„Noi de la bun început am fost pentru soluționarea pașnică a conflictului”

Acest interviu a fost planificat în prealabil și trebuia să fie dedicat problemelor cooperării moldo-azere, perspectivelor dezvoltării sale în diferite domenii. Cu toate acestea, viața a făcut corectările sale…

Pe 27 septembrie, situația din Nagorno-Karabakh s-a agravat: au loc lupte active în șapte regiuni adiacente. În Azerbaidjan și Armenia a fost introdusă Legea marțială și a fost anunțată mobilizare generală. În acest sens, am solicitat Ambasadorului extraordinar și plenipotențiar al Republicii Azerbaidjan în Republica Moldova, Gudsi Osmanov, să răspundă la cîteva întrebări.

Domnule ambasador, care este situația din zona de conflict? Cîți persoane au avut de suferit pînă în prezent?

Situația de pe front este tensionată deja a noua zi. La 27 septembrie, așezările din Azerbaidjan și pozițiile noastre de luptă au fost supuse bombardamentelor masive de artilerie din partea forțelor armate armene. Acest lucru a dus la moartea a 24 de locuitori din Azerbaidjan, inclusiv a doi copii, dar există victime și în rîndul militarilor. 121 de persoane au fost rănite și se află în spitale. Au fost avariate peste 300 de clădiri rezidențiale și obiecte civile. De cîteva zile, orașul Ganja, unul dintre cele mai mari orașe din Azerbaidjan, care este situat departe de linia de contact a armelor, a fost supus bombardamentelor de către forțele armate armene. Drept urmare, mor cetățeni obișnuiți, mulți sînt răniți. Apropo, o locuitoare din Ganja, Karina Grigoryan, născuta în 1943, a fost și ea rănita. Acesta este un exemplu al faptului că armenii încă trăiesc liniștit în Azerbaidjan, în timp ce niciun azerbaidjan nu a rămas în Armenia ca urmare a curățării etnice.

Dar cel mai rău lucru este că Armenia folosește luptători ai organizației teroriste PKK din Siria, Liban și din alte țări din Orientul Apropiat. În plus, conducerea Armeniei s-a adresat armenilor din întreaga lume pentru a organiza colectarea și expedierea mercenarilor în zona de conflict, ea a îndemnat armenii din întreaga lume să participe la război. Acest lucru este confirmat de mass-media străină.

Ministerul turc de externe a anunțat posibilitatea de a oferi asistență militară Azerbaidjanului. Cum puteți comenta acest lucru?

A fost înregistrat faptul utilizării rachetelor tactice de către Armenia. Multe rachete au fost lansate în orașul Ganja, rachete cu rază medie de acțiune au fost lansate la 300 km în regiunea Absheron, aproape de orașul Baku, și a fost atacat orașul Mingachevir, unde se află un rezervor și o centrală electrică. În prezent, inamicul bombardează intens din Armenia orașele azere Bardu, Terter, Agjebedi, Beylagan, Mingechevir și alte localități din Azerbaidjan, au avut de suferit persoane civile. Prin astfel de acțiuni, inamicul ne provoacă ca noi să răspundem, de aceea Armenia încearcă să implice în conflict o parte terță. Turcia este țara noastră înfrățită. Și de la bun început, cînd comunitatea mondială a aflat că Armenia a atacat Azerbaidjanul, Turcia a vorbit în sprijinul Azerbaidjanului, în sprijinul dreptului internațional, deoarece Armenia îl încalcă grav ocupînd teritorii străine timp de 30 de ani. Acesta este, de fapt, rolul Turciei. Ea nu ne oferă asistență militară. Acest lucru nu este necesar. Noi sîntem capabili și singuri să opunem rezistență agresorului, așa cum vedeți.

Dar Armenia, de exemplu, prin persoana ambasadorului în Rusia, Vardan Toganyan, spune că armata turcă luptă pe partea Azerbaidjanului, iar Turcia trimite arme, că acest război chiar îi convine.

