Analiza IPN: În timp ce în cadrul „revoluţiei de catifea” anunţate de opoziţia moldovenească a fost luată o pauză tehnică sau are loc o repetiţie generală, nişte procese similare s-au declanşat în UTA Găgăuzia. La prima vedere, conflictul regional al politicienilor locali are şansa să se transforme într-o confruntare moldovenească generală, care ar putea influenţa rezultatele alegerilor parlamentare următoare. 

„Cadou” de ziua naşterii

Conducătorii organizaţiei PDM au desfăşurat săptămâna trecută la Comrat, „în ziua înscrisă cu roşu în calendar”, un miting, în cadrul căruia au cerut demisia başcanului autonomiei, Mihail Formuzal. Câteva sute de oameni, care s-au adunat în faţa sediului Comitetului Executiv şi al Adunării Populare, l-au învinuit pe şeful autonomiei de faptul că acesta nu execută hotărârile Adunării Populare a Găgăuzie, sustrage resturile de ajutoare umanitare sub formă de cereale şi motorină şi şi-a acaparat bugetul întregii autonomii. Iar preşedintele raionului Vulcăneşti, Serghei Cerev, care, de asemenea, este un activist al Partidului Democrat, a apelat la conducerea de vârf a ţării să reacţioneze la  activitatea respectivă a başcanului. „Guvernul, Preşedintele ţării şi preşedintele Parlamentului  trebuie să acorde  atenţie unor asemenea lucruri. Acest om trebuie pus la dubă”, a declarat  Cerev. Formuzal, care, între altele, şi-a marcat în această zi 54 de ani de la naştere, se afla la locul său de lucru şi, după o jumătate de oră de miting, a ieşit să discute cu cetăţenii. Ca răspuns la acuzaţiile ce i s-au adus, başcanul i-a chemat pe oponenţi, în cazul în care dispun de fapte de sustragere, să se adreseze la procuratură sau la centrul anticorupţie, dar să nu manipuleze populaţia. Ce-i drept, un dialog mai îndelungat cu manifestanţii nu a avut loc, căci după cuvintele, conform cărora „democraţii îi mint pe participanţii la miting”, Formuzal a revenit în biroul său însoţit de fluierăturile mulţimii.

Deja vu

Să explicăm că pretenţiile cu privire la „sustragerea” ajutoarelor umanitare ţineau de un mare lot de cereale şi motorină, pe care câţiva ani în urmă Federaţia Rusă le-a acordat gratuit Găgăuziei.  Într-adevăr, cuvântul cel mai greu în ceea ce priveşte utilizarea acestor bunuri, l-ar putea spune doar procuratura. Cu toată politizarea cunoscută a acestei instituţii,  societatea nu dispune de un alt organ legal care ar putea confirma sau infirma acuzaţiile opoziţiei găgăuze. Deocamdată, însă trebuie să recunoaştem, că tema „sustragerii ajutoarelor umanitare”  este afişată deja de câţiva ani pe pancartele forţelor locale de opoziţie, dar nu constituie conţinutul acţiunilor de urmărire ale organelor competente.
Urmărind conflictul actual dintre puterea din Găgăuzia şi opoziţie cu privire la „ajutoarele umanitare”, ar fi cazul să facem o paralelă cu anul 2002, când comuniştii, care au venit atunci la putere în ţară, l-au acuzat pe başcanul de atunci Dmitri Croitor, precum că acesta ar fi sustras cele 5 mii de tone de motorină acordate de Turcia. Croitor şi-a dat „benevol”, sub presiunea PCRM,  demisia, iar la alegerile anticipate comuniştii au reuşit să-l instaleze în funcţia de başcan pe reprezentantul lor, Gheorghi Tabunşcic. Cât priveşte başcanul demis, acesta  şi-a luat calea direct... nu, nu spre puşcărie, ci spre Elveţia. Cu statutul de ambasador al Republicii Moldova. Este de prisos să mai vorbim despre faptul că tema ajutoarelor umanitare nu a mai fost abordată de atunci.

