Apropierea alegerilor parlamentare face ca partidele să se agite, adică să se frământe în căutarea unor soluții pentru participarea la scrutin. Unele partide încep să se agite de agitația potențialilor concurenți. Din ultima categorie face parte partidul de guvernământ – Partidul Democrat din Moldova (PDM). Frământările PDM au fost dezbătute pe 9 decembrie 2018 în cadrul emisiunii „Replica” de la postul de televiziune Prim TV. Deputatul PDM, Sergiu Sîrbu, a constatat că încălcările legislației electorale comise de partidele opoziție sunt grave și acestea pun în situații inechitabile actorii politici. Mai mult, potrivit deputatului PDM pentru încălcările financiare există: „răspundere contravențională, banii se confiscă și se fac venit la bugetul de stat; se impune o amendă conducerii partidului și liderului de partid, poate să-i fie interzisă ocuparea unei funcții de conducere, inclusiv politică; încălcările financiare în campaniile electorale sunt foarte dure”.
Determinarea deputatului PDM este fermă - sancțiunile pentru încălcarea legislației electorale sunt foarte dure: Nu numai la noi pentru asta concurentul electoral poate fi exclus din cursă. Sunt și alte sancțiuni”. Constatările sunt foarte corecte, rămâne doar să fie aplicate uniform față de toate formațiunile politice, inclusiv PDM. Dar ce le reproșează partidul de guvernământ – PDM, contracandidaților? Principalul reproș, desprins din comunicatul de presă al PDM, din 7 decembrie 2018, este că concurenții PDM doresc să inverseze o realitate sociologică – rating-ul PDM în creștere, față de descreșterea rating-urilor concurenților. Acesta intenție, potrivit susținătorilor PDM, comportă pericole foarte grave. Într-adevăr, potrivit ultimului Barometru de Opinie Publică (BOP), ratingul PDM a crescut până la 7.6%, în noiembrie 2018, față de 7.0%, în mai 2018. Întrebarea care se ivește este – dacă rating-ul PDM crește, atunci de ce susținătorii formațiunii se agită și se apucă să-și avertizeze concurenții? Un răspuns ar fi că, în pofida actualei creșteri a rating-ului PDM, există motive de îngrijorare, fiindcă potrivit aceluiași BOP, față de octombrie 2016, când rating-ul PDM a înregistrat 8%, actualmente el este de doar 7.6%. Desigur, s-ar putea ca acest factor să se datoreze intrigilor concurenților.
Avertizarea PDM adresată principalilor concurenți este că aceștia încalcă prevederile legislației electorale. În cazul Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), reproșul se referă la desemnarea timpurie a candidaților, care ar fi trebuit să înceapă cu 60 de zile înainte de ziua alegerilor, adică după data de 24 decembrie. Asta e foarte grav, potrivit PDM și susținătorilor acestora. Ce ar putea să le răspundă PSRM colegilor din PDM? Doar două lucruri. Primul lucru ar fi că, într-adevăr, PSRM a început încă în luna septembrie identificarea candidaților pentru circumscripțiile uninominale, iar pe la începutul lunii noiembrie a terminat acest proces. Însă identificarea candidaților nu înseamnă desemnarea lor. Desemnarea se va face așa cum prevede Codul electoral, după 24 decembrie 2018, când formațiunea va formaliza prin deciziile organelor de conducere statutul candidaților identificați în cei desemnați. Mai mult, PSRM ar putea să-i amintească PDM că, de fapt, nu a făcut altceva decât să preia practica PDM din 2014, de organizare timpurie a candidaților, în cadrul așa-ziselor “primaries”.
Într-adevăr, pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014, PDM a lansat campania „Expresul PDM” la 8 septembrie 2014, deși potrivit Codului electoral desemnarea candidaților urma să înceapă abia la 30 septembrie 2014. Deci, al doilea lucru pe care PSRM i-l poate aminti PDM-ului este că liderul acestuia, Marian Lupu, anunțase atunci că domnia sa însoțit de miniștri, deputați și vicepreședinți ai formațiunii, va discuta direct cu moldovenii din toate regiunile țării despre inițiativa PDM de a organiza alegerea deschisă a candidaților săi pentru Parlament. Așadar, procesul de identificare propriu-zisă a candidaților PDM prin „primaries” a început la 8 septembrie 2014 și s-a terminat la 28 septembrie 2014, cu tocmai două zile înainte de începerea legală a procedurii de desemnare a candidaților.
