{Analiză IPN} Rivalităţile politice într-o nouă rundă din cadrul Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE) sunt, pe de o parte, obişnuite, fireşti şi necesare pentru sănătatea morală a naţiunii, pe de altă parte, sunt mai pronunţate, mai îndârjite şi mai periculoase pentru aceeaşi sănătate morală, dar şi pentru posibilele consecinţe distructive în plan intern şi extern. [Geneza şi formele de manifestare] Interesele politice diferite ale formaţiunilor din coaliţia de guvernământ stau, în mod obiectiv, la originea acestui şi altor conflicte politice, din Republica Moldova şi din afara ei. În acest sens, este vorba despre aspectul corporativ al divergenţelor obiective. La acestea se adaugă rivalităţile dintre diferiţii lideri (în sensul neasemănării între ei) ai diferitelor formaţiuni politice şi acestea reprezintă aspectul personal al unor divergenţe la fel de obiective într-un sistem politic pluripartinic. Însă caracterul de „cocteil Molotov” îl conferă acestor relaţii tendinţa subiectivă a partidelor şi liderilor de a controla din spaţiul şi bugetul public mai mult decât este admis de lege şi de ponderea politică obţinută în urma ultimilor alegeri, parlamentare şi locale. Aşa cum aceste tendinţe sunt mereu active, mereu activi sunt şi „supraveghetorii” din partea partenerilor-concurenţi din arca de guvernământ care nu scapă ocaziile de a penaliza gafele aliaţilor de la guvernare, desigur, în propriu interes. În acest sens, spuneam, guvernarea coaliţională este mai benefică sănătăţii morale a societăţii, decât una monopartinică. Inclusiv pentru că actul politic se aseamănă mult cu o partidă de vânătoare, când toţi participanţii sunt şi în rol de vânători, dar şi în rol de ţintă. O astfel de situaţie îi obligă pe toţi să menţină vigilenţa politică trează. De data aceasta, drept pretext pentru explozia din relaţiile inter-AIE-iste a servit incidentul tragic de la vânătoarea din Pădurea Domnească, soldat cu moartea unui bărbat. De fapt, nu însuşi incidentul a provocat altercaţiile politice, cum ar prefera cineva să trateze, ci tentativa de tăinuire ulterioară a acestui omor de către reprezentanţii instituţiilor statului care sunt, în acelaşi timp, reprezentanţi sau delegaţi ai anumitor partide politice. Dacă un miracol ar face posibilă acum derularea timpului înapoi, un simplu comunicat de presă privind acest caz, difuzat în timp util, ar fi prevenit orice deranj public şi ar fi scăpat foarte multă lume din domeniul politicului de coşmarul ulterior, chiar dacă omul omorât din imprudenţă nu mai putea fi întors înapoi. Astfel, participanţii la vânătoarea respectivă au încălcat legea, fiecare în anumită proporţie, iar patronii politici, în loc să se desolidarizeze imediat de ei, au încercat să le ţină loc de avocaţi. Rolurile în acest conflict au fost auto-atribuite cu bună ştiinţă şi pe propriul risc de către fiecare parte în el. [Actorii: PDM, Lupu, Plahotniuc + PL, Ghimpu] Întâmplarea, sau poate nu întâmplarea, face că la acea vânătoare au fost mai mulţi reprezentanţi-delegaţi ai Partidului Democrat (PDM) şi ai Partidului Liberal (PL). Dacă e să credem unor liste făcute publice anterior, la vânătoare au participat până la opt consilieri locali ai PL, plus ex-şeful Agenţiei Moldsilva, Ion Lupu, care a avut rolul de organizator al acestei vânători controversate din punct de vedere al legalităţii. PL şi liderul acestuia Mihai Ghimpu s-au desolidarizat deocamdată doar de o singură persoană. Astfel, reprezentanţii-delegaţii PDM-PL s-au pomenit, cu voie sau fără