La 25 de ani de la primele alegeri libere, Polonia este un stat membru cu drepturi al Uniunii Europene şi NATO, cu un grad înalt al coeziunii sociale privind rolul valorilor democratice în viaţa internă şi cursul de dezvoltare externă al ţării. Cum a ajuns societatea poloneză să obţină această stare de lucruri şi ce lecţii ar putea învăţa societatea moldovenească din acest parcurs al polonezilor – în interviul IPN cu Ambasadorul Republicii Polonia în Republica Moldova, Artur Michalschi.
---
- În aceste zile Polonia sărbătoreşte pe larg 25 de ani de la primele alegeri libere. De ce au fost aceste alegeri atât de importante pentru cetăţenii polonezi?
- Pe 4 iunie 1989 au avut loc, cum spunem în Polonia, alegeri „aproape libere”. De ce „aproape”? Pentru că noi, „Solidaritatea”, care pe atunci era în opoziţie, am convenit cu autorităţile comuniste în cadrul unor negocieri dificile la Masa Rotundă să începem totuşi procesul democratic, pentru că altfel nu se putea, era imposibil ca în Polonia să mai continue regimul autoritar. Problema era că ei nu vroiau să plece, iar noi din tot sufletul căutam să evităm orice coliziune şi vărsare de sânge, care anterior a existat într-o măsură mică, dar a fost - mai multe persoane au murit în perioada legii marţiale. Şi trebuie să recunoaştem sincer că din partea comunistă de asemenea au fost oameni, care aveau deja o atitudine binevoitoare, mai mult sau mai puţin ştiau ce se petrece în lume, nu doar în Est, dar şi în Vest, şi ei, de asemenea, atunci credeau că este imposibil să mai trăieşti pe vechi, pentru că nici economia nu funcţiona şi oamenii deja obosiseră, şi trebuia ceva de întreprins.
Şi noi, este important şi trebuie înţeles, am primit 35% de locuri în camera inferioară a parlamentului, în Seim. Locuri la care oamenii puteau liber candida. 65% au vrut comuniştii să le obţină. Iar accesul în camera superioară a parlamentului, în Senat, a fost absolut liber la 100%. Şi care a fost rezultatul? Am obţinut tot ce era posibil: 35% locuri în Seim, iar în Senat din 100 de locuri 99 erau ale noastre. Un singur loc nu l-am obţinut, dar nici acela nu era al comuniştilor, ci-i aparţinea unui candidat independent. Toate celelalte locuri le-a primit „Solidaritatea”. Aceasta a fost o victorie colosală şi era clar că alegerile ulterioare nu vor fi „aproape libere”, pentru că deja treceam la deplina democraţie. Acest lucru era evident pentru toată lumea.
Aţi întrebat de ce acele alegeri au fost atât de importante. După două luni am format deja un nou guvern în frunte cu primul-ministru. Era primul prim-ministru necomunist nu numai în Polonia, ci şi în tot aşa-numitul „lagăr socialist”. Îmi amintesc discursul lui în Parlament. Aceasta a fost în august, dacă nu mă înşel, 1989. Şi după aceea au început procesele demult aşteptate în alte ţări. Era aşa-numita „Toamnă a naţiunilor”.
- Acest lucru a devenit un catalizator?
- Da, a fost un catalizator. Dar, desigur, fiecare suferea şi lupta pentru democraţia sa. Românii şi-au primit libertatea datorită românilor, cehii - datorită cehilor şi aşa mai departe. Dar alegerile din Polonia au devenit un fel de sursă de inspiraţie…
- … confirmarea că totul se poate schimba?
- Da, o confirmare că lucrurile se pot schimba. Cred că anume în acest sens a fost importantă ziua de 4 iunie 1989, este importantă nu numai pentru Polonia, ci şi pentru întreaga Europă Centrală şi de Est.
