu înţelege că UE funcţionează în baza unor reguli rigide (care, în mare măsură, o şi definesc) şi de aceea nu poate face o excepţie majoră, cu atât mai puţin pentru un stat cu atâtea restanţe în implementarea propriilor angajamente asumate în Planul de Acţiuni. Nu înţelege că nu poate exista nici o comparaţie cu Bulgaria si România care înainte de a primi regimul liberalizat de vize în 2002, au devenit mai întâi state-candidate, iar după aceea au realizat reforme profunde în justiţie, poliţie, administraţie publică etc. ca să se califice ulterior pentru ridicarea vizelor. Din aceste motive, insistenţa pe liberaliziarea imediată a vizelor este o pistă falsă, un miraj periculos. Pe ea nu putem reuşi nici astăzi, nici în viitorii 2-3 ani. Cu cat mai târziu va înţelege Chişinăul oficial acest lucru, cu atât mai rău pentru ţară, care se va discredita şi mai mult, va irosi în zadar resursele limitate, în loc să se concentreze pe schimbarea a ceea ce poate fi schimbat şi depinde de posibilităţile interne, în primul rând. [Şi pentru vize Europa se construieşte în Moldova] Apropierea zilei când cetăţenii cu paşapoarte albastre vor călători liber în Europa se face nu prin declaraţii, ci prin europenizarea reală a tării. În problema regimului de vize, eforturile noastre trebuie focalizate pe valorificarea maximală a prevederilor Acordului recent parafat care va intra în vigoare în luna ianuarie, pentru a ne crea o platforma de pe care să lansăm eforturile de convingere a UE, chiar începând cu 2008-2009, să extindă numărul de categorii de persoane asupra cărora se aplică regimul facilitat. Treptat şi în schimbul unor progrese reale pe care le va înregistra Chişinăul pe calea reformelor. Anume în termenii unei astfel de relaţii dintre Moldova şi Uniunea Europeană, realiste si responsabile, bazate pe valorificarea plenara a tuturor posibilităţilor oferite de cadrele şi formatele de colaborare existente înainte de a avansa noi solicitări, a vorbit Preşedintele Voronin cu liderii europeni în cadrul întâlnirilor pe care le-a avut la Bruxelles şi Luxembrug din 18-19 iunie. De unde atunci provin aceste declaraţii “deocheate” făcute de dl. Preşedinte la conferinţa de presă din 25 iulie precum ca am fi foarte aproape de liberalizarea completă a regimului de vize? [Forţăm mâna Europei?] Asemenea promisiuni ar putea, poate, ridica, pe termen scurt, morarul oamenilor şi a le insufla noi speranţe. Dar împreuna cu ele sunt stimulate şi aşteptările oamenilor. Ce se va întâmpla pe urmă, atunci când va deveni clar că au fost doar nişte aşteptări nerealiste şi promisiuni fără acoperire? Nu va provoca oare aceasta o şi mai mare deziluzie? Sau, poate, este vorba de o mişcare tactica, o situaţie creata artificial pentru a încerca de forţat mâna Uniunii Europene, gen: “domnilor, nu avem încotro, trebuie sa găsim o soluţie, deja am promis poporului, nu-l putem dezamăgi”? Poate ca dl. Preşedinte a pierdut contactul cu realitatea şi, pur şi simplu, nu mai înţelege ce se întâmplă cu adevărat pe acest dosar important de politică externă, iar “profesioniştii” care ar trebui să-l ajute să înţeleagă, nu o fac? (Fiindcă nu au curajul, ori fiindcă ei înşişi sunt prizonieri ai unor iluzii). In cazul regimului de vize cu UE, dar şi în ceea ce priveşte politica promovată de Moldova faţă de UE pe parcursul ultimilor ani, cred că anume această ultima explicaţie oferă cea mai bună cheie de interpretare a declaraţiilor dlui Preşedinte. În acest context, este cît se poate de