de voie, membri ai aceluiaş grup conspirativ întru tăinuirea incidentului, în frunte cu ex-procurorul general Valeriu Zubco, delegat în funcţie de către PDM, dar şi cu alţi procurori şi judecători. Iată de ce liderii PDM şi PL au acum un mesaj asemănător. De data aceasta, gafa cea mare a acestor lideri a fost lipsa de reacţie adecvată la o încălcare de lege evidentă şi încercarea de a „drege borşul” prin organizarea unor acţiuni de contraofensivă împotriva PLDM şi a lui Vlad Filat, gen „cârdăşia cu PCRM”, „distrugerea Alianţei”, „comisia de anchetă pe cazul Băncii de Economii” etc. În ultimul timp, Mihai Ghimpu este chiar mai activ şi mai vehement în acest sens, depăşind multe limite nu doar în adresa PLDM şi Vlad Filat, ci şi a presei care nu este de acord cu el în cazul vânătorii din Pădurea Domnească. [Actorii: PLDM, Filat] De data aceasta, PLDM şi premierul Vlad Filat i-au prins pe liderii PDM-PL „pe picior greşit” şi nu au făcut decât să folosească în propriul beneficiu „bâlbele” acestora. Între timp s-a dovedit că miza cea mare a PLDM-Filat este nu funcţia procurorului general, nu înlăturarea de la putere a PDM sau PL, sau distrugerea Alianţei, ci debarcarea prim-vicepreşedintelui parlamentului, Vlad Plahotniuc, prim-vicepreşedinte al PDM. Se pare că PLDM şi Filat au folosit această ocazie pentru a reveni la intenţia de a-i diminua influenţa acestuia, anunţată încă în vara anului 2011, când la adresa lui Vlad Plahotniiuc a fost lansat calificativul „păpuşarul”. Marian Lupu a încercat să-l acopere pe acesta, ca şi pe procurorul general, de altfel, dar a nimerit el însuşi în situaţie proastă, inclusiv în cazul şedinţei eşuate a Parlamentului la tema demiterii speaker-ului. Trebuie de presupus că de data aceasta PLDM şi Vlad Filat vor folosi şi mai multe pârghii pentru a-şi atinge scopul, tot aşa cum este de aşteptat că PDM şi Vlad Plahotniuc se vor împotrivi, vor continua să contraatace cu toate mijloacele pe care le au la dispoziţie, iar pârghiile şi mijloacele ambelor tabere sunt foarte mari. La acest aspect mă refeream mai sus privind pericolul mai mare pe care îl prezintă actualul conflict, comparativ cu altele. Aceasta este abordarea strict politică a conflictului, fără a ţine cont de prezenţa sau lipsa argumentelor legate de învinuirile pe care şi le aduc reciproc liderii politici moldoveni şi pe care le poate demonstra doar instanţa de judecată. [Actorii: opoziţia parlamentară] În acest conflict, Partidul Comuniştilor (PCRM) este pus în situaţia să aleagă, din punctul său de vedere, „între două rele”: Vlad Filat şi Vlad Plahotniuc. Comunitii au făcut această alegere destul de clar. Ei sunt cei care cer demisia lui Vlad Plahotniuc de mai mult timp, la modul direct, iar expertul economic al fracţiunii PCRM, Oleg Reidman, a dezminţit, indirect, învinuirile aduse lui Vlad Filat că ar pune la cale falimentarea Băncii de Economii, deşi se putea abţine de la această apreciere. Poziţia PCRM, dar şi a celorlaţi deputaţi din afara AIE contează mult în eventualitatea revenirii la tema demiterii actualului prim-vicepreşedinte al Parlamentului. Un precedent în acest sens a fost înregistrat prin demiterea fostului şef al SIS-ului, delegat de PL, cu voturile PLDM şi PCRM, fără ca această să se răsfrângă asupra poziţiei AIE în ansamblu. [Actorii: europenii, americanii] Şeful delegaţiei Uniunii Europene, Dirk Schuebel, şi ambasadorul Statelor Unite ale Americii, William Moser, s-au declarat destul de tranşant în favoarea poziţiei pe care se situează PLDM şi Vlad Filat