- Deja de 10 ani Polonia este membră cu drepturi depline a Uniunii Europene. Cum a fost drumul Poloniei de la o poziţie de ţară-satelit a Uniunii Sovietice până la una de membră a UE? Ce lecţii ar putea scoate Moldova din experienţa Poloniei pe calea integrării europene?
- Pe de o parte, a fost un proces foarte dificil, iar, pe de altă parte, foarte uşor şi voi explica de ce. Uşor, pentru că în Polonia după 1989 nu a existat nici o îndoială încotro mergem. Am avut eurosceptici, şi la acest aspect voi reveni, dar, în general, toată lumea ştia că locul nostru este în familia europeană. Ne dorim, am declarat acest lucru de la început, şi despre aceasta spunem în mod constant, să avem bune relaţii de prietenie cu Rusia, cea mai mare ţară din Est. Dar aceasta în nici un caz nu înseamnă că vrem să avem cu ea relaţii politice apropiate, pentru că locul nostru este aici, în Europa. Şi în acest sens a fost uşor, deoarece toţi ştiam încotro mergem.
Dar a fost şi foarte greu, deoarece Polonia după decenii comuniste se afla într-o stare deplorabilă. Cum ştiţi deja, în anii '80 s-a văzut clar că acest sistem nu funcţionează şi situaţia se agrava. A fost foarte greu să depăşim aceasta. Leszek Balcerowicz, primul ministru de finanţe în guvernul lui Tadeusz Mazowiecki a pus în aplicare aşa-numita „terapie de şoc”. Am ajuns atunci la concluzia că acest lucru trebuie făcut imediat, când oamenii îşi mai păstraseră entuziasmul. Era foarte dureros, dar acest lucru a meritat. Şi imediat am declarat că vrem să mergem în Uniunea Europeană şi în NATO. Deja de 15 ani suntem membri ai NATO şi de 10 ani facem parte din Uniunea Europeană.
Din capul locului vreau să spun, pentru că această chestiune este discutată în Moldova, nu ar trebui trasate paralele sau găsite asemănări între ţările noastre. Alegerea noastră a fost anume aceasta, dar există ţări ale Uniunii Europene care nu sunt membre NATO. Acest lucru trebuie repetat neîncetat, deoarece oamenii sunt induşi în eroare prin afirmaţiile că aderarea la UE presupune aderarea automata la NATO, de care unii se tem foarte tare. Nu, sunt două organizaţii diferite, deşi ambele sunt structuri occidentale. Poţi fi membru al Uniunii Europene fără a fi în cadrul NATO. Şi astfel de ţări sunt multe, să vă dau exemplul Suediei, Austriei.
Deci, pe scurt: ne-a fost uşor, pentru că toţi am ştiut încotro mergem, şi ne-a fost greu, pentru că trebuia să realizăm reforme mari. Şi acest lucru, repet, din start a fost dureros, dar în consecinţă am pus o temelie de un caracter absolut nou. Polonia este într-adevăr o altă ţară faţă de cea pe care o ştia lumea. Chiar şi oamenii s-au schimbat: mai puţin se plâng, foarte des zâmbesc.
- Care sunt în opinia Dvs. lecţiile pentru Moldova?
- Cred că trebuie să credeţi că totul este posibil. Probabil, este cel mai important lucru. Din cate am putut observa în timpul şederii mele de un an şi jumătate în ţara dumneavoastră, de multe ori problema nu este că ceva nu poţi face, ci că nu credeţi în posibilitatea acesteia. Şi am un exemplu viu - anularea vizelor. Vă povesteam despre aceasta a câta oară, vă spuneam când se va întâmpla, şi chiar cu două săptămâni, cu o săptămână înainte de acest eveniment oamenii mă întrebau: „Este adevărat acest lucru. Aşa va fi?” Schimbările sunt posibile, deşi nu vor fi uşoare.