Toate acestea sînt provocări, falsuri. Conducerea armeană înșeală comunitatea internațională și propriul popor de 30 de ani. Ei au spus multe ieri, multe spun și azi, acuză de foarte multe lucruri țara noastră. Dar pentru aceasta nu există dovezi sau temei.

Dar partea dvs. are dovezi că teroriștii din Siria luptă de partea armenilor?

Relocarea mercenarilor sirieni și libanezi se desfășoară de mulți ani, toată lumea știe asta. Aceste dovezi aparțin domeniului public. „Radioul francez internațional” spune că teroriștii sirieni, libanezi și membrii organizației teroriste armene ASALA luptă în prezent pe partea armenilor. Luke Coffey, directorul Centrului de cercetare a politicii externe Allison al Fundației Heritage, a scris pe Twitter că teroriștii străini luptă de partea formațiunilor armene din Khankendi (Stepanakert). Prezența forțelor militare străine este o veste proastă, spune el, și așa și este.

Există informații că forțele militare din Azerbaidjan au ocupat deja unele teritorii. Este adevărat?

Da, este adevărat. Azerbaidjanul desfășoară o operațiune de eliberare antiteroristă pe teritoriile sale. Am fost obligați să oferim un răspuns adecvat și astfel să ne protejăm oamenii și pămîntul. Într-o singură zi, au fost eliberate 8 sate din direcția frontului Fizuli-Jabrayil. În plus, ca urmare a operațiunilor militare ale armatei azere în direcția Goranboy, a fost eliberat vîrful Murovdag al lanțului muntos cu același nume. A fost, de asemenea, luat sub control drumul Vardenis-Agdere, care face legătura între teritoriile azere ocupate și Armenia. Acest lucru face posibilă prevenirea transferului de mărfuri militare din Armenia în direcția Agdere și Kelbajar.

În plus, armata azeră a arborat un steag în satul Madagiz din regiunea Agderin. Și am eliberat și satul Talish din regiunea Terter, satele Mekhtili, Chakhyrly, Ashagi Maralyan, Sheybei, Guijag din regiunea Jebrail, însuși orașul Jebrail și satul Ashagi Abdurrahmanli din regiunea Fizuli. Ieri, au mai fost eliberate alte 3 sate din regiunea Jabrayil - Shikhali Agali, Saryjali, Mazra. În prezent, forțele noastre armate continuă să elibereze activ pămînturile azere de sub ocupația inamicului.

Credeți că este încă posibilă revenirea la masa de negocieri, să puneți capăt războiului și să găsiți o soluție pașnică la situația actuală, așa cum îndeamnă multe țări, de exemplu, Rusia, Franța, Statele Unite?

Noi de la bun început am fost pentru soluționare pașnică a conflictului, Azerbaidjan a participat la procesul de negociere de mai bine de 25 de ani. Pentru că am sperat și am așteptat. În cadrul negocierilor se discuta despre reîntoarcerea treptată a teritoriilor ocupate Azerbaidjanului. La început 5 regiuni, apoi încă 2, am așteptat ca azerii să se întoarcă în Nagorno-Karabakh, iar apoi poporul azer și armean să trăiască așa cum au trăit odinioară. Cu toate acestea, la final am văzut că sîntem amenințați cu un nou război. Președintele Ilham Aliyev le-a spus în repetate rînduri atît copresedinților grupului OSCE de la Minsk, cît și altor organizații internaționale, reprezentanților Uniunii Europene să influențeze Armenia. Cu toate acestea, ei nu ne-au auzit. Azerbaidjanul nu are nevoie de acest război. Noi am vrut să ne fie returnate pămînturile în mod pașnic, în conformitate cu rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU. 1 milion de refugiați și persoane care au fost nevoite să se mute trăiesc fără casă de 30 de ani. Vă puteți imagina? De 30 de ani am vrut să le întoarcem casele, subliniez, în mod pașnic. Dar dacă primul ministru armean declară personal că Karabah este Armenia și punct, despre ce fel de proces de negociere putem vorbi? Nimeni pînă la el nu făcuse astfel de declarații. El a stricat tot ce se stabilise pînă atunci. El ne cere să purtăm un dialog cu așa-numitul regim marionetă din Nagorno-Karabakh, adică încearcă să rupă formatul negocierilor care există deja de mai bine de 25 de ani. Căci esența principiilor dezvoltate este că teritoriile ocupate ar trebui eliberate și aproximativ un milion de refugiați și persoane strămutate ar trebui să revină la casele lor. Din punct de vedere politic, acest lucru este impus de 4 rezoluții ale Consiliului de Securitate al ONU și documente ale altor organizații internaționale similare. Armenia încalcă normele și principiile dreptului internațional, ignoră aceste documente și întreaga lume închide ochii la acest lucru. Din păcate, aceste organizații nu iau măsuri pentru a forța Armenia să respecte aceste rezoluții. Recent, ministrul nostru de externe Jeyhun Bayramov, într-o discuție cu Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politică de securitate, a spus că Armenia lansează rachete de pe teritoriul său asupra civililor noștri. La rîndul său, Înaltul Reprezentant al UE a remarcat că escaladarea din regiune provoacă îngrijorări serioase, dar nu a fost exercitată nici o presiune pînă acum asupra părții armene. Ce ne-a mai rămas de făcut în acest caz? Acțiunile militare sînt o ultimă soluție. Ar trebui să îndurăm încă 30 de ani, iar să continue să ne omoare cetățenii și să ne mențină teritoriile sub ocupație?

