 |
|
| Dionis Cenuşa | |
Dinamica interesului Uniunii Europene (UE) exprimat față de Moldova, Ucraina și Georgia pe calea Acordurilor de Asociere influențează comportamentul factorului rusesc. Multidimensionalitatea integrării europene, condiționată puternic de motivațiile politice interne, a permis o remodelare a interdependențelor externe, întreținute de cele trei țări. O mai mare concentrare pe relația cu UE nu a anulat deloc prezența Rusiei, dar mai degrabă a impulsionat transformarea acesteia.
Din punct de vedere politic și economic, arealul contactelor Moldovei, Ucrainei și Georgiei s-au extins, în primul rând, în termeni geopolitici, dar și politici și economici. Cu cât mai agresivă a fost involuția factorului rusesc, cu atât mai intensă a fost determinarea celor trei țări de a dezvolta parteneriate (geo)politice cu alți actori.
Două raționamente dictează schimbarea parametrilor factorului rusesc. Pe de o parte, contează capacitatea și deschiderea UE de a oferi sprijin politic și acces la resursele sale financiare, cu care pot fi acoperite golurile bugetare ale celor trei țări. Pe de altă parte, variațiile factorului rusesc corelează cu disponibilitatea unor repere politice interne adecvate, sub formă de forțe politice loiale și o conjunctură politică favorabilă. În Ucraina, partidele politice pro-ruse nu se pot recupera cât timp Rusia menține o politică războinică în Donbas. Avansarea ideilor naționaliste în interiorul discursului politic georgian, chiar și în lipsa unor partide pro-ruse robuste, beneficiază Rusia, deoarece inhibă sau chiar pot răsturna reformele liberale. Factorul rusesc este poziționat cel mai favorabil în Moldova, unde dispune de o varietate de actori locali prietenoși - la nivel politic, social și etnic.
Angajarea Moldovei, Ucrainei și Georgiei în reforme structurale distorsionează capacitatea Rusiei de a influența mecanismele lor de luare a deciziilor. Consolidarea instituțiilor statului, sporirea transparenței în procesul de guvernare sau fortificarea instanțelor de judecată contra guvernanților corupți impune reguli de joc care reduc drastic raza de manevră a factorului rusesc. Evident, Rusia ar fi capabilă să practice acasă statul de drept sau drepturile omului și respectiv să le respecte în exterior, dar anume nefolosirea lor constituie o sursă esențială pentru alimentarea puterii sale geopolitice. Din acest punct de vedere, regimul politic de la Moscova este predispus să investească în prelungirea, restabilirea sau amplificarea pârghiilor de dependență față de sine. De aceea, sprijinul rusesc este direcționat spre elementele politice locale, care preferă să guverneze în detrimentul statului de drept, decât în limitele acestuia.
Trei domenii în care influența Rusiei s-a subțiat
Substanțierea dialogului cu UE în mod inevitabil a provocat subțierea influenței ruse în trei domenii importante, care anterior generau cu ușurință costuri politice și social-economice majore pentru politicul din Moldova, Ucraina și Georgia. După lansarea Acordurile de Asociere cu UE și a liberalizării condițiilor de mobilitate, cele trei dimensiuni de dependență față de Rusia s-au diminuat, dar nu au dispărut definitiv.
În primul rând, fluxurile migraționale către Rusia au intrat în competiție cu cele direcționate spre Europa. Apropierea celor trei țări de UE a accelerat interacțiunile inter-umane, iar mediul de afaceri european aflat în proximitate a devenit un magnet pentru populația economic activă din Moldova și Ucraina. Din cauza distanței geografice, georgienii sunt încă puternic conectați la Rusia, în pofida războiului din 2008. Extinderea UE spre Est a accentuat interesul moldovenilor în cetățenia română și a contribuit la creșterea economiei poloneze, care privește la Ucraina ca cel mai apropiat bazin de forță de muncă ieftină. Datele neoficiale pentru Moldova indică asupra faptului că circa 1 mln de moldoveni sunt implicați în migrație sezonieră sau permanentă, 4,6 mln de ucraineni și sub 1 mln de georgieni. Acțiunile militare ruse împotriva Ucrainei au intensificat migrația internă în Ucraina din regiunile estice spre Vest, dar și pe cea externă în favoarea țărilor UE. Extinderea geografiei fluxurilor migraționale din cele trei țări a redus posibilitatea Rusiei de a folosi migranții ca pe un instrument de presiune politică. Pe de o parte, resuscitarea acestei pârghii de către autoritățile ruse depinde de performanța economiei ruse. Pe de altă parte, acest lucru va fi determinat de coeficienții demografici și economici ai țărilor date, precum și de gradul de participare politică a diasporei lor, aflată în Occident.
