Episodul I al prezentei analize, publicat la 3 august 2010, {(vezi „AIE a murit de „moarte bună”. Trăiască A! Analiză Info-Prim Neo, episodul I” aici)} sugera că mandatul Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE) s-a consumat în mod obiectiv {de facto}, îndemna liderii acesteia să oficializeze, spre folosul tuturor, dată destrămării tot aşa de clar ca şi data constituirii şi iniţia o evaluare a experienţei AIE, în special, pentru că, pe viitor, ne aşteaptă guvernări, în exclusivitate, de format coaliţie. În acest context, am urmărit o parte din pericolele şi riscurile prin care a trecut AIE, precum şi capacitatea acesteia de a le gestiona. Episodul II, publicat la 5 august 2010, {(vezi „AIE a murit de „moarte bună”. Trăiască A! Analiză Info-Prim Neo, episodul II” aici)} se referea la unele surse din care Alianţa de guvernământ şi-a alimentat / „betonat” trăinicia timp de un an. Episodul III va încerca să formuleze anumite scenarii de comportament al componentelor AIE din perspectiva viitoarelor scrutine: referendum, alegeri parlamentare anticipate şi alegeri prezidenţiale. Încă o dată: acest lucru prezintă interes, în special, pentru că astfel vom putea judeca despre calitatea viitoarelor guvernări, respectiv, despre calitatea vieţii noastre, a tuturor. [„Tertium non datur”] După alegerile parlamentare anticipate care se presupune că vor avea loc la 14 noiembrie Republica Moldova va fi guvernată, de asemenea, de o coaliţie de formaţiuni politice. Va fi o coaliţie de centru-dreapta sau una de centru-stânga şi în acest sens – {tertium non datur}, a treia variantă nu există. Aceasta pentru că societatea rămâne şi în continuare baza socială a eşichierului politic în ansamblu şi a fiecărui partid în parte. Iar în structura societăţii, timp de un an, nu s-au produs schimbări esenţiale. Componentele AIE au obţinut acum un an atâtea voturi câte au obţinut nu pentru că au avut ochii frumoşi sau mai puţin frumoşi, ci pentru că ideile lor sunt reprezentate în societate în măsura respectivă. Sau aceste formaţiuni reprezintă ideile segmentelor de populaţie respective din societate, dacă vreţi. Nu există niciun motiv să credem că, peste noapte, un partid sau altul va lua cu mult mai multe voturi decât a luat până acum şi, cu atât mai mult, majoritatea voturilor în parlament, după cum a avut-o de două ori de-a rândul comuniştii. Apropo de PCRM, formaţiunea a venit şi s-a menţinut la putere solitar din cauză că a preluat şi a guvernat cea mai săracă ţară din Europa, iar aceasta însemnă că a fost votată de cea mai mare categorie socială existentă pe atunci, cea a săracilor. Dacă PCRM tot pretinde că a guvernat ţara bine, trebuie să se aştepte că a făcut acest lucru în detrimentul său, pentru că ar fi trebuit să se micşoreze, numeric, stratul oamenilor săraci, cu creşterea numerică a altor categorii, care, de regulă, nu votează mesajul comunist. Aceasta dacă nu luăm în considerare rolul gastrabaiterilor moldoveni, care, cu preţul propriei vieţi, au contribuit la „dessărăcirea” relativă a Moldovei. Oricum, structura societăţii este la moment mult mai pestriţă, mai fragmentată decât acum 10 sau 5 ani, dar nu se deosebeşte aproape cu nimic de cea din anul trecut. AIE abia şi-a pus în plan să constituie „clasa de mijloc pentru fiecare sat”, dar aceasta este o sarcină de ani şi ani. De aici vine încrederea că în Parlament vor accede mai multe partide (chit că a fost micşorat şi pragul electoral), nu este exlus să fie mai multe ca acum, care vor fi obligate să formeze coaliţii, dacă nu vor vrea să ne arunce în alte alegeri anticipate, cea ce ar fi prea de tot. De la acestă ipoteză vin iarăşi doar două scenarii posibile: 1) formarea alianţelor se va produce după alegeri şi ţinând cont de rezultatul acestora; 2) acest proces va fi controlat, dirijat, începând cu anunţarea campaniilor electorale sau chiar mai înainte. Convenţional, le putem numi „scenariul frumos” şi „scenariul util”. [„Scenariul frumos”] Toate componentele AIE vor merge separat la prezidenţiale şi parlamentare, cu propriii candidaţi, cu propriul mesaj, fără staff-uri comune, etc. Campania electorală va decurge sub forma competiţiei celor mai buni cu cei mai buni, va fi respectat dreptul candidaţilor la propria imagine şi dreptul alegătorului la propria alegere, va învinge / va acumula cele mai multe puncte cel mai puternic şi cel mai convingător. Abia după aceea urmează formarea coaliţiei de guvernământ. Democratic, simplu, frumos. Dar nu şi util. [„Scenariul util”] Formaţiunile componente ale AIE merg în alegeri „înţelese”, cu roluri partajate, cu candidaţi negociaţi la cele mai importante funcţii, cu mesaj convenit, eventual, cu un staff de coordonare, cu obligaţii şi responsabilităţi reciproce în timpul campaniei şi după. Complicat, parţial restrictiv (nedemocratic), mai puţin frumos. Dar cu suficientă utilitate pentru scopul final. [„Frumos”? „Util”? „Periculos”?] Primul scenariu este promovat, de la un timp, de către PLDM. Al doilea pare a fi agreat în măsură mai mare sau mai mică de celelalte trei formaţiuni din AIE. Scenariul „frumos” nu este util pentru accederea la putere a unei alianţe de centru-dreapta, formată din unele sau chiar toate componentele actualei