Se pare că nu avem nimic de discutat, iar evenimentele recente demonstrează că 30 de ani de proces de negociere cu Armenia, care vizează o soluționare pașnică a conflictului, au condus doar la un act de agresiune din partea sa. Priviți, ei trag focuri din arme grele asupra orașelor și satelor care sînt departe de zona de conflict și au făcut-o periodic de-a lungul anilor, în timp ce se desfășurau negocierile. Repet, ei trag, lansează rachete de pe teritoriul Armeniei asupra orașelor și satelor noastre, care sînt departe de linia de contact a forțelor armate. Mor oameni civili. Noi acționăm absolut legal - ne eliberăm teritoriile de forțele armate străine și ne restabilim granițele recunoscute la nivel internațional. În plus, dacă ne întoarcem la istorie, putem vedea că Nagorno-Karabakh este o țară azeră. Abia în 1805, hanul Karabakhului, Ibrahim Khan, a semnat un acord cu generalul Imperiului Rus Țițianov privind intrarea voluntară în componența acestuia. Acolo se spune clar că acordul este semnat cu populația azeră, nu cu cea armeană. Adică, acolo locuiau azeri. Abia în 1828 a apărut primul armean în Nagorno-Karabakh. În 1978, armenii din Nagorno-Karabakh au sărbătorit chiar și aniversarea a 150 de ani de la relocarea lor din Iran și a fost ridicat un monument în cinstea acestui eveniment, care a fost ulterior distrus de armeni în 1988 în perioada inițială a războiului din Karabakh și apoi modificat pînă la nerecunoaștere. Acesta este un fapt istoric.

Ne ne apărăm, apărăm cetățenii, în niciun caz contraatacul nostru nu este îndreptat către populația civilă. Țintele armatei azere sînt pozițiile de tragere, obiectele militare și infrastructura militară a forțelor armate ale Armeniei în teritoriile azere ocupate. Autoritățile noastre au declarat deja că vor fi create condiții adecvate, astfel încît oamenii obișnuiți să nu sufere din cauza luptelor grele și să fie evacuați fără obstacole. Civilii vor fi tratați în conformitate cu cerințele Convenției de la Geneva, iar drepturile lor vor fi protejate. Ei sînt cetățenii noștri, indiferent de naționalitate și religie.

Deci, care este motivul pentru care negocierile s-au prelungit atît de mult timp, iar conflictul nu a fost încă rezolvat?