Comerțul exterior reprezintă al doilea element care anterior liberalizării comerțului cu UE alcătuia punctul forte al influenței ruse în Moldova. În prezent, livrările către UE au depășit 65% din totalul exporturilor, iar cele spre Rusia au căzut sub pragul de 15% în 2017 (3DCFTA, 2018). Modificarea balanței în comerțul ruso-ucrainean se datorează atât integrării în piața europeană, cât și restricțiilor comerciale reciproce, introduse ca urmare a agresiunii militare ruse în Donbas și anexării Crimeii. Datele pentru 2017 arată că fluxurile de bunuri ucrainești spre UE s-au întărit la cota de 40%, iar comerțul cu Rusia a coborât sub 10% (3DCFTA, 2018). După o perioada de liberalizare intensă a comerțului și de depășire a embargourilor impuse de Rusia de-a lungul anilor 2000, exporturile georgiene spre Rusia s-au dublat în 2017 față de 2013, iar spre UE au crescut de la circa 20% în 2013 până la 24% în aceeași perioadă (3DCFTA, 2018). Diversificarea piețelor de desfacere permite celor trei țări să reducă tentația Rusiei de a recurge la comerț în calitate de armă politică, cel puțin temporar.
Sectorul energetic reprezintă o altă arteră importantă prin care dependența de Rusia s-a manifestat, dar cel mai puternic în Moldova și Ucraina. Astfel, Moldova rămâne deocamdată sub monopolul Gazprom-ului, care controlează peste 50% din acțiunile furnizorului moldovenesc Moldovagaz. Totodată, contractul moldo-rus prelungit pentru livrarea de gaze expiră în 2019, în timp ce construcția interconectării cu România este preconizată nu mai devreme de 2020. Deși Ucraina cumpără gaze naturale, inclusiv rusești, din Europa, aceasta riscă să piardă rolul de țară tranzitoare a gazelor, dacă este construit Nord Stream 2. Georgia diferă de celelalte două țări, deoarece achiziționează gaze naturale din Azerbaijan și este autosuficientă în producția de energie electrică. Apartenența celor trei țări la Comunitatea Energetică ajută la sistematizarea sectoarelor lor energetice și liberalizarea lor, lucruri care pun în pericol poziția dominantă a companiilor energetice rusești.
Moldova - cea mai vulnerabilă țară la resuscitarea factorului rusesc?
Interferențele Rusiei în politicul moldovenesc sunt cele mai probabile, în comparație cu Georgia sau Ucraina, care pe lângă integrarea europeană sunt atrase în dialoguri strategice cu SUA și au clase politice și populații predispuse spre aderarea la NATO. Cel mai apropiat obiectiv al Rusiei în Moldova este de a crea un precedent de inversare sau cel puțin revizuire a vectorului geopolitic pro-european.
Partidul Socialiștilor deja este antrenat în discuții politice regulate și profunde cu Moscova. Președintele țării negociază diverse înțelegeri cu regimul lui Vladimir Putin, atât pe dimensiunea migrației, cât și a comerțului bilateral. Toate aceste aranjamente au caracter temporar și sunt sincronizate cu desfășurare alegerilor parlamentare din februarie 2019. Astfel, migranții moldoveni sunt seduși să revină în Moldova până pe 23 februarie, înainte de alegeri, pentru a se putea întoarce în Rusia în martie. Totodată, câteva categorii de produse moldovenești (fructe, legume, vinuri) pot accesa din nou piața rusă fiind scutite de taxe vamale, însă doar pentru prima jumătate a anului curent. Este evident faptul că Rusia acordă președintelui Igor Dodon și Partidului Socialiștilor sprijin electoral, pentru a ridica șansele unei victorii la alegerile parlamentare.
Anume ușurința cu care retorica pro-rusă se poate extinde de la Președinție spre Parlament, pe cale democratică, deși puternic deformată, face ca Moldova să fie cea mai vulnerabilă în fața resuscitării factorului rusesc. Nici în Georgia în 2018 și nici în Ucraina în 2019, Rusia nu se simte atât de sigură ca în cazul alegerilor parlamentare moldovenești.
În loc de concluzii...
Influența Rusiei în Moldova, Ucraina și Georgia s-a diminuat după ce integrarea europeană a fost interiorizată în procesele politice din aceste țări. Odată ce apropierea de UE nu a putut fi stopată, factorul rusesc a învățat să se adapteze, așteptând momentul potrivit pentru a reveni în joc.
Datorită existenței partidelor pro-ruse, dispuse să ajungă la înțelegeri cu cedări deocamdată necunoscute, perspectivele Rusiei în Moldova sunt net superioare celor pe care le poate urmări în Georgia sau Ucraina.
Cazul moldovenesc reamintește încă o dată care este pericolul ce rezultă din instrumentalizarea integrării europene de către regimuri oligarhice pentru a avaria reformele.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.