AIE, respectiv, pentru şansa de realizare a mesajului lansat de AIE pe parcursul ultimului an. Potrivit acesteia, esenţa mesajului ţine de implementarea reală în Moldova a standardelor europene pe plan social, politic şi economic, pentru care s-au pronunţat în iulie 2009 majoritatea alegătorilor şi, ulterior, partenerii internaţionali ai Moldovei. Dacă celor care vor trece pragul electoral în luna noiembrie nu le vor ajunge voturi pentru a forma coaliţia de guvernământ, accederea în Parlament va însemna doar asigurarea unei vieţi tihnite timp de 4 ani, cu mandatul deputaţilor de opoziţie în buzunar. Din perspectiva AIE, în cel mai bun caz, ţara nu va merge înainte sau va merge mai încet sub o coaliţie de centru-stânga, controlată de PCRM, potenţialul căruia este deja cunoscut şi verificat. În schimb, se vor deranja mult lucrurile, înainte de a se aranja, pe segmentul relaţiilor Parlament – Preşedenţie – Guvern. Conform scenariului „frumos”, care presupune răcirea până la maximum a „temperaturii” dintre actualele componente ale AIE în perioada campaniei electorale, relaţiile vor fi foarte tensionate chiar în cazul când aceste formaţiuni vor obţine şi funcţia de Preşedinte, şi majoritatea parlamentară. Preşedintele, ales în condiţii de rivalitate, este de aşteptat – dură - oricum nu va avea sprijin deplin în Parlament, respectiv, Şeful Statului nu va vedea în coaliţia parlamentară un partener. Neînţelegerile vor începe de la procedura de numire de către Preşedinte a Guvernului care urmează să fie aprobat de coaliţia parlamentară, vor continua cu modificarea legislaţiei privind prerogativele Preşedintelui în noile condiţii de alegere a acestuia şi tot aşa. Nu mai vorbim de situaţia când Şeful Statului va reprezenta o altă formaţiune politică decât cele din viitoarea coaliţie guvernamentală. Anumite pericole vor exista şi în cazul schimbării configuraţiei viitoarei coaliţii de centru-dreapta în viitorul Parlament. În situaţia când marea majoritate a formaţiunilor existente pe acest segment nu au acumulat în toate scrutinele de până acum decât plus-minus 1-2% din totalul de voturi, cine dă garanţie că nu va trebui acceptat în viitoarea coaliţie partidul „omului cu barbă” şi „cu doi plămâni”? Îşi închipuie cineva din liderii actualei coaliţii procesul şi finalul unei asemenea convieţuiri? Deteriorarea relaţiilor în cadrul AIE deja a atins cote înalte. PLDM a anunţat că îşi va înainta propriul candidat la funcţia de Preşedinte, supărând PDM care aşteaptă ca AIE să-l susţină în continuare pe liderul său Marian Lupu. PLDM propune reducerea termenului campaniei electorale de la două luni la o lună şi iniţiativa este în detrimentul celorlalţi parteneri de coaliţie care au nevoie de mai mult timp decât formaţiunea Premierului pentru a se face văzuţi de electorat. La modul formal, liderul PLDM, Vlad Filat, are dreptate când spune că AIE nu mai are obligaţii faţă de membrii săi, odată ce înţelegerile anterioare reglementau gestionarea în comun a rezultatelor alegerilor precedente. Acum că vin alte alegeri, convenţiile anterioare nu mai au valabilitate, nu se extrapolează în mod automat peste viitoarele rezultate ale viitoarelor alegeri. Anume aceste considerente stau la baza afirmaţiei din titlul prezentei analize „AIE a murit „ de moarte bună”, în sens că aceasta şi-a îndeplinit misiunea pentru care a fost constituită: gestionarea rezultatelor scrutinului din 29 iulie 2009. Escaladarea rivalităţilor în cadrul AIE ar putea avea şi efecte distrugătoare imediate, până la alegeri. Pentru aceasta este de ajuns ca o grupare neînsemnată din deputaţii Alianţei majoritare să-şi retragă votul de încredere acordat Cabinetului Filat, nemaivorbind despre o asemenea acţiune din partea câtorva formaţiuni. [Posibile soluţii] Una din soluţii ar fi menţinerea AIE în stare funcţională şi pentru viitoarea campanie electorală, cu reguli comune de joc, rescrise pe nou, pentru noile condiţii. Cel puţin ideea trebuie testată în procesul de desfăşurare a referendumului constituţional din 5 septembrie, ca să poată aduna argumente şi oponenţii formatului unic, şi susţinătorii acestuia. În cadrul perioadei de testare poate fi iniţiată şi colaborarea cu alte formaţiuni de pe acelaşi segment al eşichierului politic, pentru a se asigura în viitorul Parlament o majoritate confortabilă nu doar din punctul de vedere al numărului de mandate. O coaliţie mai largă, numeric, decât minimumul necesar, ar tăia partidelor mari pofta de dictat, iar partidelor mici – cea de şantaj. A doua soluţie... [Valeriu Vasilică, Info-Prim Neo] [P.S.] Experienţa coaliţiilor de guvernământ de centru-stânga nu a constituit obiectul prezentei analize pe motivul lipsei unei astfel de experienţe, iar la scenariile de comportament în viitoarea campanie electorală al componentelor unei eventuale asemenea coaliţii ne-am putea referi cu altă ocazie. Cu siguranţă, pentru a nu călca încă o dată pe aceeaşi greblă, PCRM se va asigura din timp, deja nu după alegeri, că va avea de unde coopta numărul necesar de mandate, care nu-i vor ajunge pentru a reveni la guvernare... Şi „de mă voi scula...” ({Vezi „Instinctul autoconservării manifestat în mod diferit de liderii politici moldoveni. Analiza Info-Prim Neo” aici}). [V.V., IPN]