Primul motiv este, așa cum am spus mai sus, că Armenia a ocupat aceste teritorii și nu vrea să le returneze, în ciuda faptului că întreaga lume recunoaște aceste teritorii ca parte a Azerbaidjanului. Consiliul de Securitate al ONU a adoptat 4 rezoluții care cer retragerea imediată, completă și necondiționată a forțelor armate armene de pe teritoriile noastre. Cu toate acestea, aceste rezoluții rămîn pe hârtie. În scopul medierii pentru găsirea soluțiilor deja de 28 de ani funcționează Grupul Minsk, dar nu există niciun rezultat. Acesta este, de fapt, al doilea motiv pentru care conflictul nu a fost încă rezolvat, iar acum s-a transformat în război. Adică, mediatorii nu insistă și nu fac presiuni asupra Armeniei pentru a începe punerea în aplicare a rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU. Imediat ce soldații armeni vor părăsi teritoriul Azerbaidjanului, va veni pacea. Acest lucru este evident.

Ce condiții pune Azerbaidjanul pentru a pune capăt acțiunilor militare?

Există o singură condiție, ea este legală și cunoscută de toată lumea. Armenia trebuie să elibereze teritoriile azere de sub ocupație, forțele armate armene trebuie să părăsească pămînturile noastre, integritatea teritorială a Azerbaidjanului trebuie restabilită în interiorul granițelor recunoscute la nivel internațional. După aceea, în regiune va veni pacea.

Spuneți că războiul nu este în avantajul Azerbaidjanului, dar cui îi convine el?

În opinia mea, aceasta este o încercare de a păstra puterea conducerii armene și de a distrage atenția cetățenilor de la problemele economice și politice din țară. Cu două zile înainte de a trece peste ofensivă, liderul principalului partid de opoziție din Armenia a fost arestat. În plus, ratingul conducerii republicii armene a scăzut semnificativ în acest an. Și apoi a fost și pandemia, care a băgat țara într-o criză și mai mare.

Toate acestea se face pentru menținerea puterii pe fondul pierderii încrederii publice. Pentru a orienta atenția oamenilor de la problemele interne la imaginea unui inamic extern.

Spuneți că acest atac a fost planificat din timp?

Cu siguranță. Pentru ceea ce s-a întîmplat pe 27, Armenia s-a pregătit cîteva luni. Numai anul acesta, pe 12 iulie, ei au lansat un atac armat asupra așezărilor situate departe de zona de conflict din Nagorno-Karabakh, la granița armeno-azeră în direcția regiunii Tovuz. Atunci au fost uciși persoane civile și mai mulți militari. Confruntările au durat patru zile. Și, întrucît noi nu aveam și nu avem nicio țintă militară pe teritoriul Armeniei, de îndată ce forțele armate armene au fost alungate de pe teritoriul nostru, de comun acord focul a fost oprit. Apoi, la ora 5.45 dimineața, pe 23 august, un grup de sabotaj a pătruns pe teritoriul nostru, el a fost neutralizat. De asemenea, partea armeană a anunțat în mod demonstrativ reinstalarea armenilor, imigranți din Liban, pe teritoriile ocupate și în vechiul nostru oraș azer Shusha, ceea ce reprezintă o încălcare a Convenției de la Geneva. Ce înseamnă toate acestea, în opinia voastră? Desigur, ne-au provocat mult timp și, cînd au văzut că nu iese nimic, au început războiul. În tot acest timp au colectat arme și oameni lîngă granița de stat. Guvernul nostru a avertizat comunitatea mondială că Armenia se pregătește pentru război, dar nimeni nu a acordat atenția cuvenită acestui lucru. Și astfel, pe 27 septembrie, dimineața devreme, ei au atacat Azerbaidjanul. Au început să bombardeze sate cu civili care se află aproape de linia de contact a focului, ceea ce continuă să facă pînă în prezent. Au început deja să folosească și rachete. Bineînțeles, am fost forțați să recurgem la un contraatac pentru a ne proteja cetățenii nevinovați și pozițiile noastre de-a lungul întregii linii de front.
_________

DISCLAIMER: Autorii comunicatelor – nu agenția de presă IPN – poartă responsabilitate exclusivă pentru corectitudinea și esența conținutului comunicatului, prezentat spre publicare și/sau distribuire.