Grigore Vieru a fost un simbol al renaşterii naţionale, iar moartea poetului reprezintă o pierdere irecuperabilă, a declarat pentru Info-Prim Neo preşedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, Mihai Cimpoi. „Prin întreaga sa activitate, prin opera sa, Grigore Vieru a dialogat cu cei mici şi cu cei mari anume despre acest destin al nostru, despre identitatea noastră, despre adevărul ştiinţific şi istoric, făcând o punte de legătură între cultura românească din Basarabia cu cea din Ţară. Grigore Vieru a fost şi va rămâne o personalitate unică, irepetabilă, o fiinţă într-o poezie, într-un adevăr, într-o limbă română, întru dreptate”, a spus academicianul. Poetul Iulian Filip spune că Grigore Vieru, care l-a modul cel mai direct a lucrat în fiecare casă, prin copii, prin cuvânt, i-a sensibilizat şi pe cei maturi ca să descopere opera de-o seamă cu dânşii. „Nu am mai avut un aşa precedent de consacrare şi de angajare totală, şi cred că e o pierdere irecuperabilă”, a spus poetul. Compozitorul Eugen Doga, prieten cu Grigore Vieru, susţine că acesta a fost „o stea” despre care „puţine lucruri frumoase s-au spus”. „S-a stins o stea. Steaua care din păcate n-a fost de mulţi văzută, dar lipsa căreia, acum, ca niciodată, este observată, deoarece ea era nu numai lumină, era şi căldură, era şi spirit (...) A fost un om ieşit din comun. Pe plaiurile acestea niciodată nu a mai fost ceva de această mărime, de această valoare, de această importanţă pentru neamul nostru. Este o pierdere pentru tot neamul, indiscutabil (...) Puţine lucruri frumoase s-au spus în adresa lui, ăsta este păcatul nostru”, a spus compozitorul. „Era cel mai cunoscut scriitor român”, a spus despre Grigore Vieru scriitorul Nicolae Dabija. „M-am convins de asta aflându-mă cu el în comunităţile locuite de români, din Ungaria, Serbia, Bucovina de Nord, Basarabia de Sud. El a fost pentru noi un model, el a fost un stegar şi am impresia că a căzut stegar. Dar drapelul a fost preluat îndată de acele generaţii care au fost crescute de manualele pe care le-a scris Vieru, crescute de poeziile lui, de cântecele lui”, a spus Dabija. Scriitorul îl caracterizează pe Grigore Vieru ca pe „o fire atât de modestă încât se străduia parcă să meargă printre noi mai mult în vârful degetelor. Astfel încât să nu deranjeze, astfel încât să nu observăm ca îi suntem contemporani”. „Prezenţa lui la acele Mari Adunări Naţionale de la începutul anilor 80 încuraja mulţimea. Meritele lui în limba română, revenirea la alfabetul latin, lupta pentru identitate naţională sunt enorme”, a spus Dabija. „Am pierdut un poet, dar am câştigat un mare Ambasador în ceruri”, a spus scriitorul Aurelian Silvestru. „Divinitatea e cu noi, pentru că şi poetul a rămas cu noi. A rămas zidit în versuri, în cuvinte, în durerea românilor de pretudindeni pe care a purtat-o cu atâta demnitate pe umerii săi firavi.”, a mai spus Aurelian Silvestru. Inima lui Grigore Vieru a încetat să bată la 18 ianuarie, în urma unui tragic accident rutier suferit cu două zile mai devreve. Potrivit Ministerului Sănătăţii, Grigore Vieru a decedat în urma unui stop cardiac la orele 01.20 în noaptea de sâmbătă spre duminică, 18 ianuarie. Decesul s-a produs pe fundalul de insuficienţă cardiovasculară, insuficienţă renalo-hepatică şi insuficienţă respiratorie. Corpul neînsufleţit al poetului Grigore Vieru va fi înmormântat la Cimitirul Central de pe str. Armenească. Marţi, 20 ianuarie 2009, a fost decretată drept zi de doliu naţional.