Moldovenismul vulgar, născut în fosta Republică Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească din stânga Nistrului, continuă să influențeze realitățile Republicii Moldova. Aceasta se datorează faptului că, în cei 33 de ani de la independență, guvernele nu au abordat serios problema identitară națională în acest spațiu. Conceptul de popor moldovenesc, distinct de cel românesc, care a apărut în regiunea transnistreană în perioada interbelică, a evoluat în perioada contemporană în ideea unui popor transnistrean, diferit de cel de pe malul drept al Nistrului. Opiniile au fost exprimate de doctorul în istorie și comentatorul politic, Anatol Țăranu, în cadrul dezbaterii publice „100 de ani sub semnul RASSM”, organizată de Agenția de presă IPN.
Anatol Țăranu a menționat că unicitatea autonomiei moldovenești în stânga Nistrului în raport cu alte autonomii de pe întinsul Uniunii Sovietice consta în faptul că în această zonă s-a întreprins un experiment unic de deconstrucție identitară care, practic, nu a existat în alte locuri. „În acel moment când a devenit clar că autonomia moldovenească nu deservește cu preponderență cauza revoluției mondiale, extinderea ei peste România, peste Balcani, atunci tot ce a fost aici, în autonomie, din punct de vedere conceptual, s-a axat pe ideea reacaparării Basarabiei și reintroducerea Basarabiei în componența Uniunii Sovietice. Pentru aceasta a fost nevoie să fie creată o bază ideologică, inclusiv o bază identitară, care ar fi permis ca aspirațiile Uniunii Sovietice asupra Basarabiei să fie justificate. În acest context a apărut acest concept al moldovenismului care, ulterior, a primit denumirea de moldovenism primitiv sau moldovenism vulgar, care impune diferență între ceea ce se numește etnia română și etnia moldovenească, adică moldovenii erau o etnie distinctă în raport cu românii, și continuarea acestui concept a ajuns la absurdul găsirii diferențelor de substanță între limba moldovenească și limba română. Dar, acest lucru a funcționat aici și a fost pus pe rolˮ, a comunicat doctorul în istorie.
Anatol Țăranu a spus că și anterior, dar și după 1924, grupul românesc al emigranților români aflați în Uniunea Sovietică, chiar dacă se găseau sub o presiune foarte puternică din partea Cominternului și, în primul rând, a conducerii bolșevice din Ucraina, totuși, încercau, într-un fel sau altul, să promoveze ideea că românii și moldovenii nu sunt două națiuni distincte, ci sunt o etnie unică, dar vocea lor era tot mai slab auzită. „Conceptul „moldovenistˮ care promova ideea că moldovenii și românii sunt diferiți și limba moldovenească și limba română sunt două limbi diferite, iar Basarabia e cu totul altceva decât România, a fost acel care a determinat dezvoltarea de mai departe a autonomiei în stânga Nistrului, chiar dacă au existat fluxuri și refluxuri în această privință. Toată politică moldovenistă în autonomie s-a axat pe ideea necesității delimitării limbii moldovenești de limba română, în primul rândˮ, a afirmat Anatol Țăranu.
Potrivit comentatorului politic, conducerea bolșevică de la Moscova nu s-a orientat spre interesele naționalităților de pe teritoriul Uniunii Sovietice, ci în exclusivitate spre considerente geopolitice, și pentru aceste interese erau sacrificate interesele dezvoltării naționale a popoarelor din teritoriul Uniunii Sovietice. „Autonomia moldovenească a fost unicul loc pe teritoriul Uniunii Sovietice unde politica națională a guvernului sovietic, a partidului bolșevic a fost axată pe necesitatea unei deconstrucții identitare pentru băștinașii acestui teritoriu, adică pentru românii moldoveni. Este regretabil că această practică de deconstrucție identitară nu doar a fost trecută pe teritoriul Basarabiei deja după 1940, dar reminiscențele acesteia există până în ziua de astăzi și se resimt inclusiv în viața Republicii Moldova după obținerea independența în 1991”, a spus el.
„Atâta timp cât noi nu vom fi capabili să dăm o notă cuvenită, o notă obiectivă a ceea ce se numește moldovenismul primitiv sau moldovenismul vulgar născut în perioada interbelică în autonomia moldovenească și care perpetuează astăzi în Republica Moldova, noi nu vom putea să obținem o coeziune pe interior în societatea moldoveneascăˮ, a conchis doctorul în istorie.
Dezbaterea publică la tema „100 de ani sub semnul RASSM” este ediția a 42-a din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”. Agenția de presă IPN desfășoară acest proiect cu sprijinul Fundației germane „Hanns Seidel”.