în acest conflict. Este adevărat că ei nu au spus ce se întâmplă în ţările lor cu liderii politici care ar ajunge să acopere un procuror general într-o situaţie asemănătoare cu cea a procurorului general moldovean, dar au spus clar că procurorii lor, dar şi ceilaţi demnitari, şi-ar da demisia în mod obligator din prima zi, din prima clipă când ar apare o astfel de situaţie. De altfel, se pare că reprezentanţii celor doi mari parteneri de dezvoltare ai Moldovei nu au comentat în niciun fel propunerile de redresare a situaţiei, lansate de Mihai Ghimpu la întrevederile cu ei, prin retragerea tuturor liderilor AIE, inclusiv Vlad Plahotniuc, din Consiliul Alianţei şi este de înţeles de ce nu au făcut-o. Europenii şi americanii vor fi şi de acum înainte fideli poziţiei de menţinere a AIE în actualul format sau, în cel mai rău caz, în alt format, cu condiţia menţinerii cursului de integrare europeană a Moldovei. Tot atât de clar este că vor folosi şi în continuare întregul set de pârghii, bazat pe finanţarea masivă a proceselor de modernizare a societăţii moldoveneşti. Nimeni din actuala componenţă a coaliţiei de guvernământ nu este gata să renunţe la finanţările respective, dar şi la cursul european al ţării, fără risc major pentru soarta politică a formaţiunilor şi a liderilor acestora. [Variante de soluţii] Actuala situaţie are mai multe variante de soluţii, inclusiv: 1. Lupta de poziţii a componentelor AIE va finaliza cu menţinerea status quo-ului fiecărei formaţiuni şi al fiecărui lider. De fapt, aceasta va însemna încheierea unui armistiţiu, până la o nouă rundă de ostilităţi politice. Este ştirbită şi mai tare imaginea PLDM, PDM şi PL separat şi ca entitate coaliţională, ceea ce se va resimţi în alegerile parlamentare viitoare, anticipate sau ordinare; 2. Vlad Plahotniuc coboară din prezidiul în sala Parlamentului, prin înţelegere amiabilă dintre PLDM şi PDM, Filat şi Plahotniuc, cu medierea intereselor părţilor de către europeni şi americani. Menţinerea AIE şi a cursului european al ţării; 3. PCRM şi Vladimir Voronin îi ajută pe Vlad Filat şi PLDM să-l scoată, parţial, din cărţi, pe Vlad Plahotniuc, contribuind la menţinerea AIE şi a cursului european al ţării; 4. PCRM, Mihai Ghimpu şi PL îi ajută pe Filat şi PLDM să-l debarce pe Plahotniuc, contribuind la menţinerea AIE şi a cursului european al ţării; 5. PDM, cu sau fără Vlad Plahotniuc, plus grupul Dodon-Mişin-Godea îi ajută pe Filat şi PLDM să-i debarce pe Mihai Ghimpu şi PL, contribuind la reformatarea AIE cu menţinerea a cursului european al ţării. În acest caz, nu va fi nevoie de demisia Guvernului sau alegeri anticipate, pentru că Igor Dodon nu va manifesta interes pentru participarea la guvernarea care i-ar ştirbi mult din imagine. În schimb, el şi-ar satisface un scop declarat demult şi de multe ori de a-i scoate pe Mihai Ghimpu şi PL în afara carosabilului politic. Contează dacă PLDM şi PDM muşcă din această nadă care le asigură preluarea ministerelor gestionate actualmente de PL. 6. PCRM ajută PDM şi PL să demită Guvernul Filat, demisia separată a prim-ministrului nefiind prevăzută de Constituţie. Alegeri parlamentare anticipate, cu consecinţe imprevizibile pentru toate formaţiunile politice prezente în actualul Parlament, dar şi pentru cursul de orientare geopolitică al ţării. Cu atât mai imprevizibile, cu cât niciunul din actorii politici interni menţionaţi mai sus, dar şi din cei nemenţionaţi, nu îşi doreşte anticipate în viitorul apropiat, fiecare din considerentele sale. [Valeriu Vasilică, IPN]