Naşterea Domnului Iisus Hristos, marcată de către creştinii ortodocşi care respectă calendarul bisericesc de stil vechi, pe 7 ianuarie, era sărbătorită altădată timp de trei zile. Gospodarii puneau pe masa de sărbătoare bucate tradiţionale şi neapărat coceau Crăciunei, care sunt simbolul acestei sărbători. Etnograful Maria Ciocanu a declarat pentru IPN că tradiţiile etnofolclorice legate sărbătorile de iarnă mai sunt păstrate şi astăzi, chiar dacă au suferit unele transformări.
Maria Ciocanu, care este şi şefa Secţiei etnografie din cadrul Muzeului Naţional de Istorie şi Etnografie, a spus, că de-a lungul timpului, tradiţiile de Crăciun s-au transformat, însă unele elemente au rămas aceleaşi. „S-a păstrat masa rituală. De pe masă nu lipsea carnea de porc, mâncarea de păsare, răcitura. Era o credinţă că masa de Crăciun trebuie să fie încărcată, şi timp de trei zile să stea plină cu bucate”, a declarat etnograful.
Maria Ciocanu a menţionat că sărbătoarea Naşterii Domnului nu poate fi percepută fără Crăciunei. Etnograful spune că din prima cocă de Crăciun se cocea această pâine decorativă care se pune la icoane. Se credea că acest Crăciunel trebuia rupt şi dat boului care trăgea plugul. De asemenea, o bucăţică din această pâine decorativă se punea sub brazdă, ca să fie recolta bună. „Mai era o credinţă că atunci când se făcea coca, femeia cu mâinile pline de aluat se ducea în livadă şi atingea tulpina pomilor pentru ca aceştia să rodească”, a spus Maria Ciocanu.
Naşterea Domnului Iisus Hristos este vestită în noaptea de 6 spre 7 ianuarie, de către cete de colindători care umblă din casă în casă. Colindul este una dintre cele mai vechi tradiţii, care se mai respectă şi astăzi. Etnograful a menţionat că altădată colindele erau specifice pentru fiecare regiune a ţării, iar în prezent acestea s-au uniformizat.
De asemenea, de Crăciun şi superstiţiile erau nelipsite din casele gospodarilor. Astfel se spune că dacă în noaptea de Crăciun va fi zăpadă şi va ninge, anul care vine va aduce o roadă bună.