Apropo, încă o dată subliniez: dacă totul vă va reuşi, apoi, în primul rând, datorită determinării dvs., a muncii depuse, pentru că tot ajutorul din Europa într-adevăr este doar ajutor, o anexă la eforturile dumneavoastră care sunt primare. Importantă este determinarea voastră, visele voastre şi locul vostru, iar restul doar ajută. Altfel lucrurile nu pot funcţiona. Nu este posibil să obţii ajutor, iar apoi să stai şi să te gândeşti, dacă merită în general să faci ceva.
Există un fenomen foarte periculos, prezent în multe ţări din spaţiul ex-sovietic (deşi în Moldova acesta este exprimat într-o măsură mult mai mică, ceea ce vă face diferiţi de alte state). Eu nu vorbesc despre statele, care nu au făcut parte din Uniunea Sovietică, dar în ţările post-sovietice oamenii sunt convinşi că Occidentul se bazează doar pe bani. Poţi auzi de la ei: „Totul va fi bine, doar să fie bani”. Eu în astfel de cazuri întreb: „Primari sunt banii sau, totuşi, oamenii, care creează condiţiile necesare?”. Totul este invers! Să nu mă înţelegeţi greşit, nu vreau să spun să uitam de bani, că ei nu au nicio importanţă. Nu, ei sunt foarte importanţi. Dar mintea funcţionează altfel. În primul rând, trebuie să ştii ce vrei şi să munceşti din greu pentru aceasta, nu începi activitatea numai după ce primeşti banii.
- Cum au schimbat reformele viaţa polonezilor, având în vedere că în societatea poloneză existau anumite mituri şi temeri în legătură cu integrarea în UE? Cât de justificate s-au dovedit a fi temerile polonezilor?
- Să ne întoarcem la aderarea Poloniei la Uniunea Europeană. Acest proces a durat 10 ani şi de 10 ani suntem deja membri ai acestei organizaţii. Da, au fost şi la noi eurosceptici, care foloseau argumente similare cu cele pe care de multe ori le auzi în Moldova, în special, de la ţărani, de la agriculturi: noi nu suntem competitivi, totul va dispărea, aici vor fi doar produse europene, ale noastre nu vor fi, vom pieri, nu va fi suveranitate, deoarece nu ni se va permite să facem asta, asta şi asta, vom pierde libertatea etc.
Astfel de temeri au fost şi la noi, şi ele apar în principal din cauza lipsei de experienţă a oamenilor, fiindcă ei prea puţine cunosc despre Europa. Suntem de acord că organismul european prevede o mulţime de principii. Pe baza acestora am creat această uniune. Dar, pe de altă parte, Europa înseamnă diversitate. Nu numai de limbi, de culturi, dar şi de tradiţii, religie, tipuri de agricultură etc. Europa este un conglomerat de popoare libere şi diferite, dar care acţionează ca o familie. Pot să spun că după 10 ani de la aderarea noastră la Uniunea Europeană locuitorii Poloniei, în primul rând, ţăranii, agricultorii, desigur, pot fi nemulţumiţi de anumite lucruri (că Raiul pe pământ nu există şi este important să se înţeleagă acest lucru. La o zi după intrarea în UE raiul nu va veni, va trebui încă mult de lucrat. În schimb vor fi şanse pentru o viaţă mai bună), dar nu anume de aderarea la UE. Dimpotrivă, oamenii sunt mulţumiţi, mai mult de 80% din polonezi sunt euroentuziaşti şi susţin cu ardoare calitatea de membru a ţării în Uniunea Europeană. Unii sunt indiferenţi la asta, dar nimeni nu a contestat integrarea europeană. Oamenii pot discuta unele aspect ale integrării, dar totul se întâmplă în cadrul unor discuţii interne, fără a afecta principiile de bază.
- Acest lucru depinde de dialogul autorităţilor cu cetăţenii?