relevant şi modul în care dl. Voronin a vorbit despre conferinţa tuturor viceminiştrilor europeni pe care Chişinăul o organizează la 24 august si care ar oferi o oportunitate minunata pentru a convinge statele membre sa ofere Moldovei un regim liberalizat de vize. Spre deosebire de ceea ce a spus în termeni elogioşi Preşedintele despre această conferinţă, organizarea ei nu este o ideea deloc reuşita, din mai multe considerente: • Uniunea Europeana aşteaptă de la Chişinău nu conferinţe, ci reforme si acţiuni concrete. De aceea, la Bruxelles şi in multe capitale ideea conferinţei a provocat o surpriză neplacută: “Iată că, în loc să se concentreze pe reforme, Moldova iroseşte timpul şi resursele limitate pe acţiuni festiviste ce nu au nici o noimă şi sens practic”. • Tot ce a avut de spus UE la acest subiect, deja a spus-o pe 18 şi 19 iunie. Nu de la viceministru la viceministru, ci de la cel mai înalt nivel direct Preşedintelui Voronin. Într-o lună nu s-a schimbat absolut nimic, cu toate că dl. Preşedinte a asigurat că vor fi accelerate reformele imediat ce se întoarce la Chişinau (iar atmosfera politică chiar s-a înrăutăţit). De aceea, de la conferinţa viceministrilor nu pot fi aşteptate nici un fel de schimbări. • Chiar dacă te apuci să organizezi astfel de evenimente, întâi te consulţi cu cei pe participarea cărora mizezi şi cu care vei coorganiza reuniunea la Bruxelles (căci acolo, şi nu la Chişinău, cum greşit a declarat dl. Preşedinte, este organizată întâlnirea). Acest lucru nu numai că nu a fost făcut, dar actori cheie din Comisie şi Consiliu au aflat despre convocarea conferinţei practic simultan cu ziariştii moldoveni. Mai rău, câteva state importante şi chiar Preşedinţia portugheză a UE, în prima instanţă nu au fost invitate, primind scrisori din Chişinau doar în urmă cu câteva zile. • Nici vorba despre “mai mult de jumătate de viceministri care au confirmat participarea”, cum susţine dl. Voronin. Nu este adevărat. Este aproape cert că nici Preşedinţia portugheză, nici cineva din cele mai importante ţări europene nu-şi va trimite viceministrii. Cu siguranţă, nu va putea participa nici cea mai indicată persoana pentru un asemenea nivel - directorul General-adjunct din Comisia Europeana care ne patronează regiunea. • Evenimente de o asemenea anvergură nu se organizează în câteva săptămâni şi la date alese arbitrar în funcţie de agenda Chişinăului. Este nevoie de câteva luni de pregătiri, pentru a identifica o dată optimă şi a asigura că cei invitaţi au timp să-şi rezerve în agende timpul necesar. Astăzi pe agenda UE sunt atâtea subiecte care au acum nevoie de focalizarea atenţiei şi coordonări – de la Kosovo si Darfur, la elaborarea noului Tratat. Ce a făcut Chişinăul ca să convingă viceminiştrii europeni să se distragă de la aceste probleme presante şi să se concentreze pe subiectul Moldovei? • Şi, în final, un detaliu important care se pare că a scăpat organizatorilor: 24 august, este toiul vacanţei, probabil, cel mai nepotrivit timp după sărbătorile de Crăciun si Anul Nou, pentru a organizarea unui atare eveniment la Bruxelles. Oare nu s-au găsit in jurul dlui Preşedinte oameni competenţi şi integri care să-i spună cum stau lucrurile în realitate şi care să-i mai poată spune în mod privat, măcar din când în când, că „regele este gol”? Daca nu din grija pentru interesele ţării, să o facă măcar pentru imaginea Şefului Statului. [Pentru Info-Prim Neo – Andrei Popov, Directorul Executiv al Asociaţiei pentru Politica Externa.]