Un empechement peste puteri

Prin comportamentul său, Formuzal dă de înţeles că despre varianta privind demisia sa benevolă nici nu poate fi vorba. De aceea unica metodă fixată în legislaţia locală de a-l demite pe actualul başcan este de a susţine iniţiativa respectivă cu două treimi de voturi ale deputaţilor APG. Totodată, desfăşurarea procedurii respective în deplină conformitate cu legea, poate să transforme ideea demiterii într-o acţiune mai anevoioasă şi de lungă durată, decât ar putea să pară la prima vedere. În primul rând, legislaţia Găgăuziei stipulează că în cazul încetării anticipate a mandatului başcanului sunt necesare nişte temeiuri anumite, cum ar fi, de exemplu, încălcarea Constituţiei moldoveneşti sau a celei locale şi a altor legi, confirmată printr-o hotărâre judecătorească. În al doilea rând, după susţinerea de către deputaţi a iniţiativei, în autonomie urmează să se desfăşoare un referendum, în cadrul căruia locuitorii urmează să-şi exprime decizia definitivă în această chestiune. La etapa respectivă, complicaţiile iniţiatorilor empechementului pot consta anume în a se asigura de susţinerea majorităţii participanţilor la referendum, precum şi în a soluţiona o sarcină nu chiar atât de simplă de a asigura prezenţa la referendum a 50 la sută din votanţi, necesară pentru ca rezultatele scrutinului să fie recunoscute.

Este greu de spus dacă opozanţii găgăuzi ar purcede la o activitate atât de complicată cu doar un an înainte de încheierea mandatului lui Formuzal. Cu alte cuvinte, revoluţia începută de către democraţi în vederea „răsturnării” liderului găgăuz va continua în regimul obişnuit al unui război politic de lungă durată.

Pe urmele lui Mocanu

Miercuri, 13 noiembrie, Formuzal a promis să desfăşoare la Chişinău o conferinţă de presă, în cadrul căreia urma să anunţe, „cine se află în spatele acţiunilor de la Comrat contra başcanului şi cine destabilizează, cu adevărat, situaţia din Găgăuzia”. Alegerea locului pentru întâlnirea cu ziariştii este simbolică. Aflându-se „pe ultima sută de metri” a mandatului său de şef al Găgăuziei, Formuzal s-a angajat în conflictul cu Partidul Democrat mai curând în statutul său de lider al Partidului Regiunilor. Şi dacă mai înainte oponentul său principal se considera primarul oraşului Comrat, Nicolai Dudoglo, apoi acum, se pare, locul acestuia îl va ocupa democratul de un rang mai înalt, Marian Lupu.

Cunoscutul critic al PDM şi al liderului său „financiar”, Vladimir Plahotniuc, Sergiu Mocanu, a influenţat în mod considerabil prin demascările sale nu numai ratingul Partidului Democrat însuşi, dar şi într-o anumită măsură desfăşurarea  procesului politic din ţară. Ţinând cont de faptul că Mihail Formuzal are posibilitatea de a face trimitere în declaraţiile sale nu la surse anonime, ci la propria experienţă de lucru, atenţia sporită a societăţii faţă de scandalurile viitoare este garantată.

Procente de aur

Doresc sau nu părţile angajate în confruntarea care s-a conturat, dar conflictul lor devine o parte a campaniei care a început pentru alegerile în Parlament. Este important să se înţeleagă, totodată, specificul segmentului găgăuz pentru câmpul electoral al Moldovei. În structura simpatiilor alegătorilor găgăuzi, loialitatea faţă de liderii politici locali predomină asupra sprijinului partidelor republicane. Pornind de la acest lucru, pentru forţele politice moldoveneşti, o soluţie mult mai eficientă ar fi nu munca de agitaţie nemijlocită  în rândul populaţiei, ci activitatea respectivă în rândul liderilor politici locali, care posedă deja un capital politic.

Başcanul în exerciţiu, cu toate greşelile şi lacunele sale, continuă să se afle în topul oamenilor politici găgăuzi. Astfel, în turul întâi ale ultimelor alegeri ale başcanului, adică în cazul existenţei unei alternative, Formuzal a acumulat 22 mii de voturi. La alegerile Parlamentului Moldovei, având în vedere numărul listelor electorale şi a prezenţei medii la alegeri, aceasta s-ar egala cu aproximativ 1,5%. Acesta este acel un procent şi jumătate preţios, pe care PDM, precum şi alte partide pot conta avându-l pe Formuzal în calitate de adept sau nimicindu-l în calitatea sa de concurent politic.

Noi dispunem deja de experienţa, când un vot de aur a decis în Parlament destinul formării unei coaliţii de guvernare. Ţinând cont de nivelul de polarizare a societăţii moldoveneşti, repetarea unui scenariu similar este mai mult decât posibil. De aceea, chiar şi un procent obţinut la alegeri contează foarte mult. Lucrul acesta nu trebuie uitat atunci, când vom auzi noi apeluri cu privire la demisia başcanului sau noi demascări ale Partidului Democrat.

Veaceslav Craciun, IPN