- Desigur. Există diferite forţe politice, unele se concentrează pe anumite subiecte, altele pe alte. Oamenii fac alegerea între ele şi în funcţie de opinia poporului se pune accentul pe anumite chestiuni.
- După cum aţi observat, în Moldova la fel există o mulţime de eurosceptici, dar, de asemenea, sunt partide cu o altă poziţie la acest capitol. Mulţi cred că statul insuficient îi informează pe cetăţeni despre beneficiile integrării europene.
- În ceea ce priveşte informarea cetăţenilor, aici întotdeauna este loc de mai bine. Mulţi oameni din guvern mi-au spus că a fost o vreme când ei, posibil, s-au axat mai mult pe negocierile cu partenerii europeni, acordând mai puţin timp dialogului cu propria societate. Dar toţi cred că au observat, că acum acest dialog este foarte intens, iar tânăra generaţie în special este mai bine informată de ceea ce se întâmplă. Desigur, există şi o categorie de oameni (şi acest lucru este esenţial pentru libertatea caracteristică democraţiei) cărora le trebuie mult timp pentru a înţelege, şi tot nu-i convingi. Aceştia au nevoie de mai mult timp. Va veni o vreme când şi ei cred că vor înţelege. Şi în Polonia au fost oameni care susţineau că nimic bun din integrarea europeană a ţării nu va ieşi, dar azi deja tac sau preferă să uite ce spuneau.
- Cum credeţi, de ce preşedintele SUA, Barack Obama, a declarat despre angajamentul american pentru asigurarea securităţii în Europa Centrală şi de Est anume în Varşovia?
- Preşedintele SUA, Barack Obama şi mulţi alţi preşedinţi de state din UE, precum şi prim-ministrul Canadei au sosit în Polonia pentru a marca data despre care am vorbit, aniversarea 25-a, „de argint” a primelor alegeri libere. Este un moment simbolic, care a servit ca stimulent pentru modificările în ţară, şi, cum am spus, pentru ca ulterior să cadă Zidul Berlinului etc. Alegerile au devenit punctul de plecare al acestui proces. Cred, de aceea Barack Obama a ales Varşovia pentru a-şi expune ideea. Aşa aniversări oferă o bună posibilitate de a transmite anumite mesaje. Să ne amintim şi despre complicatul context regional, confruntarea din Ucraina, faţă de care preşedintele Statelor Unite nu a rămas indiferent şi a decis să-şi exprime poziţia foarte clară. Cred că Varşovia a fost locul potrivit pentru ca Barack Obama sa-şi rostească mesajul.
- Din punctul Dvs. de vedere, ce rol în asigurarea securităţii în cadrul noului sistem de securitate din Europa Centrală şi de Est îi revine Republicii Moldova?
- Încep prin a vă spune câteva cuvinte despre Parteneriatul Estic. Acest parteneriat l-am propus Uniunii Europene noi cu Suedia şi a devenit politica Uniunii Europene şi răspunsul la numeroasele dorinţe, vise şi aspiraţii ale locuitorilor din ţările participante la proiect să fie cât mai aproape de UE şi să-şi modernizeze viaţa. Şi am făcut-o. Moldova a profitat de ocazie la maxim. După cum ştiţi, în multe ţări acest lucru s-a întâmplat şi se întâmplă în mod diferit, aici, în Moldova, acest lucru a mers foarte bine. Putem vorbi permanent despre reformele care trebuie efectuate, este adevărat că sunt încă foarte multe lucruri de făcut. Dar este la fel de adevărat, de asemenea, că Moldova a înregistrat cele mai remarcabile succese. Şi în acest sens, în termeni de stabilitate este foarte important să vă statorniciţi în spaţiul european. Eu vorbesc în primul rând despre dimensiunea europeană, pentru că din punct de vedere al securităţii dialogul poate fi oarecum diferit, iar Moldova, pornind de la politica guvernului dvs., şi-a anunţat, în primul rând, vectorul european.
Alina Marin, IPN.