Acuzațiile PDM și a susținătorilor acestora la adresa eventualului bloc electoral ACUM sunt la fel de grave. Cel mai grav reproș la adresa ACUM este că liderii acestuia au îndrăznit să anunțe opinia publică despre intențiile lor de a crea un bloc electoral. Asta în condițiile în care ACUM s-a lansat în spațiul public ca o mișcare informală de rezistență încă în luna iunie 2018. Asta a fost consecința invalidării alegerilor primarului de Chișinău. Deci, reproșul PDM și a susținătorilor acestuia se reduce, de fapt, la îndrăzneala liderilor Partidului Platforma Demnitate și Adevăr (PPDA) și Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS) de a: - protesta împotriva guvernării și a acțiunilor acestora; - informa cetățenii despre protestul lor și despre modalitatea de a-și continua activitățile în albia preconizatelor alegeri parlamentare. Întrebarea este – prin ce se deosebește, principial, activitatea de protest ACUM de „Expresul PDM” din 2014?
La această întrebarea a încercat să dea un răspuns filozofic unul din participanții la emisiune - problema este una foarte dificilă și sugerează inițiatorilor sesizării să privească lucrurile mai larg, nu doar din perspectiva constatării încălcării propriu-zise a legii, dar și a studiului problemei într-un context multidisciplinar. Pentru că vorbim despre un război hibrid. Excelentă remarcă, mai cu seamă că în ajunul alegerilor din noiembrie 2014, în plin război direct în Donbass și hibrid, în întregul spațiu european, artiștii propagandiști din așa-zisul Кремлевский пул i-au cântat PDM-ului, pe degeaba, timp de 2 zile, cu retransmitere în regim non-stop de către media-holdingului televizat al PDM. Acesta suport direct de peste hotare pentru PDM și finanțare indirectă din partea unei țări angajate într-un război hibrid capătă proporții cu adevărat multidisciplinare, mai cu seamă după investigarea recentă a cazului Open Dialog de către o comisie specială a Parlamentului. Tot în lumina abordării multidisciplinare este curios să înțelegem de ce, de exemplu, principala instituție a statului – Parlamentul, poate numi la 30 noiembrie 2018, data referendumului preconizat pentru ziua alegerilor, dacă legea ce permite comasarea alegerilor și referendumului urmează să intri în vigoare abia la 30 decembrie 2018. De ce Parlamentului i se permite anticiparea unor evenimente, pentru care există interdicție expresă, iar unei entități informale – ACUM, nu i se poate să împărtășească publicului intențiile sale?
Un alt susținător al PDM insistă ca Comisia Electorală Centrală (CEC) să aibă libertatea să trateze profesionist sesizarea PDM. Acum depinde de organele care trebuie să acționeze, cât de prompt vor reacționa. Încă o remarcă excelentă! Dar cam întârziată. CEC ar fi trebuit să intervină încă atunci când a ieșit la iveală cazul de la Criuleni privind finanțarea PDM sau atunci când Partidul Șor abia începuse să-și „constituie” electoratul prin intermediul magazinelor sociale, lucru interzis prin lege partidelor.
Așadar, vedem că agitația PDM și a susținătorilor acestuia e cu adevărat multidisciplinară. Ea este prețioasă prin faptul că ne reamintește ceea ce i se permite PDM și nu ar trebui să i se permită în niciun caz contracandidaților acestuia, chiar dacă proporțiile sunt extrem de disproporționate. Aceste exemple trebuie neapărat readuse în atenția opiniei publice, a observatorilor naționali și internaționali. Așa ne mișcăm încet, încet spre alegerile libere și corecte din 24 februarie 2019.
Experții IPN
